duminică, 12 decembrie 2010

Primul Craciun singuri...


La fiecare sfarsit de an, fac bilantul bunelor si relelor din anul ce tocmai s-a scurs...
Cu toate ca mi s-au intamplat si multe lucruri bune, pentru care trebuie sa-I multumesc lui Dumnezeu, anul acesta a fost cel mai trist din viata mea din cauza plecarii Madalinei...
O parte din mine a plecat odata cu ea...
Mi-e dor de zambetul ei de copil rasfatat uneori, mi-e dor de tandretea din vocea ei cand imi spunea "Sa fii cuminte!", mi-e dor de vocea ei care ma aducea cu picioarele pe pamant atunci cand aveam nevoie de asta, mi-e dor de rasul ei vesel atunci cand ii spuneam "Te iubesc, Mada!" iar ea imi raspundea "Si eu!", mi-e dor de tot ce a insemnat ea, mi-e dor de ea TOATA, cu tot ce era, cu tot ce avea bun si rau... mi-e dooooor...
Au ramas sa ma aline doar amintirile si prietenii de-o viata pe care mi i-am facut datorita ei...
Te iubesc, inger curat si bun!
Lasa-ne in brad o farama din stralucirea ta angelica!

miercuri, 1 decembrie 2010

Mesaj pentru fanii Madalinei Manole

De cand s-a intamplat tragedia cu Madalina si implicit, a izbucnit si razboiul asta absurd intre familii, am observat ca si fanii Madalinei s-au scindat in doua tabere. O parte tin cu parintii, o parte cu Puiu.
Nimeni nu ne impiedica sa avem pareri, insa nu e cazul sa transformam aceste pareri in cauza noastra personala. Nu asta si-ar fi dorit Madalina! Si nu este problema noastra! Indiferent cat de mult am fi PRO si cat CONTRA, uitam de fapt scopul care ne-a adus aproape: cantecul Madalinei, calitatile ei speciale de om si artist! Ea trebuie sa traiasca in si prin felul in care-i cinstim memoria. Nu-i facem niciun bine daca ne purtam agresiv intre noi, daca ne uram numai din cauza celor intamplate in familia ei.
Am senzatia ca totul degenereaza si deja unii dintre noi se identifica PREA MULT cu cea care a fost Madalina Manole. De aici deriva si sentimentele de tristete cumplita, de vinovatie, de autovictimizare.
Noi nu am ramas aici sa purtam un steag de lupta.
Singura noastra obligatie este sa-i ducem mai departe CANTECUL, imaginea ei foarte bine definita de artist... Atat!
Tot ce se intampla in familia ei, NU E PROBLEMA NOASTRA!
Stiti foarte bine ca nici atunci cand traia, Madalina nu discuta cu fanii despre problemele ei personale, nici nu ruga pe nimeni sa-i rezolve aceste probleme.
Ar trebui asadar sa ne intoarcem fata spre ceea ce si-ar fi dorit Madalina, nu sa facem ceva ce ea nu si-ar fi dorit NICIODATA!
Stiti ce ne-ar spune daca ar fi aici? Asta NU E PROBLEMA VOASTRA!
Noi avem familiile noastre, propriile noastre probleme, pe ale Madalinei are cine sa le rezolve.
Nu ne-a lasat pe noi ca justitiari ai adevarului ei.
Am senzatia ca de multe ori, uitam ce suntem noi de fapt: FANII ei. Sper ca nu degeneram in fanatism! Nu suntem familia ei, nu suntem rude, unii poate am fost mai apropiati de ea, dar ATAT!!!
Cred ca ne identificam prea mult cu o cauza care nu este de fapt a noastra!
Am fost cumplit de dezamagita sa constat ca foarte multi fani ai Madalinei au luat legatura cu mine nu ca sa ma intrebe ce am putea sa facem pentru memoria Madalinei, ci pentru a-i improsca cu noroi pe Puiu, pe Ciprian sau pe parinti.
E trist ca s-a ajuns aici, iar cine nu a inteles acest lucru, inseamna ca nu se numeste fan, ci fanatic... E prea mult. Mult prea mult. S-a ajuns prea departe!

marți, 30 noiembrie 2010

La Multi Ani, Andreea mea iubita!




In fiecare an, in noaptea de 29 spre 30 noiembrie adorm cu gandul la cea mai speciala Andree din viata mea. Gandul se transforma in vis si ma poarta pe aripile lui departe, in urma cu mai bine de 10 ani cand am vazut-o prima data pe cea care avea sa-mi devina peste ani model de viata: o fetisoara dulce cu gropite in obraji si ochi mari, curiosi, dornici sa stie tot, sa afle tot, o minte sclipitoare care absorbea rapid orice informatie, o prelucra in stilul propriu Andreea Marin si o facea sa devina, in cel mai scurt timp stire, fapt de viata transmis la ceas de seara in casele romanilor. De aici si pana la a deveni Zana tuturor romanilor n-a mai fost decat un pas. Verva, inteligenta, talentul, zambetul, caldura, dragalasenia, toate acestea si cateva in plus au propulsat-o spre varful piramidei. Si uite asa, pustoaica serioasa de la stiri, careia ii inflorea uneori un zambet ghidus in coltul gurii, a devenit CEA MAI IUBITA!!! Ne-a purtat cu gandul in toate colturile lumii, ne-a facut sa trecem brusc de la o stare la alta, sa plangem si imediat sa radem, sa tremuram de emotie sau sa izbucnim in urale pana la cer de fericire, sa mergem in librarii si sa cautam cu infrigurare o carte numai de dragul ei sau sa vedem filme numai pentru ca Ei i-au placut. Si NICIODATA gustul ei nu a dat gres. Si asa au trecut anii... Zana a devenit mama, cel mai simplu, cel mai natural dar si cel mai frumos rol din viata ei. O Violeta mica, o papusa cu aceleasi gropite si acelasi zambet ghidus ne umple sufletele de fericire. Nu stiu alt mod de a-ti spune La Multi Ani cu toata dragostea decat de a da putina culoare sentimentelor pe care mi le-ai inspirat de-a lungul anilor.
Te imbratisez cu gandul si cu sufletul si-ti doresc sa ai parte de tot ce e mai bun si mai frumos pe lume!

luni, 29 noiembrie 2010

Mada la RRA





http://romania-actualitati.ro/invitata_madalina_manole-11653

Una din ultimele emisiuni la care a participat Madalina Manole: "Psihologul muzical" din 20 martie 2010. Asa frumoasa... asa speciala... asa tonica... asa... asa...
Mi-e dor de tine, Madanutz!



Eroii saptamanii



Pentru mine, eroii acestei saptamani sunt Paula Seling si Tudor Moldoveanu, adevaratii castigatori ai concursului "Dansez pentru tine". Paula si Tudor au fost fenomenali, insa, din pacate, si de aceasta data, au invins jocurile meschine din Media Pro. Era firesc sa iasa castigatoare echipele lor. Nu am vazut ca nici una din cele doua perechi finaliste (Adela si Lica, Octavian si Ela) sa fi mers si sa-i fi felicitat pe Paula si Tudor. Insa acel moment cand s-a aflat castigatorul, cand toata sala a amutit, spune foarte multe... Foarte multe...
Ma bucur totusi ca au ajuns pana aici. Pentru mine si pentru multi altii, ei au fost MARII CASTIGATORI ai competitiei.
Sper ca acesti banuti sa fie macar un inceput pentru Tudor si mama lui!
Felicitari, Paula si Tudor! O inima maaaaaaaaaaaaaaaaare desenata pe cer pentru voi!

duminică, 28 noiembrie 2010

Ai grija de noi, Printesa!


