luni, 6 februarie 2012

La Multi Ani, Ioana!


Astazi e ziua de nastere a prietenei mele de la Botosani, Ioana Matfeev!
De foarte mult timp mi-am propus sa scriu despre ea pe blog, pentru ca eu am fata de ea un sentiment de mare admiratie. O cunosc pe Ioana de prin 2006 cand aveam tot felul de nebunii in cap si ne propusesem sa schimbam soarta artistilor romani intrati in anonimat. Cumva, intalnirea noastra a fost providentiala, pentru ca ceea ce am demarat atunci s-a transformat in pasiune. Iulia, cealalta prietena a noastra cu care demarasem proiectul a ajuns sa lucreze alaturi de Andrei Partos, Ioana sa colaboreze cu Titus Andrei, iar subsemnata in presa scrisa.
Insa azi mi-am propus sa va vorbesc despre Ioana: o mana de om, energica, tonica, inimoasa, care lumineaza fiecare loc in care se afla. Cred ca pentru Ioana nu exista IMPOSIBIL!!! Il iubeste pe Adrian Enache de cand era mica, este idolul ei. Am admirat-o tot timpul pentru dragostea asta nesfarsita pentru el, pentru faptul ca nu au sters-o nici furtunile ziarelor de scandal, nici viata lui amoroasa care nu l-a facut nici mai putin talentat, nici mai putin minunat in ochii Ioanei. Asta inseamna, din punctul meu de vedere, sa fii un fan adevarat. A infiintat Asociatia Culturala Adrian Enache cu ajutorul careia a demarat si a dus la bun sfarsit o multime de proiecte interesante, ii promoveaza imaginea de cate ori are ocazia, il sustine cu inversunare in topuri, ce mai, este un adevarat PR. La fel si pentru Titus Andrei, un mare om de muzica, de dragul caruia Ioana a infiintat site-ul www.topromanesc.ro, site pe care promoveaza toti artistii romani, scrie despre ei, despre muzica lor, nimic monden, nimic comercial, si toate astea fara sa castige vreun ban. Pur si simplu din pasiune.
Pentru ca in sufletul si-n mintea Ioanei, cand se naste o idee, ea face tot posibilul ca ea sa prinda contur, sa devina realitate, fara sa o impiedice vreodata meschina, dar atat de necesara problema a banilor. Cumva, face ea ce face si-si implineste visele.
A infiintat la Botosani si un mic centru de jurnalism pentru copii care are un succes nesperat, iar mai nou este producatorul unei emisiuni de divertisment pe postul local de televiziune.
Pentru toate acestea si pentru multe altele, Ioana are toata admiratia si tot dragul meu!
De ziua ta, iti doresc sa ai parte de tot ce e mai bun, draga mea! Sa fii fericita, iubita, sa ti se implineasca toata visele! Te pup cu drag.

joi, 5 ianuarie 2012

Rugaciune la moartea unui prieten



Doamne, Doamne, Creatorule si Ziditorule a toate, Cel ce ai pus in sufletul omenesc puterea dragostei ce leaga inimile apropiate si ne-ai dat noua, ca pe o sete, trebuinta de a ne cauta semeni, spre a ne impartasi aceleasi ganduri si simtiri, insuti Tu, Preabunule Doamne, cauta cu indurare spre durerea grea care-mi framanta astazi fiinta, ca si oarecand durerea care a lovit pe proorocul si imparatul David care, la stirea mortii prietenului sau Ionatan, astfel jelea: "Munti din Ghilboa! Nici roua, nici ploaie sa nu cada peste voi! Cum au cazut vitejii in mijlocul luptei ?! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale, ma doare de tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea, dragostea ta catre mine era uimitoare!".Asculta Doamne, rugaciunea pe care eu, smeritul, Ti-o inalt din inima curata, dar franta de durere, precum ai ascultat rugaciunea Fiului Tau si Mantuitorului nostru. Care venind in Betania si afland mort pe prietenul Sau Lazar, S-a intristat cu duhul si-l plangea in fata iudeilor, care vazandu-L au grait: "iata cat il iubea de mult!".

