duminică, 31 ianuarie 2010

Caderea idolilor

Vreau de la inceput sa ma explic: nu am de gand, prin acest articol sa desfiintez niste artisti. Nu. Nici vorba. E doar un punct de vedere pe care simt nevoia sa mi-l exprim. Atata tot.
Ar trebui sa incep spunand: "A fost odata... A fost odata o fetita timida, fascinata de scena, de lumea show-bizz-ului... Prea strivita de personalitatea parintilor ei ca sa indrazneasca sa viseze la propria cariera intr-o astfel de lume... Dar Dumnezeu a fost bun cu fetita si i-a daruit o calatorie in lumea sa de basm..."
Daca m-ar fi intrebat inainte: "Esti sigura ca vrei sa faci asta?" probabil ca as fi rostit cu toata hotararea DA. Daca mi-ar fi expus si riscurile la care ma supun, poate m-as mai fi gandit inca o data... Poate... Nu stiu...
In adancul sufletului meu, am simtit tot timpul ca artistii au firi duale. Am avut o prietena in copilarie. Prietena mea "de vara"... Ne vedeam doar in vacanta de vara la Botosani... In rest, in timpul anului nu ne vorbeam. Dar vara eram nedespartite... Pana brusc, intr-o zi, am realizat ca ne-am facut mari... si nu m-am gandit ca imi asum vreun risc invitand-o la o intalnire cu tatal meu. Intalnire la care a fost ceva... Mai pe scurt a inceput sa flirteze cu propriul meu tata... Am fost atat de dezamagita de povestea asta... Am uitat sa specific ca prietena mea era/este pianista... O pianista minunata... Nu am invidiat-o niciodata pentru talentul ei, dimpotriva, o admiram atat de mult... In ziua aceea, Ioana a cazut de pe soclul pe care o ridicasem...
A doua mare dezamagire a mea a fost Angela Similea. Sa fim foarte bine intelesi: Angela Similea este un artist desavarsit... A fost icoana copilariei mele ca multi alti tineri de varsta mea. Ii cunosc pe de rost toate versurile pieselor aparute in perioada 70-80. Si in continuare o ascult cu mare, mare placere... In perioada cand am fost ziarista la Taifasuri, fosta mea sefa m-a sunat intr-o sambata si mi-a spus: sun-o pe Angela Similea! Marti trebuie sa facem coperta cu ea! Ei, imaginati-va ca trebuia sa-mi fac datoria. Si am sunat-o. Imi raspunde, nici nu apuc sa-i spun bine cine sunt si incepe sa urle la mine ca-mi permit sa o deranjez la acea ora, ca de unde am numarul ei de telefon, ca nu are ea chef sa dea interviuri sambata dupa-amiaza, etc... Din foarte multa politete pentru toata acea imagine idilica pe care o pastrasem in sufletul meu, nu mi-am permis sa-i spun ca numarul ei de telefon este numar public, ca daca nu avea chef sa fie deranjata putea foarte bine sa-si inchida telefonul sau sa nu raspunda la numere necunoscute, etc... Dar din acea zi, Angela Similea a devenit pentru mine doar o cantareata si nimic mai mult. Si ulterior, foarte multe persoane mi-au confirmat ca este un om dificil. Regret nespus pentru fanii care poate vor citi acest articol, dar probabil ei nu au vazut si partea nevazuta a artistului.
O alta mare dezamagire pentru mine a fost Medeea Marinescu. Chiar acum urmaresc un interviu cu ea pe Antena 3. Exceptionala actrita! Am urmarit-o in "Je vous trouves tres beau" si mi-a placut enorm. Am vazut-o la Nationalul bucurestean in cateva piesa si imi scot palaria in fata talentului ei.
Aflandu-ma in aceeasi postura ingrata de a-i lua un interviu, care a decurs exceptional... (O sa-l caut si o sa vi-l arat ca sa va convingeti...), ei bine, aflandu-ma deci in acea postura ingrata zic, i-am facut promisiunea, ca foarte multor artisti cu care am colaborat, ca in momentul in care apare articolul, sa o sun si sa-i trimit sau sa-i aduc ziarul sau macar sa anunt artistul respectiv...Asa am facut si cu Medeea Marinescu, numai ca aflandu-ma intr-o perioada extrem de aglomerata, as fi preferat sa-i trimit ziarul nu sa merg sa i-l duc personal. I-am spus ca nu am cum sa ajung, ca mi-e imposibil si mi-a raspuns: "Asa cum eu mi-am pierdut din timpul meu ca sa-ti dau tie interviu, este o chestie de bun-simt sa vii sa mi-l aduci personal..."... Am plans mult in acea zi... De durere ca inca un mit s-a destramat...
Si mai am si alte exemple... Insa acestea m-au marcat foarte, foarte tare. Am avut si surprize placute: Florin Piersic, Stela Popescu si Paula Seling sunt exceptiile... Oamenii care s-au situat mult peste asteptarile mele... Mult... Sunt oameni in fata carora m-as inchina zilnic pentru tumultul de lumina si de binecuvantare care vine din sufletele lor minunate... Si mai am exemple pozitive...
O sa va povestesc despre Florin Piersic intr-o zi... O seara pe care nu o voi putea uita niciodata!
Daca as scrie o carte cu tot ce stiu/ ce am aflat despre vedete in tot acest timp, multa lume ar fi socata, insa nu am niciun interes sa fac asta...De fapt, nici acum nu am avut niciun interes, doar acela ca in momentul in care adorati un artist, sa luati in calcul si varianta ca va poate dezamagi, ca va poate rani, ca poate nu este asa cum vi l-ati imaginat!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Draga Ana,
Subscriu ce ai scris mai sus. Asa sunt unele dive..Uita de unde au plecat.

Ana Maria spunea...

Draga Anonim 2, cel care mi-ai trimis comentariul cu criticile si aprecierile tale, dupa cum vezi, ti-am respectat rugamintea. Daca ma cunosti cat de cat, ar trebui sa-ti dai seama ca nu fac gesturi de impolitete fata de nimeni. Am publicat comentariul ieri, cand l-am citit si cand am intrat 2 minute pe net, de pe calculatorul unei prietene. Imi pare rau ca m-ai judecat gresit. Ar trebui sa-ti explic poate ca de aproape o luna, nu am avut acces la net si ieri am intrat in graba, am postat 2 comentarii si am fugit. Abia astazi, am vazut si comentariile tale ulterioare si dupa cum vezi, nu am publicat nimic. Insa nu trebuie sa ma justific in fata nimanui, e dreptul tau sa crezi ce vrei si cum vrei.
Esti binevenit/a oricand aici, cu conditia sa pastrezi tonul decentei si al bunului-simt. Multumesc oricum pentru ce ai scris. E bine de stiut si de notat. Am pastrat pentru mine impresiile tale.