Ooooooooffff, Printesa, iar sunt devastata de tristete... Am fost din nou la tine astazi, cu Puiu si Ciprian si mi s-a rupt sufletul cand i-am vazut atat de devastati...
Puiutul tau mic iti vede pozele si spune "mama" cand te vede... El nu stie ca mama nu se mai intoarce niciodata...
Astazi am inteles cu certitudine ca ai plecat iubindu-i pe toti, iubindu-ne pe toti... Am inteles ce ai vrut sa ne spui prin "plec ca sa va fie voua mai bine"... Acum stiu de unde ti se trage, stiu de ce reactionai asa... azi am inteles... Ne-a sfasiat sufletul plecarea ta, iubita noastra!
E atat de singur si de trist Puiucul tau... Astazi mergea spre casa voastra abatut, indoliat, cu capul in jos... stiind ca acasa nu-l mai asteapta Magduta iubita, nici zambetul tau, nici bratele tale iubitoare...
Invata-ne cum sa traim fara tine, Mada, fara durerea asta atroce care ne lasa uneori fara respiratie... Nici unul dintre noi nu asteapta Craciunul stiind ca tu nu mai esti aici sa te bucuri... Anul trecut ai petrecut primul si ultimul Craciun alaturi de Puiutul tau mic... Cu cata dragoste i-ai cumparat bradutul, cat de fericita erai, cat ai asteptat sa i-l impodobesti... Cum te-ai indurat Mada sa-l lasi asa orfanel, al nimanui?
Madaaaaaaaa, imi vine sa merg pana la Dumnezeu in genunchi si sa-L intreb: DE CEEEEEEEEEE??? Mi-e rau... ma simt trista si slabita si as vrea sa fac ceva, ceva pentru tine... Vreau sa stiu ce sa fac sa-ti fie bine acolo... Ma rog tot timpul pentru tine, toti ne rugam dar da-ne un semn daca trebuie sa facem altceva, daca-ti doresti altceva de acolo...
Inger frumos, ne-ai lasat ai nimanui, aici pe pamantul asta care nu mai are niciun sens fara prezenta ta, in Romania asta plina de oameni de nimic, oameni care nu stiu sa aprecieze frumosul si binele...
Adormim plangand, cu gandul la tine, iar lacrimile de pe obraz nu se mai usuca!
Te iubesc, Mada! Ti-am spus-o si astazi, ti-o spun mereu, tu STII asta... Mesajele pe care mi le trimiti in vis imi confirma asta!
Ai grija de noi din Raiul tau! Protejeaza-ne cu puterea ta de inger bun, drag si dulce!
Te iubesc pana la Cer si inapoi!

vineri, 26 noiembrie 2010

Cea mai dulce fetita!!!


Mi se pare cea mai haioasa poza pe care am vazut-o vreodata! Fetita din imagine este Silvia-Ioana, fetita unor prieteni, o iubita mica de-a mea! Te iubesc, pupa mica! Muaaaaaaaah! :-)))

Paula

O carte emotionanta! Mi-o cumpar cum ajung astazi si v-o povestesc.

joi, 25 noiembrie 2010

Mi-e dor de tine, iubire sfanta!


Iti MULTUMESC, Printesa! Iti Multumesc din suflet ca vii cand si cand sa ma linistesti, sa ai grija de mine, sa-mi daruiesti pupicul si imbratisarea pe care stii cu cata nerabdare le astept!
Frumoasa mea, minunea mea, e atat de calma, de blanda si de linistitoare prezenta ta! Desi stiu in vis ca tu esti Acolo si eu Aici, nu ma tem, nu mi-e frica! Esti o oaza de liniste pentru mine! Stiu ca a venit momentul sa ajung din nou la tine, acolo unde nu mi-as fi dorit niciodata sa ajung!
Aseara parca trebuia sa ajung la inmormantarea ta si nu-mi gaseam o rochie neagra ca sa pot ajunge, insa stiu ca am plecat pana la urma asa, cu ce aveam pe mine, numai sa ajung, numai fiindca stiam ca e singura data cand te mai pot vedea, cand mai pot sa-mi iau ramas-bun de la tine! Era atat de multa lume... si parca trebuia sa fii inmormantata la Bellu nu in locul ala din Ploiesti...
As vrea atat de mult sa te mai vad o singura data, o singura data, sa-ti spun tot ce nu ti-am spus, sa te tin in brate asa cum ma tii tu pe mine in vis si sa-ti spun ca totul o sa fie bine, asa cum faci tu cu mine...
Esti atat de prezenta in viata mea... nu reusesc (de altfel nici nu vreau!!!) sa ma desparte de tine vreo secunda... Te port cu mine peste tot... Am poza ta pe displayul telefonului iar sunetul sau canta cu vocea ta si ma face sa tresar dureros de dulce!
Te iubesc in fiecare secunda! Nu ma parasi! Ai grija de mine si de toti cei dragi!

marți, 23 noiembrie 2010

REDACTARE LUCRARI DE GRAD, LUCRARI DE DIPLOMA

PROFESOR DE LIMBA ROMANA (CU EXPERIENTA IN UTILIZAREA PC-ULUI) REDACTEZ LUCRARI DE GRAD SI LUCRARI DE LICENTA. PRETUL ESTE NEGOCIABIL (IN FUNCTIE DE NUMARUL DE PAGINI) - FOARTE CONVENABIL! Relatii la telefon: 0786.886.950

joi, 18 noiembrie 2010

Scrisoare pentru tine


Draga Mada, scrisoarea de astazi nu este una prea vesela... Asta pentru ca sunt suparata... Suparata ca ai plecat asa, fara sa te gandesti la tot dezastrul pe care il vei lasa in urma, suparata ca cel mic a invatat sa vorbeasca iar tu nu esti aici sa-l vezi si sa-l auzi, suparata ca ne-ai lasat atat de singuri si de tristi fara tine, ca din cauza a tot ce se intampla am ajuns sa fim si noi impartiti in doua tabere, suparata ca ai luat cu tine toata pacea, armonia si echilibrul dintre Puiu si familia ta.
As da ORICE sa nu mai existe razboiul asta absurd, sa nu se mai certe la mormantul tau, sa nu mai existe ura asta care-i macina atat de nedrept.
Mada, ce ne-ai facut, Mada?
Cred ca daca ti-ai fi imaginat macar o secunda ce lasi in urma ta, poate te-ai mai fi gandit inca o data inainte de a face gestul fatal...
Tu ne privesti senina si imperturbabila din steaua ta iar noi am ramas aici sa ducem lupta asta amara de a pastra numele tau intact, de a uni ceva ce nu se mai poate uni, de a face pe unii sa inteleaga ceva ce nu vor intelege niciodata!
"Tu inger bland cu chip de ceara
Tu stea cuminte si fugara,
In lumea asta n-ai mai incaput"
Astazi sunt suparata pe tine, Mada...

luni, 15 noiembrie 2010

Eroul saptamanii

Eroul saptamanii acesteia este Steluta Simona Marti, voluntara dedicata a Organizatiei E.M.M.A. dar si prietena mea draga.
Simona si-a pierdut unicul copil, pe Paula atunci cand aceasta avea 16 ani. La cativa ani dupa aceasta imensa tragedie, Simona a reusit sa ramana insarcinata cu gemeni (Ana si Stefan) pe care i-a pierdut la varsta intrauterina de 27 de saptamani. De atunci, nu a mai putut ramane insarcinata, insa de curand, Simona a avut curajul sa infieze doi copii gemeni (Ina si Rares) de doi ani si jumatate, la varsta de 40 si de ani... Mi se pare un lucru fenomenal. O admir pentru curajul ei extraordinar, pentru frumusetea ei interioara, pentru bunatatea ei, pentru puterea de a o lua de la capat cu doi copii mici si de aceea, o declar pe Simona EROUL SAPTAMANII!!!
Te admir, te respect si te iubesc pentru ceea ce esti, prietena mea draga!

vineri, 5 noiembrie 2010

Adrian Paunescu - Cantec Femeiesc


Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lânga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbându-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâtia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbatrânesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ata
În fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi…

S-a stins Flacara

Pacat ca a plecat la ingeri maestrul Paunescu,

Aici si pretutindeni parca mai trist e Universul,

Al poeziei bard s-a stins incet, tacut si parca prea amar,

Astazi, al poeziei cer e mult prea solitar...