Da, Doamne, sufletului roabei Tale, Malina, iertare pacatelor cate ca un om, cu stiinta sau fara stiinta, a savarsit in aceasta viata si-o asaza pe ea in cortul dreptilor si sfintilor care din veac au placut Tie,- ca Dumnezeul milei si al indurarilor esti si binecuvantat in vecii vecilor. Amin!

vineri, 30 decembrie 2011

Un An Nou frumos si plin de succese, va doresc!



Un 2012 frumos, plin de tot ce va doriti! Tuturor cunoscutilor, prietenilor, admiratorilor Malinei va doresc sa va pastrati frumusetea sufleteasca, lumina din sufletul vostru sa nu fie umbrita de niciun nor, sa va bucurati asa cum stia Mali sa se bucure ca un copil, sa va incarcati cu energie si cu speranta din cantecele ei atat de frumoase!
Va imbratisez pe toti!

vineri, 16 decembrie 2011

Malina - prietenia noastra...






Am avut deosebitul privilegiu s-o cunosc pe Malina Olinescu pe 15 august 2006, o zi cu incarcatura emotionala puternica pentru mine si cu o deosebita semnificatie religioasa: Sf. Maria Mare.
Stau si acum si ma gandesc ca nu a fost deloc intamplator sa ne intalnim cu 7 luni inainte de despartirea ei de Polymoog (Dan Stesco).
Ne-am cunoscut datorita unei conjuncturi fericite, cum imi place mie s-o numesc. In acea perioada, Malina radia de fericire si-i desfid pe toti cei care ar incerca sa afirme contrariul.
Eram cazuta in extaz dupa vocea ei de catifea. Ii repetam asta deseori si ea radea modesta si ingaduitoare. Intotdeauna am avut senzatia ca prietena mea, prea fragila pentru lumea asta, nu era perfect constienta de DARUL minunat ce i se facuse. Era de o modestie coplesitoare...
Iti transmitea un soi de emotie pulsatila ce te facea invariabil sa vibrezi in preajma ei. Mi-a trebuit mult timp ca s-o scot pe Malina din aura de divinitate, din contextul mistic in care o ridicasem si sa o asez pe Pamant, alaturi de mine...
Ruptura de Dan Stesco a venit in primavara lui 2007. Atunci a fost momentul caderii cumplite din viata Malinei.
Pana la acel moment, o vedeam pe Malina inconjurata de un nimb de fericire. Nici nu-mi imaginam ca ar putea fi vreodata altfel. Cu Polymoog (Dan Stesco) se tinea de mana, se pupau discret, avea o lumina in ochi asa speciala...
Intr-o seara (sa fi fost in martie-aprilie 2007) am sunat-o. Noi vorbeam foarte mult pe telefonul fix. A ridicat receptorul (cu siguranta stia ca sunt eu fiindca numarul i se afisa automat) dar... nu se auzea nimic. Doar muzica pe fundal... Am strigat-o de cateva ori: "Malina.... Malina... Malina, esti bine ?". In acel moment i-am auzit suspinele sfasietoare... Am auzit un tanguitor si soptit: "A plecat Ana... Nu mai e cu mine". Pe moment n-am inteles cine a plecat, unde a plecat... Scoteam cu greu cuvintele de la ea. Nu putea sa vorbeasca. Plangea continuu. Apoi incet-incet am inteles ca Polymoog plecase. Se certasera. Nu stiu de ce si de fapt cred ca nici nu are importanta. Insa vreau sa subliniez ca NICIODATA nu am auzit-o pe Malina spunandu-i lui Polymoog "Sclavule, cumpara-mi bautura!!!" asa cum s-a afirmat. Niciodata nu am vazut-o pe Malina (cat a fost cu Polymoog) band peste masura sau consumand pastile sau altceva. Eu in acea perioada nu am vazut-o pe Malina luand sau afirmand vreodata ca ar avea nevoie de pastile. Mie una nu mi-a spus. Singura ei problema in acea perioada erau kilogramele in plus pe care le luase. Avea 60 si ceva de kilograme si o deranja foarte mult acest lucru, facea eforturi sa slabeasca, insa nu prea-i reusea.
