Va las mai jos versurile unei piese absolut superbe de care eu sunt indragostita si care e interpretata de Doina Badea in varianta originala. Versurile sunt scrise de Flavia Buref.
E multa vreme de cand ploaia ne-a-ndragit
Din prima seara chiar un parc ne-a daruit
Atata i-a speriat pe toti cu stropii grei,
Ca ne-a făcut stapani pe parc si pe alei.
Ce fericiti copacii uzi ii scuturam,
Ca doi copii desculti prin ploaie alergam.
Ploaia dansa impreună cu noi,
Se-nveselea cand radeam amandoi..
Ploaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim
Dar pe fete citea cat de mult ne iubim.
Ploaia glumea lunecand printre noi
Ploaia visa cand taceam amandoi
Si ne soptea ca nimic nu-i prea mult, nici prea greu
Daca vrem dragostea sa dureze mereu.
In ziua-n care din nimicuri ne-am certat,
A fost o clipa cand iubirea ne-am uitat
Si pentru-o vorba drumul ni s-a despartit
Dar ploaia calda ne-a oprit si dojenit.
Stropii grabisi urmele pasilor stergeau
De fericire ochii umezï suradeau.
3 comentarii:
Astea da versuri...ce versuri se faceau atunci si cum se fac acum?
Exact la asta ma gandeam si eu... si la tine... am presimtit ca o sa treci pe aici... culmea e ca si eu am fost azi pe blogul tau :-)))
Ar avea alde Moga & Company ce sa invete de la ei. Mmmm, ce zici?
mdeaaaa dar din pacate nu-i intereseaza...Lor nu le pasa sa traiasca pe muzica, sa simta, sa iubeasca pe muzica(vorba lui Marcel Dragomir!) ci sa scoata banu'. Tot Marcel Dragomir a zis ca muzica, dragostea au ajuns astazi o marfa...Adevarat. Trist, dar adevarat :(( Stai ca acusica incepe circul Eurovision. Sa te tii bine acolo sa vezi versuri:))
App, te vizitez cam zilnic;))
Trimiteți un comentariu