ADRIAN PAUNESCU


20 IULIE 1943 - 5 NOIEMBRIE 2010

miercuri, 3 noiembrie 2010

21 de ani de la plecarea Mihaelei Runceanu


Sunt 21 de ani de cand Mihaela Runceanu a trecut in nefiinta. Sambata, 30 octombrie 2010, fanii Mihaelei Runceanu au fost prezenti la Buzau, la comemorarea artistei.
Joi, 4 noiembrie, va avea loc un spectacol comemorativ organizat de Andreea si Xenti Runceanu, verisorii Mihaelei dar si de Asociatia Culturala "Mihaela Runceanu". Evenimentul va beneficia de nume de exceptie, precum Corina Chiriac, Stela Enache, Marina Florea, Silvia Dumitrescu dar si de prezenta unor fosti elevi de la clasa Mihaela Runceanu, precum: Catalin Magdalinis, Minodora Dedis si altii.
Intrarea va fi libera.
Pentru mai multe fotografii de la comemorarea de sambata de la Buzau, accesati:
P.S. Din lipsa de timp, nu voi mai intretine celelalte doua bloguri: http://mihaelarunceanu.blogspot.com si http://suchardine.wordpress.com. Toate informatiile cu referire la cazurile umanitare si la artista Mihaela Runceanu, vor fi postate pe acest blog si pe pagina personala de Facebook.http://www.facebook.com/profile.php?id=100000398932119

luni, 1 noiembrie 2010

Eroul saptamanii



El este micutul campion, ANDU!
Va implini in curand 5 anisori si este unul dintre cei mai curajosi copii.
Andu a ajuns acum un an si jumatate la Roma, in clinica profesorului Lucarelli, cu diagnosticul de talasemie majora. Avea nevoie de un transplant de maduva. Dupa ce, timp de un an si ceva i s-a cautat donator compatibil 100% si nu s-a gasit, s-a facut transplantul de la mama lui, Alina.
Andu e un fenomen: la varsta lui stie deja sa citeasca, sa scrie (stia de la 3 ani de cand a plecat din tara). In poza este putin slabit dupa chimioterapie, insa acum, la 20 de zile dupa transplant, Andu se simte bine, se joaca, mananca, e vesel.
Pentru curajul de a infrunta aceasta boala cumplita, pentru forta lui de a trece peste toate transfuziile cu zambetul pe buze ca si peste chimioterapie si transplant, il declar pe ANDU, EROUL SAPAMANII!!!
Te iubesc, micutul meu campion curajos! Astept cu nerabdare sa te intorci acasa! Mi-e dor de tine!

vineri, 29 octombrie 2010

Manifest pentru sanatatea lui Adrian Paunescu



Aseara m-am uitat la Cenaclul Flacara. Cei de varsta mea stiu despre ce vorbesc. Cea mai serioasa miscare culturala din perioada comunismului, iar Adrian Paunescu, asemenea lui Zeus din Olimp, un axis mundi al acestei miscari.
Va amintiti de serile minunate cand ascultam la un pick-up amarat, discurile de vinil cu Cenaclul Flacara? Acolo s-au lansat o multime de artisti consacrati, in special folkisti...
De ziua verisoarei mele, in iunie anul acesta, cand a implinit 20 de ani, i-am cantat:
"In seaaaaaaaara asta mama, lumea e a mea!
O lumeeeeeeee de 20 de ani...
Priveste mama jocul si taci, nu intreba,
E foarte simplu, este seara mea..."
E un cantec pe care-l stiu din acea perioada cand stadioanele se umpleau pana la refuz, atunci cand Cenaclul Flacara venea in turneu. Seicaru, Hrusca, Tatiana Stepa, Poesis, Doi si jumatate, etc. sunt doar o parte dintre cei care s-au lansat/au cantat in cadrul minunatei miscari care desfiinta rigorile comuniste, dand frau liber cantecului, poeziei neingradite.
Aseara priveam uimita veneratia publicului pentru artistii cenaclului, cat respect, cata admiratie nedisimulata pentru cei care atunci erau practic, singura sau una dintre putinele oaze de cultura.
Ce sa va mai spun? Ca la 8 ani am invatat prima poezie de Adrian Paunescu? Se numea "Manifest pentru sanatatea pamantului" si am recitat-o intr-o serbare la scoala unde au plans toti cei prezenti.
Am crescut cu versurile lui Paunescu, cu cantecele Cenaclului Flacara si de aceea, astazi, cand viata Maestrului se afla la granita dintre Aici si Dincolo, vreau sa va propun ca sambata, 30 octombrie 2010, la ora 22.00 sa spunem impreuna rugaciunea "Tatal nostru" pentru maestrul Adrian Paunescu. Va multumesc anticipat!
Sanatate multa, Maestre!

marți, 26 octombrie 2010

Eroul saptamanii




Am hotarat sa infiintez o noua rubrica pe blogul meu si in fiecare saptamana sa o dedic unei personalitati sau unei persoane care m-a impresionat prin ceva anume.
Am inaugurat aceasta rubrica alegand-o pe Andreea Marin Banica ca prima eroina. As putea insirui aici mii de motive pentru care o pot declara "Eroul saptamanii", motive care s-au acumulat treptat de-a lungul atator ani de cand o cunosc. Insa nu o s-o fac! Din simpul motiv ca numele Andreei Marin Banica a devenit un garant al succesului, pentru ca forta si determinarea sa o fac sa reuseasca oriunde si in tot ceea ce-si propune.
Motivul pentru care am ales-o insa pe ea in aceasta saptamana este energia, forta si daruirea cu care a luptat pentru modificarea Ordinului 50/2004 al Ministrului Sanatatii, ordin ce confera dreptul bolnavilor cu forme galopante de cancer, leucemie, tumori ce nu pot fi decontate prin formularul E112 sa aiba acces la fonduri, ordin care le da dreptul sa acceseze si sa obtina fonduri de la statul roman pentru a se vindeca in strainatate daca medicii romani recomanda acest lucru. Exista si pana acum acest ordin numai ca procedura era una foarte dificila si asa se facea ca oameni care aveau nevoie disperata de operatii urgente in strainatate (operatii ce costau sute de mii de euro) se trezeau pusi pe o lista de asteptare, asteptare ce putea dura uneori si cativa ani. Prin modificarile pe care Andreea si Ministrul Sanatatii le-au adus acestui ordin, aceasta procedura s-a simplificat si (sa speram) de acum inainte, bolnavii vor putea avea acces la tratamente si operatii in strainatate fara sa mai faca apel la mila publica.
Cunosc cateva cazuri de persoane care si-au dus copiii la operatii in strainatate si toti mi-au spus acelasi lucru: ca oamenii intalniti acolo din toate colturile lumii, cu aceleasi probleme ca ale lor, au fost finantati de statul lor. Romanii erau singurii care veneau cu bani stransi din teledonuri, emisiuni televizate, etc. Acest lucru trebuie sa inceteze! Iar Andreea a facut un prim pas in acest sens. Felicitari, draga Andreea! Pentru mine ai fost, esti si vei ramane un arhetip de daruire, vointa, determinare, hotarare. De aceea, tu esti pentru mine, saptamana aceasta, EROUL SAPTAMANII!