Dupa despartirea de Polymoog a slabit brusc 20 de kilograme din cauza faptului ca nu manca nimic, nu dormea si pentru ca plangea foarte mult.
Atunci au inceput starile ei cumplite de depresie, despartirea de Stesco actionand ca un buton declansator asupra firii ei deosebit de sensibile.
Ma suna de cateva ori pe zi in acea perioada sa-mi spuna diverse lucruri, sa-mi povesteasca. O ascultam cu o rabdare nesfarsita, fiindca stiam cata nevoie are sa fie ascultata, inteleasa... Cred ca da, am fost persoana cea mai apropiata de ea in perioada aceea.
Malina traia totul cu o intensitate maxima. Punea suflet, pasiune in orice. In starile ei bune, era de o veselie molipsitoare. Avea un simt al umorului debordant. Ii placeau la nebunie bancurile bune, mi le citea la telefon sau imi citea anumite articole din reviste care o interesau. Vibram amandoua la aceleasi lucruri. Eram la fel de sensibile, de atinse de aceleasi lucruri.
In acea vara (vara lui 2007), Malina a amenintat de nenumarate ori ca se sinucide. DA, e adevarat! A spus asta, nu pot sa neg, stiu toti ca asa era, dar ASA ERA ATUNCI!!! La inceput ma speria cumplit. Nu mai avusesem de-a face cu astfel de persoane care sa aiba asemenea stari si ma speria foarte tare. Erau nopti intregi cand plangeam de grija ei, nopti in care ori mergeam la ea si o tineam in brate iar ea plangea in bratele mele, ori stateam de vorba la telefon pana oboseam si muream de somn amandoua. O sunam de zeci de ori pe zi ca sa ma asigur ca e bine. Ma temeam foarte tare pentru viata ei. Foarte tare...
Tin foarte bine minte un astfel de moment cand mi-a spus ca o va face si am plecat la ea acasa. M-am intalnit cu mama ei in fata blocului in care a stat Malina si am urcat amandoua la ea la apartament. Mama ei nu a vrut sa stea cu mine in fata usii ca sa nu o vada Malina pe ea. De altfel, Malina imi spusese ca nu cumva sa-i spun mamei ei. Nu stiu de ce avea aceasta reactie fata de mama ei, pentru ca eu simteam ca o iubea foarte mult pe mama ei. Poate incerca s-o protejeze, poate incerca s-o tina departe de problemele ei, nu stiu, habar n-am, insa Malina o iubea pe doamna Doina si intre ele a existat intotdeauna o relatie de respect reciproc. Doamna Doina nu-i facea niciodata reprosuri Malinei pentru o anumita alegere a ei, nu o jignea, nu o supara cu nimic, asa ca reactia Malinei mie mi se parea putin ciudata. Eu incercam sa-i explic, i-am zis de nenumarate ori ca e mama ei si o iubeste, sa-i permita accesul in casa si in viata ei, insa foarte greu reuseam sa o conving.