duminică, 24 octombrie 2010

Un week-end perfect


De foarte mult timp n-am mai avut asa un sfarsit de saptamana frumos, pentru sufletul meu... Am citit, am fost la film, la teatru si la o nunta de argint...
Apropos de mers la film. Va recomand cu caldura filmul "Mananca, roaga-te, iubeste"! Cartea a fost best-seller in SUA si in multe alte tari, insa filmul, avand-o ca personaj central pe Julia Roberts a fost mai reusit decat ecranizarea. Rareori afirm asta despre un film si asta pentru ca, in general, acestea m-au dezamagit. Un exemplu graitor a fost "Codul lui Da Vinci". Filmul mi s-a parut o porcarie fata de cartea care pe mine una, la vremea aceea, m-a impresionat. Ei bine, nu acelasi lucru s-a intamplat si cu "Mananca, roaga-te, iubeste!"... Regizorul a cuprins esenta cartii, scenele-cheie, starile prin care trece Liz, trecerea ei de la lumea materiala la cea spirituala. Julia Roberts o intruchipeaza in film in mod stralucit pe Liz. Este femeia-scriitor, femeia-pasionala, femeia-religioasa, femeia-copil, femeia-sensibila, femeia-prietena, femeia-furioasa... trece printr-o multitudine de stari, surprinse exceptional de fidel de ochiul camerei de filmat... Bine, mie mi-a placut Julia Roberts tot timpul, insa parca in acest film a ajuns la deplina maturitate artistica, cu atat mai mult cu cat anii si-au pus amprenta si pe ea, insa cu toate astea, desi exista in film scene foarte naturale, in sensul ca nu este machiata si se mai observa cate un rid pe ici, pe colo, totusi parca este mai frumoasa, mai naturala, mai speciala acum... Va recomand cu caldura sa-l vizionati!
De asemenea, tot in acest week-end, am citit si cartea "Dezonorata", povestea reala a unei femei violata in grup pentru a rascumpara onoarea fratelui ei. Actiunea este terifianta si se petrece in Pakistanul zilelor noastre. Insa Mukhtar Mai (asa o cheama pe femeie), desi analfabeta, isi da seama ca presa poate avea un rol hotarator pentru a schimba cursul unei anchete ce altminteri ar fi fost ingropata sub pres si hotaraste sa vorbeasca! Vocea ei se va face auzita in lumea intreaga si astfel, in loc sa aleaga calea sinuciderii asa cum au facut-o multe alte femei din Pakistan si din alte parti ale lumii, va deveni o militanta ferventa in apararea drepturilor femeilor din lumea intreaga. Si in ziua de astazi ea traieste tot in satul ei, insa datorita curajului nemaipomenit de a-si face auzita drama, este respectata si iubita in comunitatea ei unde a infiintat o scoala unde invata fetitele si baietii carte dar si ce inseamna egalitatea intre sexe si drepturile pe care le au si de care (este foarte important!) sa se foloseasca atunci cand se afla in situatii similare.
Asadar, carte, teatru, film intr-o singura zi. Va recomand si voua aceasta "cura"! Este foarte eficienta! Nu ingrasa si mai ales, ca sa folosesc o replica din susnumitul film "te face sa razi si cu ficatul"... Daca veti viziona filmul, veti intelege ce vreau sa spun! Pana atunci, va pupacesc cu drag!

duminică, 17 octombrie 2010

Fata visurilor noastre pur si simplu a plecat...


Seara trecuta a fost una plina de emotii de tot felul... Un amalgam de sentimente care s-au invalamasit si m-au tulburat peste masura... Din sapte cati trebuia sa fim, am fost doar 4, dar ne-am simtit bine: Adina, Ciprian, Monica si eu. Adina abia sosita din Franta a venit direct la intalnirea cu noi, insa pe la 20.00 a plecat si am ramas noi trei. Am vazut sute de poze scoase de Monica si am primit si eu cateva... Aseara am adormit plangand de dor pentru printesa noastra si sarutandu-i fotografia, am lasat poze accea pe masa iar azi-dmineata am gasit-o... in pat... langa mine... Nu stiu cum a ajuns acolo. Teoretic era imposibil, insa pentru mine a fost un semn ca Madalina a fost langa mine, a fost semnul ei ca imi este alaturi...
Te iubesc, printesa! Te iubesc infinit... Sa ai grija de noi!

vineri, 15 octombrie 2010

Shooting Mada pentru lansarea albumului


Atat de frumoasa, de speciala, de dulce... cat de adevarata ESTI!!! Vei fi tot timpul, Mada! Te iubesc!

joi, 14 octombrie 2010

3 luni


Minutele atarna greu si in calendarul meu afectiv se transforma in secole...
Un alt 14...
14 octombrie...
Acum o luna, pe 14 septembrie, era Ziua Sfintei Cruci... Astazi, este Sf. Cuvioasa Parascheva...
Merg din nou la biserica sa ma rog pentru tine, pentru tine, iubita mea...
E cerul trist ca si sufletele noastre...
Cum sa privesc spre cer, fara dragostea ta?
Cum sa invat s-astept, cand se opreste trenul fara tine?
Poate ca nu stiu...
Poate-i prea tarziu...
Urmeaza un alt week-end pe care ti-l dedicam tie... cand vom fi alaturi de tine si cand te vom purta in gand si in suflet...
Invata-ne tu, iubita noastra, cum sa facem sa scriem pe cer, pe un portativ imens cine esti tu, ce ai reprezentat tu, cine a fost cu adevarat Madalina Manole...
Sa le aratam tuturor ce om minunat ai fost, ce artist desavarsit...
Stiu/stim ca intr-o zi vom reusi sa facem asta pentru tine...
Ajuta-ne doar sa fim puternici...
Te iubesc in fiecare clipa, mi-e dor de tine!
Ai grija de noi, inger drag!

miercuri, 13 octombrie 2010

Finalizarea anchetei


Ieri au fost publicate rezultatele anchetei in cazul mortii Madalinei. Nimic spectaculos, mai putin fotografia publicata de un tabloid, desprinsa din dosarul de la Procuratura si care o infatiseaza pe Mada asa cum a fost gasita in dimineata fatidica...
Socant, surprinzator si abrupt mod de a face lumina asupra mortii fetei noastre dragi. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru inspiratia nemaipomenita pe care mi-a daruit-o, de a ma retrage din presa asta ordinara, fara scrupule, fara constiinta gazetareasca, fara deontologie. Sunt satula de toate mizeriile si speculatiile care s-au scris/facut pe seama Madalinei noastre dragi.
Cred ca daca ar fi stiut ce lasa in urma, s-ar mai fi gandit o data (draga de ea!) inainte sa faca gestul fatidic.
Pentru toti ceilalti, Mada este un subiect de barfa la cafeaua de dimineata sau in autobuz, ori pe palierul de la bloc cand iesi sa o intrebi pe vecina "de ce n-or fi dat astia draga caldura"?
Pentru noi, toti cei care am cunoscut-o, Mada este mai mult, mult mai mult...
Tocmai am avut o luuuuuuuunga discutie cu o prietena (manolista si ea) despre ce a insemnat pentru mine Madalina... M-a intrebat daca nu m-am gandit nici macar o singura data cum ar fi sa-mi daruiasca mai mult, sa merg cu ea la cumparaturi, sa... Si i-am raspuns cat se poate de sincer: NUUUUUUUUUUUU!!! EU AM FOST FERICITA PENTRU CAT MI-A DARUIT EA! Eram extaziata (la acea varsta) ca stateam in preajma ei, eram perfect incantata cu cat imi daruia... O priveam ca pe o zeita... Era soarele meu, lumina mea... A fost omul care mi-a dat putere, curaj, aripi sa zbor... Mereu imi spunea "cea mai sensibila prietena a mea"... Ea a fost cea care m-a incurajat sa scriu, ea stia totul despre mine, ei ii spuneam si pe cine iubesc si ce am facut la scoala... Invatam dimineata la liceu si cum ajungeam acasa, puneam mana pe telefonul fix si o sunam sa-i povestesc tot... Absolut TOT. Nu stiu sa ma fi repezit vreodata... sa-mi fi spus ca nu are timp de mine... uneori pleca cu saptamanile in turneu dar o asteptam cuminte pana se intorcea... Prietena mea draga si buna...
Mult mai tarziu, cand m-am facut mare si am devenit jurnalista am gasit un autograf de la Octavian Ursulescu (pe care-l pastrez si acum), pe care scrie: "Pentru Ana-Maria, onoarea de a devenit o ziarista celebra si sa ne ia interviuri noua. Si fireste, in primul rand, Madalinei Manole..." Si ciudat de cat de mult avea sa se adevereasca peste ani aceasta prezicere... Pentru ca am devenit ziarista, insa... singura vedeta careia nu am reusit sa-i iau interviu niciodata a fost Madalina. Am avut ocazia o singura data, cand lucram la Taifasuri si cand au cumparat drepturile de autor de la Madalina pentru CD-ul pe care l-au scos... Mi-am dorit nespus de mult sa fac o coperta si un reportaj (asa cum era firesc si cum ar fi meritat) care sa iasa pe piata odata cu CD-ul, dar din pacate, a fost numai dorinta mea, nu si a fostilor mei sefi... Am ramas cu regretul acesta profund, desi Madalina a inteles atunci, mi-a simtit imediat dezamagirea profunda si mi-a consolat neputinta cu vorbe dulci... Acum golul e si mai adanc... si te rog, iarta-ma, iarta-ma, draga mea, ca nu am putut mai mult... ca nu am luptat mai mult...
Atatea amintiri si atat de multa dragoste stransa in cei aproape 20 de ani... Niciodata nu se vor sterge...
Parca pe zi ce trece, totul este mai viu in memoria mea, mai adevarat, mai real... O vad tot timpul, iar publicarea acelei poze din ziua fatidica mi-a facut ingrozitor de mult rau... Nu am putut sa nu ma intreb... oare ce a simtit in acele momente? Oare ce a gandit in acele clipe??? La ce s-a gandit??? Sau n-a gandit??? Era constienta? Nu era??? cui a cerut iertare in gand??? A mers sa-si vada puiutul pentru ultima data??? Plangea??? Nu plangea??? Era calma? Resemnata? Disperata??? Adormita??? Atat de multe intrebari care nu-mi dau pace, carora nu le voi putea afla niciodata raspunsul...
Sper ca Dumnezeu sa faca lumina si sa ne aduca liniste in suflete... sa ne dea putere sa induram tot calvarul asta cumplit... pentru ca suntem atat de daramati... parca azi mai mult ca ieri si mai putin ca maine...
Mi-e dor de tine, Madanutz drag... Te iubesc... mereu, mereu, mereu...

luni, 11 octombrie 2010

Ganduri pentru printesa de poveste...



Iubita noastra draga,

Ieri am venit de la Bucuresti. Am fost la Ploiesti, la tine, langa tine, langa trupusorul tau fragil, unde ti-am aprins o lumanare la capatai... Era o vreme infernala... Ploua si era frig rau, de aceea n-am putut sta prea mult... Erau si parintii tai acolo si m-au luat la ei acasa... Am incercat sa le explic, sa le spun ce cred eu despre tot, sa incerc sa le aduc putina alinare, putina mangaiere si sa-i fac sa vada si altfel lucrurile... Ajuta-ma tu, ingeras dulce, sa pot face cumva sa nu mai fie atat de multa ura si dezbinare intre cei pe care tu i-ai iubit atat. Stiu ca tu nu ti-ai fi dorit asta, stiu ca tie ti-ar fi placut ca ei sa se inteleaga... Stiu ca undeva, cumva.. exista... ar trebui sa existe un firicel de speranta... un firicel de iubire...
Ieri am fost si la mormantul Laurei Stoica... A implinit si ea 43 de ani eterni... Am aprins o lumanare si am rugat-o sa aiba grija de tine, pe acolo, pe unde esti!
Am fost si la Serban si de asemenea, l-am rugat sa aiba grija de "Mielu"...
Iubirea noastra, inger drag, ne e dor de tine... Atat de dor... Parca mai acut e acum dorul, parca mai tare sfasie neputinta si disperarea de a sti ca nu te vom mai vedea niciodata!
Mada, ai ramas doar in sufletul si in amintirile noastre... Ai ramas printesa din basmul nostru cu "a fost odata..."
Numai ca la noi, povestea noastra nu s-a sfarsit cu ".... si au trait fericiti pana la adanci batraneti", ci au murit amandoi: si printul... si printesa...
Sa va fie somnul lin si zborul dulce printre ingeri!
Si te rog, mai vino si la mine in vis... Mi-e dor de tine... Am inteles ca trebuie sa astept putin si am sa fiu cuminte, iti promit... Iti multumesc pentru visul de azi-noapte, cand mi l-ai daruit pe stii tu cine...
Te iubesc, printesa mea de poveste! Esti/vei fi mereu in gandurile mele!

marți, 5 octombrie 2010

Sanduca mea draga!




Pe Sanda Ladosi o stiu de foarte mult timp. Cred ca de cand s-a lansat. Era o pustoaica dulce foc si indrazneata din Targu-Mures. Mi-era tare draga. Dar de cunoscut, am cunoscut-o acum vreo 4-5 ani, cand am fost invitata cu Iulia si Ioana la emisiunea lui Andrei Partos. Atunci a fost invitata si ea dar si Ovidiu Komornyk. A fost o noapte pe cinste! Ne-am distrat tare mult si a fost si ea surprinsa de cat de multe cantece stiu din repertoriul ei! Am o piesa "Totul e perfect" cand simt ca tot ce ating, vad, simt, ma motiveaza sa merg mai departe. In noaptea aia, eu si Sanda am plecat impreuna de la emisiune, pentru ca locuiam in aceeasi zona.
Ulterior, mi-a facut o surpriza de proportii (cred ca era in aceeasi vara) cand a aterizat pe la Botosani si a intrebat-o pe Ioana de mine. Iar Ioana i-a propus sa ma sune. Asa ca ma trezesc cu un telefon de la Ioana. Vorbesc putin cu ea, dupa care imi spune ca-mi da pe cineva la telefon. Si aud un "Alo, buna domnisoara profesoara!". Nu stiam cine poate fi???!!! Si Sanda razand imi spune "Vreau sa vad daca ai ureche muzicala". In acel moment mi-a traznit ideea ca s-ar putea sa fie ea!!!!!!!!!!!??? Si am tipat ca nebuna: "Sanda??? Sanda!!! Sanduca mea!!! Tu esti!!" iar ea radea in hohote si-mi spunea ca am ureche muzicala.
A fost una dintre cele mai frumoase zile din viata mea!
Apoi ne-am tot intalnit pe la diverse evenimente si mereu era o sursa de energie, de buna-dispozitie, un izvor tonic, o fiinta extrem de solara de la care nu ai cum sa nu te incarci pozitiv.
Dupa ce s-a intamplat tragedia cu Mada, i-am dat sms intr-o seara... pentru ca simteam nevoia sa stiu ca e acolo, ca mai e... prea eram inconjurata numai de tristete si de moarte... mai ales ca ea si Mada devenisera extrem de apropiate in ultimul timp, datorita copiilor: fetita ei si baietelul Madutzei sunt cam de aceeasi varsta.
Mi-a raspuns la sms si mi-a spus ca si ea era doborata de moartea Madutzei...
Aveam/am nevoie sa stiu ca oamenii de varsta Madalinei sunt langa noi, ca sunt teferi...
Sanda e o parte importanta din existenta mea. Ma bucur sa stiu ca e bine, chiar daca nu ne vedem/auzim cu lunile. Daca imi da sms si-mi spune ca e ok, eu sunt FERICITA!
Ma bucur mult ca Sanduca face parte din viata mea si abia astept sa mai scoata un album nou. Deocamdata a luat o pauza pentru ca a scos cele mai importante "albume" din viata ei: pe Bobo si pe Ioana, ingerasii ei dragalasi, care au solicitat-o mai mult decat oricare album.
Sa-ti traiasca puiutii, draga mea si sa fii fericita, FE-RI-CI-TAAAAA, cat poti tu de mult sa duci!
Te imbratisez si te pup!

miercuri, 29 septembrie 2010

Pot sa imprumut 25 de dolari?

Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa.

- Tati, pot sa te intreb ceva?

- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul.

- Tati, cati bani castigi pe ora?

- Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.

- Doar vreau sa stiu... Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?

- Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.

- Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$?

Tatal s-a infuriat:

- Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii!

Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa. Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.

Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca: "Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des". Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o:

- Dormi? a intrebat...

- Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.

- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$

Micutul a sarit, zambind drept in bratele lui:

- Multumesc tati, a zbierat. Dupa aceea a scos un pumn de bani.

Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou. Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau:

- De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.

- Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.

Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.

Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre. Sa ne amintim sa impartim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.

Daca maine murim, compania pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, in cateva ore. Dar familia si prietenii pe care ii lasam in urma o sa simta pierderea pentru tot restul vietilor lor

vineri, 24 septembrie 2010

Zambeteeeeeeeeeee


De doua saptamani sunt asa fericita! Fericitaaaaaaaaaaaaaaaaa! Ma simt bine, sunt relaxata, multumita, ma trezesc cu zambetul pe buze. Rad mult, sunt vesela, ador jobul meu. Imi plac copiii, sunt frumosi si destepti. Nu, nu si cuminti! Hai sa nu exageram, totusi! :-)) Sunt extraordinar de incantata ca mi-am regasit echilibrul. Am gasit oameni buni, intelegatori si respectuosi, aici, la 30 de km de Bucuresti.
Sper sa dureze mult starea asta!
Multumesc Florianei ca mi-a adus zambetul pe buze in dimineata asta, ca imi da motive sa ma simt fericita!
Ii multumesc lui DUMNEZEU pentru darul oferit, pentru ca m-a adus aici si ca mi-a scos in cale oameni deosebiti.
Si va multumesc si voua, prieteni dragi, care mi-ati fost alaturi si la bine si la rau!

joi, 16 septembrie 2010

Cartea fanilor pentru idolul lor

Dragii mei, va anunt ca scriu o carte despre Madalina. O carte in care incerc sa recompun din amintiri vesele, din imagini vii si luminoase, personalitatea si imaginea Madalinei Manole. Daca credeti ca puteti contribui la aceasta carte cu impresii personale, daca ati cunoscut-o pe Madalina Manole si puteti ajuta si voi, va rog sa-mi scrieti aici.
Stiu, o sa spuneti ca s-au scris deja doua carti despre ea. Una din ele, "Ma cheama Madalina" a fost scrisa pe vremea cand Madalina traia si este o carte-fluviu despre viata ei iar cea aparuta de curand cu ziarul "Click" nu stiu cat merita luata in considerare. Personal, nu cred ca o carte se poate scrie in 2-3 saptamani.
Cartea scrisa de noi va fi darul pentru cea care ne-a adus aproape, omagiul si pretuirea noastra pentru un OM si un ARTIST exceptional. O parte din ea va cuprinde marturiile fanilor cu fotografii iar cea de-a doua parte va cuprinde marturiile prietenilor apropiati cu fotografii.
Astept sa contribuiti toti. Cartea va fi lansata in luna ianuarie cand se vor implini 20 de ani de la infiintarea Asociatiei Culturale Madalina Manole.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Thank you :-)


Multumesc din suflet celor peste 60 de prieteni care m-au sunat, mi-au trimis mesaje, mi-au telefonat de ziua mea de nastere. V-am simtit foarte aproape de sufletul meu si mi-ati daruit cel mai frumos cadou din lume: prietenia, dragostea si pretuirea voastra!
Va iubesc si va imbratisez!
P.S. Si va multumesc in felul meu, adica Suchardineste! :-)

marți, 31 august 2010

Nu asa!

De cand s-a intamplat tragedia cu Madalina si implicit, acuzatiile au inceput sa curga si de o parte si de alta, m-am ferit sa emit judecati de valoare, sa acuz sau sa arat cu degetul, sa invinovatesc sau sa condamn pe cineva. Am preferat sa pun totul pe seama durerii incomensurabile pe care plecarea Madalinei a lasat-o in sufletul fiecaruia dintre noi.
Insa nu pot sa nu ma intreb, cui mai folosesc toate acestea? De ce atatea acuzatii si reprosuri? Si daca (prin absurd) ar fi gasit Puiu vinovat pentru toata aceasta tragedie si daca ar fi inchis el si toata familia lui pentru asta, oare cui ar folosi? Ar mai aduce-o pe Madalina inapoi acest lucru? Ar fi durerea mai mica? Si-ar gasi linistea parintii? Nu. Nici vorba.
Si nu pot sa nu-mi aduc aminte de un film vizionat de curand in care unei familii ii este ucisa singura fiica de 15 ani, iar dupa ce sentinta criminalului ramane definitiva (condamnare la moarte prin injectie letala), acesta (criminalul) ii roaga pe parintii fetitei ucise sa o ia in grija pe unica lui fiica. Desi s-a lovit la inceput de un refuz absolut, totusi pana la urma, mama (fiindca ea era cea mai aprinsa si mai revoltata) a inteles ca moartea criminalului nu-i va usura nici durerea pierderii, nici nu-i va aduce fiica draga inapoi. Si a acceptat ultima dorinta a acestuia.
Personal, ii consider la fel de vinovati pe toti si la fel de nevinovati. Fiecare putea face ceva pentru a o salva sau la fel de bine nu se putea face nimic daca ea isi dorea acest lucru. Probabil ar fi reusit pana la urma si fara ajutorul Bertei, se putea intampla foarte bine si cand unul din parinti era acolo, etc... Supozitiile sunt multe si dor... Si revolta...
Sper ca Dumnezeu sa-i lumineze si sa le dea intelepciune acestor oameni loviti cumplit si sa-si concentreze atentia spre singurul care nu are nicio vina in toata povestea asta: puiutul mic care a ramas fara mamica.
Doamne, iarta-ne si da-ne intelepciune!

sâmbătă, 28 august 2010

Cantec de seara pentru tine


O stea gingasa
Pe aripi de vis plutesti frumoasa stea,
Ce doar in Nefertiti iti gasesti egal,
Si lasi in urma parfumul si povestea,
Imparatiei tale toata din cristal.
Ai fost nascuta doar sa le fii solie,
Magica faptura spre care acum privesc,
Pe cerul vietii mele esti azi o melodie,
Cantata de Acel ce toti IL preamaresc.
Mai stai si straluceste aleasa noptii,
Si lasa muritorii in mana sortii.

TE IUBIM, DRAGA NOASTRA! VEI RAMANE VESNIC IN SUFLETUL NOSTRU!

miercuri, 18 august 2010

La tine acasa, iubita noastra...


Sunt la Ploiesti. Aseara am fost din nou la mormantul tau. Eu si un biet suflet ranit... Era si Puiu acolo, asa cum face in fiecare zi de o luna incoace... Am stat cu Ciprian si ti-am vegheat somnul si am planuit ce sa facem frumos in amintirea ta, pentru ca de urat destul ai avut parte si in timpul vietii si dupa... Stim ca ne iubesti, chiar si de acolo... Stim ca ne vezi, chiar si de acolo... si stim ca tu STII ca noi NU TE VOM UITA NICIODATA! Ca o sa venim la mormantul tau mereu, mereu...
Te iubesc, Mada! O sa te iubesc, o sa te iubim toata viata!
Sa-ti fie zborul lin si somnul dulce, draga noastra draga!

joi, 12 august 2010

A trecut o luna...