In acea seara cand am ajuns la ea, am sunat eu la usa. Malina s-a uitat pe vizor, insa nu mi-a dat drumul. Dupa aceea, am sunat-o si i-am zis ca o rog frumos sa-mi deschida fiindca vreau sa vorbesc cu ea si ca daca nu-mi deschide, eu am sa dorm la ea pe pres in fata usii si nu plec pana nu-mi deschide. M-a intrebat daca sunt singura, i-am zis ca da, apoi a venit si mi-a deschis. Malina era intr-o stare de nedescris. Plangea, era daramata la propriu... M-am asezat langa ea, pe canapeaua din sufragerie si am luat-o in brate, ea s-a cuibarit pur si simplu in bratele mele si s-a lasat mangaiata. Cred ca ASTA ERA STRIGATUL EI DE AJUTOR!!! DACA VOIA S-O FACA, PUTEA S-O FACA PANA AJUNSESEM EU. EA NU STIA CA EU MERG LA EA, FIINDCA NU-I SPUSESEM!!!
Mult dupa aceea, am inteles ca de fapt ea facea asta ca sa atraga atentia, nu pentru ca intr-adevar VOIA s-o FACA!!! Daca voia, o facea de 1000 de ori de atunci, fara sa spuna. Ca toate femeile, apela la santaj emotional fiindca se simtea parasita, abandonata...
In vara lui 2007, intr-o zi, Malina m-a sunat surescitata spunandu-mi ca a aflat ceva socant: ca de fapt Dan Stesco plecase de acasa fiindca avea o relatie cu persoana care lucra la cabinetul veterinar unde-l ducea pe Ozzy. Nu stiu daca era doctorita persoana respectiva sau ce era. Ulterior am aflat ca persoana respectiva ramasese si insarcinata. Eu asta stiu de la Malina.
De multe ori stateam de vorba cu ea si incercam sa-i mut gandurile de la ce se intamplase, insa de putine ori reuseam, recunosc. Malina a fost extrem de marcata de ceea ce se intamplase. CU toate ca se despartisera, ea inca il suna pe fostul sot, inca voiau sa vorbeasca. Stiu ca Polymoog a iubit-o foarte mult. Este un om cu niste calitati exceptionale. Toti cei care am fost in preajma Malinei atunci tineam foarte mult la sotul ei si toti am fost socati de despartirea lor. Malina a purtat numele Stesco, pana si adresa ei de mail este pe numele Stesco (nu si-a schimbat-o niciodata). Malina a ramas prietena cu cei din familia fostului sot pana in ziua cand a plecat la ingeri.
Malina avea un cult al prieteniei. Pentru ea, prietenii erau foarte importanti.
In acea perioada, cand ajungeam in momente in care efectiv nu mai reuseam sa o inteleg, Malina mi-a recomandat sa citesc o carte, ca s-o inteleg mult mai bine. Se numeste "O mie de farame", este scrisa de James Frey cel care este si personaj central al cartii. Continuarea acestei carti se numeste "Prietenul meu Leonard". Citeam amandoua pasaje intregi din ea si plangeam, plangeam... pentru ca regaseam sufletul Malinei, starile ei de confuzie, de durere, de disperare, de angoasa, de revolta in aceste carti...
Dupa ce s-a despartit de Polymoog, la cateva luni (cred ca era prin toamna), Malina a avut o alta relatie cu un tip pe nume L. Am si acum pozele cu ei doi in calculator. Malina il iubea foarte mult si a facut pentru el lucruri care nu meritau facute, din punctul meu de vedere, fiindca nici acest tip nu a inteles si nu a stiut sa-i respecte sufletul, sa dea dovada de maturitate si echilibru in relatia cu ea. Si dupa relatia cu acest tip a avut mai multe amenintari de acelasi gen, atunci cand se desparteau si se reimpacau. Ma durea sufletul pentru ea, ma simteam neputincioasa si eu si mama ei si de nenumarate ori incercam sa o convingem sa mearga la un psiholog, insa nu reuseam s-o convingem.