A trecut o luna, iubita noastra... O luna de cand lumea a ramas mai saraca fara vocea ta, fara zambetul tau. O lacrima imi sageteaza obrazul, apoi alta vine sa o insoteasca, si apoi una si inca una... Iar tu nu mai esti... Nici sa-mi spui "Sa fii cuminte", nici "Te pup", nici "Sa ai grija de tine!".
Maine vin sa ingenunchez iar la mormantul tau si sa-ti soptesc taine numai de noi stiute...
Te iubesc, Madalina! Te iubim! O sa te iubim vesnic!

sâmbătă, 7 august 2010

Sa ma pastrezi orice ar fi...


Un mesaj tulburator... al Madalinei din lumea ingerilor...

http://www.trilulilu.ro/winner1980/be232211890d4e



Nopti si zile trec din viata,

Nici nu stii ce ai luat, ce ai dat,

Vezi cum oameni rand pe rand

Au cam plecat...

Mai astepti o dimineata,

Si te miri cum s-a intamplat,

Ca doar tu ai mai ramas insingurat...

Pleci cu gandul catre umbra

Celui drag ce te-a iubit,

Vezi cum clipa incet-incet s-a risipit...

Ochii tai privesc spre ceruri,

Si te intrebi neincetat,

Unde-i umbra celui drag care a plecat?



Doar eu raman umbra ta din lumina.

Sa ma pastrezi orice ar fi,

Sa ma ai...

O raza doar dintr-o lacrima lina,

Te insoteste spre o poarta de rai!



Nopti si zile trec din viata,

Umbrele ne-au insotit.

Vezi cum una cate una s-au topit...

Mai ramane o iubire,

Umbra ei ce-a luminat

Fara ea, de ce prin suflet te-ai plimbat?


Compozitor: Mihai Vanica

Textier: Marian Stere

Interpreta: Madalina Manole

Acord final



As vrea si eu piesa "Acord final", daca o are cineva...
Stiu versurile ei, dar nu o mai am...

Secol ajuns la acord final,
Toti ne invartim mereu cu el, in carnaval,
Trist, fara zambet dar...
Prea strident fardat,
El ne-a cuprins pe toti
Carnaval ciudat,
Ma tot intreb unde am aruncat
Sufletul din noi,
Ca pe un vestmant demult uzat,
E saracia doar sau am obosit,
Sau veacul ce-l traim este prea grabit.

Refren.
Doar prin noi si planeta va trai,
Cu flori in maini ne va gasi,
Noul veac ce ne-asteapta sa-l primim
Cu oameni buni, sa-l ocrotim



vineri, 6 august 2010

La Multi Ani, Steluta mea norocoasa!


Astazi, in zi de luminata si sfanta sarbatoare a "Schimbarii la fata", iti daruiesc draga mea Steluta norocoasa, cu ocazia zilei tale de nastere, un buchet de flori virtual care sa-ti aminteasca de mine, un suras cald care sa-ti incalzeasca sufletelul si un pupic maaaaaaaaaaaaaaaaaaare, pe care ti-l asez pe obrajii incarcati de prea multe ori cu lacrimi.
Ziua de astazi sa-ti aduca tot ce-i mai bun si mai frumos! Esti atat de speciala in sufletul meu si tu stii asta! Daca as alege intr-o alta constelatie, o steluta-pereche, sigur tu ai fi aceea.
Sa-ti fie viata senina si dulce ca tine!
Te imbratisez de mii de ori!

joi, 5 august 2010

A-ti aminti este dureros, a uita este imposibil!

Pentru ca de la pierderea Madalinei, toata lumea a incercat, intr-un fel reusit sau mai putin reusit, sa ma ajute sa trec peste aceasta pierdere, va rog din suflet sa cititi cu atentie randurile urmatoare, valabile pentru toate persoanele care sufera o pierdere. Fara sa vrem, in necunostinta de cauza putem face rau incercand sa ajutam. Am subliniat cu bold ceea ce am resimtit si am auzit eu in ultimele zile. Va rog din suflet, cititi cu atentie!

Fraze care NU ajuta:

Poate ca ai folosit deja cateva din aceste fraze, in speranta ca te vei simti mai bine. Daca da, nu fi prea dur cu tine insuti si nu te simti prea vinovat; trebuie doar sa le eviti data viitoare.

- "Nu mai plange", "Nu te mai gandi", "Incearca sa uiti" - Nu le minimaliza durerea! Plansul ajuta, uitarea si negarea nu!

-"Stiu ceea ce simti" - Nimeni dintre noi nu stie exact cum se simte celalalt.

- "Nu mai sufera acum", "Asa a fost sa fie" sau "O sa fie bine pana la urma" - Probabil că e adevărat dar astfel de remarci rareori ajuta, deoarece îi va irita/revolta să auda aşa ceva, mai ales imediat dupa pierdere. Acorda-le timp, să ajungă, să poată spuna ei singuri, asta!

- "Asa a vrut Dumnezeu" - unii cred asta, alţii nu. Indiferent de circumstanţe, situaţia este disperată şi tristă. În loc să începi o dezbatere teologică, mai bine îl consolezi pe celalalt!

-"Timpul vindeca tot", "Tot nu ai depasit momentul?" - Trecerea timpului nu vindeca chiar daca ajuta. La fel ca si oamenii, si procesul de pierdere are nevoie de timp.

-"S-o fi intamplat cu un motiv anume" - Poate ca nu, viata nu e intotdeauna cinstita. Dar daca intr-adevar exista un motiv, e nevoie de timp si rabdare, pentru a-l afla, a-l intelege si a-l accepta!

- "Trebuie sa treci peste asta. Nu e un capat de tara!" - .....!!!!!????!!!!......

Fraze care ajuta:

Am numit aceste fraze "deschizatoare de inimi" pentru ca ii invita pe cei indurerati la conversatie, la impartasirea durerii si a amintirilor cu cel care asculta. Cel mai mare dar pe care il poti face este chiar invitatia ta la o discutie fara ca sa dai sfaturi sau sa judeci, ci doar sa asculti

- "Nu ştiu ce să spun! ....Îmi pare rău!" - pare puţin dar contează enorm, mai ales când e spus cu sinceritate şi căldură...

- ”Stiu ca nu-ti pot lua durerea, oricat mi-as dori dar vreau sa stii ca nu esti singur/a!”- impartasirea durerii, o face mai suportabila chiar si doar pentru o clipa!

- “Plânsul îţi face bine” - în felul acesta îi asiguraţi că nu îi judecaţi pentru lacrimile şi tristeţea lor şi îi ajutaţi să facă faţă durerii.

- "Nu am trecut prin asta si nu ştiu cum te simţi în aceste momente dar cred ca ti-e foarte greu si aş vrea să înţeleg şi să te pot ajuta! Poate îmi poţi spune tu cum e!" - Apoi asculta! Sau respecta tacerea!

- "Cred că ţi-e foarte dor de ....(numele celui disparut). Cum te mai simţi?" - De multe ori oamenii îşi exprimă compasiunea doar la început, apoi nimeni nu mai vorbeşte despre această pierdere.

- "Cred ca e greu sa te impaci cu gandul pierderii" - Asculta care sunt dificultatile create de pierdere... si nu face comparatii cu alte cazuri.

Pentru toti cei din jur:

Te rog, considera sfaturile urmatoare doar ca pe niste sugestii. Si mai ales ai incredere in ceea ce simti si in instinctele tale.

- Nu-i evita pe cei care sufera. Asta ii va face sa se simta izolati. Contacteaza-i. Nu presupune, ca prefera sa fie singuri. De fapt, ei au nevoie să ştie că nu sunt singuri! Suna-i sau trimite-le o scrisoare ori un mesaj prin telefon. Cel mai mare bine pe care îl poţi face, este chiar invitaţia la o discuţie. Nu insista daca nu sunt pregătiţi pentru asta. Dar dacă simt nevoia să vorbească, ascultaţi fără a da sfaturi sau a judeca. Şi nu-ti fie teamă să plângi! În astfel de situatii, empatia şi compasiunea (nu mila!) sunt cele mai bune medicamente!