Intotdeauna am avut senzatia ca Malinus era indragostita de ideea de dragoste absoluta, nu de persoana in sine, fiindca ea constientiza perfect defectele celuilalt, insa in ea se ducea o lupta intensa cu ea insasi.
O rugam sa mearga cu mine la biserica, insa nu voia. A avut momente cand a negat existenta lui Dumnezeu in viata ei si-i spuneam ca e pacat sa gandeasca asa, insa ea insista cu incapatanare ca Dumnezeu nu o iubeste, nu o ajuta si altele. Eu credeam, in adancul sufletului meu, ca erau doar revolte spontane, ca de fapt ea ARE credinta in Dumnezeu. Dupa aceea, ma duceam eu la biserica si ma rugam foarte, foarte mult pentru ea si-i spuneam asta. Ma suna in anumite perioade si ma intreba daca m-am rugat cumva pentru ea, fiindca a simtit cand m-am rugat. Ma ruga sa o fac in continuare si-mi spunea de nenumarate ori ca-i fac foarte bine rugaciunile mele.
Nu am declarat niciodata ca eu as fi fost cea mai buna prietena a Malinei. Am fost foarte aproape de ea in acea perioada neagra din viata ei 2007-2009, insa ea avea si alti prieteni. Tinea enorm la Andrei Stefanescu, prietenul ei cel mai bun, care este medic in Spania. Andrei a plecat in Spania acum ceva timp, iar Malina a avut o cadere ingrozitoare si atunci. A suferit cumplit cand a plecat Andrei, plangea foarte mult, ii lipsea enorm, insa dupa aceea s-a impacat cu gandul. A invatat limba spaniola de dragul lui. Facea cursuri intensive la institutul Cervantes. Era obositor pentru ea, insa era extrem de ambitioasa. In aceeasi perioada era inca studenta la Facultatea de Psihologie din cadrul Universitatii Titu Maiorescu si se pregatea cu foarte multa seriozitate. Mergeam cu ea la examene, o rugam sa nu amane, eram foarte mandra cand lua note mari de fiecare data.
Ca sa va imaginati ce fire sensibila era Malina, imaginati-va ca inainte de un examen avea niste emotii uriase, nu dormea cu o noapte inainte, tremura foarte tare inainte sa intre in sala, dar uluitor, dupa ce intra, era THE BEST si reusea sa obtina note foarte mari.
Dupa despartirea de Polymoog, Calin a luat-o pe Malina sa cante cu el. Pana atunci, Malina nu cantase, nu mai canta. Pana in 2007 Malina suferea ca nu era difuzata, ca nu-si mai putea scoate un CD, insa de cand a inceput sa cante cu Calin se simtea implinita. Aceste cantari au inceput s-o scoata incet-incet din starea ei si pentru noi era o binecuvantare sa stim ca cel putin, atat cat era cu colegii ei, era in regula.
Calin si familia Geambasu au ajutat-o enorm pe Mali. ENORM e un cuvant prea mic pentru ceea ce-au facut acesti oameni pentru ea.
Eu pe Calin nu l-am cunoscut decat prin telefon. Vorbeam mult in acea perioada, ne sfatuiam cum sa facem sa-i fie bine Malinei, insa fata in fata, eu nu l-am vazut pe Calin decat in ziua cand Malina a fost inmormantata.
Singurul prieten pe care l-am cunoscut, a fost Andrei - prietenul din Spania al Malinei. Imi povestea deseori de Adriana Vlad, prietena cu care canta si de Adriana cealalta, insa eu nu le-am cunoscut cat a trait Malina. Imi promitea de nenumarate ori ca imi va face cunostinta cu alti prieteni de-ai ei, insa nu s-a intamplat, pur si simplu.
Dupa ce Mali a terminat facultatea, isi incepuse cantarile cu Calin si viata ei incepuse sa intre cat de cat pe un fagas normal, am inceput sa nu ne mai vedem atat de des.
Eram linistita sufleteste pentru ca nu o mai simteam asa de zbuciumata. Dupa L. a mai avut si alte relatii esuate, iar apoi l-a cunoscut pe Sebastian Truta.
Nu stiam prea multe despre el, doar din ce-mi povestea Malina. O simteam fericita cu el. Stiu ca au fost 3 ani impreuna, insa nu stiu cat timp din acesti 3 ani au stat efectiv impreuna, pentru ca au fost certati perioade lungi de timp. El a fost plecat in Cipru la un moment dat, ea a vrut sa plece dupa el acolo, dupa aceea n-a mai plecat, stiu ca au fost certati in perioada aia cat el a stat acolo, insa s-au impacat cu putin timp inainte sa se intoarca.
Ma bucuram ca relatia ei cu Sebi intrase pe un fagas normal, imi promitea de nenumarate ori ca-mi va face cunostinta cu el, insa nu s-a intamplat. Cand ma vedeam eu cu Malina, ei erau certati, iar cand erau ei impreuna, nu apucam sa ma vad cu Malina, fiindca eu ma mutasem din Bucuresti.
Ceea ce am remarcat eu bun in relatia cu Sebi a fost faptul ca se apropiase foarte mult de Dumnezeu, imi povestea despre acest lucru de nenumarate ori si asta era un lucru care pe mine ma bucura foarte, foarte mult. Mai stiu ca il iubea pe Ozzy foarte mult si ca Ozzy se simtea foarte fericit la ei acasa. De altfel, din cate am inteles, Ozzy este in continuare la el.
Acestea sunt lucrurile bune, insa mai stiu tot de la Malina, ca atunci cand se certau, Sebi era agresiv verbal cu Malina. Nu stiu cu ce fel de cuvinte era agresiv, Malina nu-mi spunea, si nici eu nu intrebam. Singura data cand Malina mi-a scris niste cuvinte care m-au oripilat a fost anul acesta (cred ca prin vara) cand Mali mi-a spus ca mama lui Sebi a jignit-o facand-o "baba, alcoolica si drogata". Malina era foarte revoltata si a suferit cumplit atunci, iar mama lui Sebi stie foarte bine aceste lucruri. FOAAAARTE BINE!!! Malina nu se intelegea deloc cu mama lui Sebi, de altfel in penultima noastra discutie pe Facebook (din 6 noiembrie 2011) pe care o si am, am intrebat-o daca s-a impacat cu mama lui Sebi iar ea mi-a spus foarte clar ca NU.
Stiu ca se intelegea foarte bine cu tatal lui Sebi, ca aveau o relatie speciala si ca acest om a tinut foarte mult la Malina.
Referitor la ceea ce s-a scris in Can Can, am de facut cateva mentiuni:
- interviul pe care eu l-am dat in Can Can a fost publicat in doua articole, unul dimineata si unul seara.
- eu nu am declarat niciodata ca as fi fost CEA MAI BUNA PRIETENA a Malinei. Nu stiu de ce s-a scris asta.
- nu am declarat ca Sebi a facut-o alcoolica, drogata si baba pe Malina, ci mama lui Sebi. Eu nu stiu cu ce fel de cuvinte o jignea Sebi, Malina nu mi-a spus. Cuvintele mele au fost asezate intr-un alt context.
In ziarul de ieri, Sebi a replicat ca nu m-a vazut niciodata in acesti 3 ani de cand a fost cu Malina. E drept, ca nici eu pe el, de cate ori ne-am vazut, fiindca repet, MALINA NU A STAT CU SEBI ZI DE ZI IN TOTI ACESTI ANI. AU FOST PERIOADE LUNGI CAND AU FOST DESPARTITI.
- Sebi a declarat ca eu sunt un fel de "coada a vedetelor" si ca vreau sa ma bag in seama. Il anunt ca eu am cunoscut-o pe Malina prin intermediul ziarului la care lucram (respectiv revista VIP la acea vreme), ca Malina respecta foarte mult ceea ce eu faceam si ca, la un moment dat, chiar se pusese problema ca Malina sa lucreze in presa, alaturi de mine, la revista Taifasuri unde am fost timp de doi ani redactor-sef adjunct. Asa ca, dupa cum se vede, am realizat pana la 35 de ani, mult mai multe decat a realizat d-l Sebi, pana la impresionanta lui varsta de 25 de ani.
- printre altele, acest Sebi a declarat ca Malina nu voia sa vorbeasca cu mine si-l ruga pe el sa inchida fereastra. Am arhivat ultimele doua discutii cu Malina (6 si 22 noiembrie 2011) in ultima din ele, Malina invitandu-ma la ea acasa, pentru a vedea cum si-a renovat apartamentul si ramanand stabilit sa ne vedem pe 1-2 decembrie, daca voi putea eu.
- doamna Doina Spataru ma cunoaste foarte bine, stie exact cine sunt eu, ce a insemnat Malina pentru mine si eu pentru ea si cat de apropiate am fost, iar asta e mai important pentru mine, decat ceea ce crede Sebi. Joi si vineri (15 si 16 decembrie) eu am stat numai cu doamna Doina in capela, alaturi de Malina si cu Adriana, cealalta prietena a Malinei.
- timp de 3 zile (miercuri seara, joi toata ziua, vineri pana la ora 13) eu nu m-am dezlipit de Malina, am stat numai langa sicriul ei, iar Sebi a venit intr-o singura noapte la ora 2, stresat fiind de prezenta ziaristilor si in ziua inmormantarii cu jumatate de ora inainte sa mergem cu Malina spre locul de veci.
Acestea sunt lucrurile pe care eu le-am avut de spus despre Malina. Le-am spus nu pentru publicitate, ci pentru a sublinia, odata pentru totdeauna, ceea ce a insemnat Malina pentru mine si eu pentru ea.
Am inca discutiile cu ea, in care-mi scria ca ma iubeste si ca-i e dor de mine, asa cum si mie mi-era dor de ea...
Nu va trece nicio zi a vietii mele, in care sa nu ma gandesc ce persoana minunata am pierdut, sa nu o asez in gandurile si in rugaciunile mele si sa nu-i spun cat de mult o iubesc...
De altfel, postarea mea din ianuarie acest an, cand am felicitat-o public si i-am scris cat de mult inseamna pentru mine, cred ca vorbeste de la sine.
Stiu ca lumea vorbeste si va vorbi mereu, ca doar asta-i treaba romanului, sa-si dea cu parerea, insa alte explicatii, interviuri si discutii eu n-am sa mai am cu nimeni.
Am spus aici ce-am avut de spus si vreau s-o las pe Mali sa se odihneasca in pace si sa fie macar acolo linistita, daca aici nu a putut fi.




luni, 12 decembrie 2011

Malina




O poza facuta acum 5 ani, in vara lui 2006, in Parcul Tineretului


Malina, m-ai devastat. Mi-ai promis ca n-o s-o faci si totusi ai facut-o. De ce, iubita mea ? Tocmai acum, cand iti terminasei casa, cand stabilisem ca ne vom vedea in sfarsit...
Malinuca, m-ai lasat fara vlaga, prietena mea draga!
O sa-mi fie dor de tine in fiecare secunda!
Te iubesc infinit si te rog sa ai grija de mami a ta, de Codruta si de toti cei care te-am iubit asa de mult, dar n-am putut sa te ajutam sa ramai cu noi!

duminică, 11 decembrie 2011

ILINCA







Pe Ilinca Goia o cunosc de ceva timp. Era Nikita al ei prin clasa a III-a cand am cunoscut-o. Am fost de cateva ori la ea acasa pentru a realiza materiale pentru publicatiile cu care colaboram si perceptia pe care o am eu despre ea este una deosebit de calda si de domestica totodata. Mi-e draga cand vad cu cata dragoste il priveste pe Nikita (fiul ei) si incearca sa-i fure un pupic adolescentului ce pare ca l-a inghitit brusc pe copilul inocent de odinioara. Doar fata il tradeaza pe Nikita. Fata aia de ingeras dulce chiar si in clasa a IX-a.
O vad langa Dominik, sotul ei, si iarasi am acea reprezentare in minte. De femeie calina, calda si iubitoare. Am in fata ochilor privirea ei plina de luminite cand vorbeste despre mama ei, despre tatal ei si despre Calin, fratele ei.
Si totusi, undeva, dincolo de privirea ei luminoasa incadrata de fatzuca aia in forma de inimioara, vad zbucium, pasiune, un foc launtric ce se zbate necontenit sa iasa la suprafata.
Am vazut-o in nenumarate piese. E fascinanta ca actrita.
Dincolo de alura ei fragila, forta si inegalabila fascinatie pe care o exercita asupra-mi, vad o actrita complexa si completa.
De aseara sunt muta! Inca ma aflu sub efectul incandescent al cuvantului rostit de ea. Am vazut-o in "Tectonica sentimentelor", o piesa pe care-mi doream de mult sa o vad, dar nu am reusit pana acum. Piesa lui Eric-Emmanuel Schmitt aduce in fata iubitorului de teatru, in afara subiectului deosebit de tentant ce misca pana si cele mai incrancenate inimi si in care te regasesti cu emotie vizibila, cu incantare, cu frica, o alta Ilinca Goia. Una care reuseste sa se reinventeze de fiecare data.
Tumultul de senzatii pe care ti-l inspira personajul Diane, personaj in care gasesti forta, impetuozitate, pasiune, orgoliu, incapatanare te face sa te reintorci in tine si sa diseci cu de-amanuntul tot ceea ce aceasta mare actrita iti inspira. Te face sa ajungi la introspectie, sa te intorci cu lacrimi in ochi la sufletul tau si sa te intrebi daca ceea ce ai vazut este vis sau realitate.
Nu mi s-a intamplat de multe ori, daca stau sa ma gandesc bine cred ca niciodata, sa plec tremurand din toate incheieturile de la teatru. Nu mi s-a intamplat ca o piesa, o interpretare unica asa cum a fost a Ilincai Goia sa starneasca in mine un tumult de senzatii antagonice: divin, fragilitate, emotie pulsatila, efervescenta, miracol, durere, pasiune, intensitate a emotiilor... Nu mi s-a mai intamplat sa plec asa secatuita de la teatru... Fara forta...
Tema piesei, eternul orgoliu in relatiile de cuplu, ego-ul pe care il propovaduieste Tolle in al sau "Un pamant nou" si pe care-l identifica drept sursa tuturor nefericirilor noastre, ii da spectatorului care pleaca de la teatru teme de reflectie.
Am reusit cu greu sa ma reintegrez in atmosfera cotidiana. Visul si emotiile au persistat insa mult timp. Cred ca mai persista si acum.
Sunt incapabila si muta. Nu stiu cum sa numesc interpretarea Ilincai Goia. Doar cu umila parere ca, probabil, orice rol si-ar propune sa interpreteze ar fi capabila sa o faca.
Felicitari din suflet si-ti multumesc, draga mea!

marți, 22 noiembrie 2011

Frumosul din noi...






De curand am fost plecata cu elevii mei intr-o excursie de vis prin Transilvania. Am ajuns si la Muzeul Bruckenthal, insa nu am avut ragazul necesar sa studiez tablourile atat cat mi-as fi dorit. Nu ma erijez intr-o cunoscatoare a genului, dimpotriva, pot afirma ca sunt chiar novice, insa stiu sa apreciez frumosul sub toate formele si sa scriu despre el, atat cat imi permite imaginatia si cuvintele pe care le am la indemana. Ma impresioneaza simtul detaliului, finetea unei opere, imi plac tablourile luminoase, solare, din care transpare un zambet pastelat sau o privire rigida insa redata atat de fidel... Sunt o iubitoare a frumosului, ce mai... Si pentru a va demonstra acest lucru, am ales cateva tablouri ale unui pictor de care nu am auzit pana astazi, dar care sigur si-a gasit un loc in sufletelul meu pentru tablourile astea minunate: Vladimir Volegov.