- Nu te simti vinovat/a daca vor plange! Imbratiseaza-i atunci cand plang! Nu tu esti cauza acelor lacrimi, pe care ei ti le impartasesc. Nu te teme sa plangi si tu! Asa vei arata ca iti pasa cu adevarat! Incurajeaza si alti prieteni comuni, sa ia legatura cu ei.

- Asculta! E mai important sa asculti decat sa-ti faci griji despre a alege cuvintele corecte. Si chiar daca realizezi ca ai spus ceva gresit, e mai important ca ai incercat sa comunici si ca vrei sa intelegi si sa ajuti, decat sa nu spui nimic!

- Nu te simti obligat sa ai ceva de spus. Simpla ta prezenta e suficienta. Pierderea fiind recenta, imbratisarea ta, atingerea ta si sentimentele tale sincere de compasiune sunt exact ceea ce isi doreste sa primeasca cel indurerat. Nu uita sa suni sau sa vizitezi persoana care a suferit pierderea indiferent cat timp a trecut de atunci.

- Preia initiativa. Nu spune cu jumatate de glas "Daca pot face ceva pentru tine nu ezita sa ma suni"; Gandeste-te la cateva sugestii si ofera-ti ajutorul. Fiecare gest pe care il faci spune ceva despre tine si il ajuta pe cel indurerat sa nu fie nevoit sa ceara singur ajutor. De asemenea, il ajuta sa inteleaga cat este de important pentru tine. In primele luni de suferinta, de obicei ne desconsideram iar faptul ca cineva vrea sa ne ajute si ii pasa, ne poate ridica moralul in mod miraculos.

- Ajuta la indeplinirea activitatilor de zi cu zi. Poti face comisioane, sa raspunzi la telefon, sa pregatesti masa sau sa speli rufele. Aceste activitati aparent nesemnificative pot fi greu de realizat pentru cel indurerat deoarece suferinta reduce cu mult energia fizica a acestuia. O oferta de a petrece seara impreuna doar uitandu-va la televizor poate fi foarte relaxanta mai ales pentru cineva care locuieste singur acum.

- Da o mana de ajutor copiilor. Daca sunt copii implicati trimite-le invitatii si cheama-i la o iesire impreuna cu tine si familia ta. Copiii nu trebuie neaparat sa fie izolati de suferinta, dar din cand in cand au nevoie sa evadeze din atmosfera trista existenta in casa lor, pentru ca parintii sa poata trece peste inca o zi de doliu fara acestia. Arata-ti dragostea si sprijinul si indeamna-i la o discutie despre ceea ce simt si ceea ce cred. Pe langa toate celalalte mai au nevoie si de un bun ascultator. Sa nu crezi ca un copil care este aparent calm nu sufera.

- Nu da sfaturi! Asculta. O persoana indurerata are foarte mare nevoie de un ascultator care sa-l aprobe, sa-l sprijine si care sa aiba rabdare sa asculte povesti ce se repeta deseori. Nevoia de a povesti ceva scade, in timp ce vindecarea progreseaza. Si de fiecare data cand povestea este spusa, scena mortii devine din ce in ce mai usor de acceptat. Daca exista sentimente de furie, frustrare, dezamagire, frica si tristete, accepta-le. Daca cel care sufera le pastreaza doar pentru el, procesul de vindecare va deveni mai dificil. Impartasirea gandurilor si sentimentelor elimina stresul.

Pe langa sentimentele de furie, vina, neputinta, pe langa iritabilitate, depresie, resentimente pot aparea si simptome fizice precum: dureri in piept, dureri de cap, caderi de tensiune, privire incetosata, atacuri de panica, pierderea parului, senzatia de mancarime pe piele, lipsa sau pofta in exces de mancare, letargie, slabirea muschilor, gura uscata, pierderi de memorie, diabet... Ajuta-ti prietena/prietenul sa ramana sanatos, ascultandu-l.

12. Da voie celuilalt sa isi exprime sentimentele de vinovatie. O reactie normala pe care o ai atunci cand cineva isi exprima suferinta e sa raspunzi cu "Nu trebuie sa te simti vinovat. Sunt sigur ca ai facut tot ce ai putut". Nu incerca sa salvezi oamenii de sentimentele lor de vinovatie care de fapt sunt normale pe parcursul perioadei de doliu. (Cel mai des intalnit sentiment este regretul. Vinovatia implica savarsirea unei actiuni care are ca scop ranirea cuiva; regretul apare atunci cand am fi dorit sa fi putut schimba lucrurile.)

E important sa ne exprimam acele ganduri care incep cu "Si daca..." Cu toate acestea, daca cel care a ramas in urma continua sa vorbeasca despre un anume incident la sase luni dupa deces, poti sa intrebi "Ce ai fi vrut sa schimbi atunci?". Dupa ce primesti raspunsul revino cu alta intrebare: "Si ce crezi ca s-ar fi intamplat atunci?" Continua sa pui intrebari la care sa fie greu de raspuns astfel incat acea persoana sa realizeze ca a facut tot ce a putut in acea perioada. (De asemenea fa deosebirea dintre vina reala si cea ireala. Daca sentimentul de vinovatie este unul real, atunci se poate apela la ajutorul unui specialist.)

- Da voie celui care a ramas in urma sa isi exprime durerea in felul sau.

Nu forta suferindul sa "treaca peste" pierdere. Lasa-l sa faca ceea ce vrea pentru a se putea elibera de energia negativa si de tensiune. Daca vrea sa se uite la fotografii sau sa citeasca fiecare carte asa, de suparare, lasa-l. Fiecare isi exprima suferinta altfel. Nu judeca asta.

- Nu-l grabi pe cel care a ramas in urma.

Nu pierde din vedere faptul ca o persoana indoliata este si foarte stresata. Nu o impinge spre activitati pe care nu e pregatit sa le duca la capat decat atunci cand aceasta este pregatita. Ai incredere in ea pentru ca stie cel mai bine.

- Adu-ti aminte de zilele importante! Dubleaza-ti efortul de a fi receptiv la nevoile celui aflat in necaz in zilele care au o anumita importanta precum sarbatorile, ziua de nastere a persoanei iubite, aniversarea casatoriei sau la comemorarea decesului. Insemneaza-ti aceste zile pe calendar astfel incat sa iti amintesti sa-l contactezi pe cel indurerat in acele zile speciale.

- Nu il proteja pe cel care sufera de durerea pierderii. Cel care a ramas in urma trebuie sa se obisnuiasca cu gandul ca persoana iubita nu mai este. Daca incerci sa o protejezi de durerea pe care o simte, mai rau o sa incurci lucrurile. Suferinta nu poate fi resimtita la fel de catre altii, chiar daca acestia isi pot oferi ajutorul. Dar nu exista alta solutie. Ea trebuie sa treaca prin toate etapele suferintei pentru a putea deveni mai puternica.

- Ajuta la gasirea unor grupuri de oameni cu aceleasi probleme.

Exista multe astfel de grupuri care pot ajuta persoanele singure pe parcursul perioadei de doliu. Acestea pot fi foarte benefice, asa cum spun si versurile: "Clisee, cuvinte cu insemnatate abia ajung la mine. Dar sa simt o mana pe umarul meu/ Un "Stiu ce spui" din partea cuiva care a suferit o pierdere la fel ca mine.../Lacrimile din ochii celui care ma intelege atunci cand vorbesc de durerea si singuratatea mea/ Toate acestea ma ajuta sa cred ca viata mai merita traita./ Stiind ca nu sunt singura imi da putere sa lupt cu tristetea./ Si numai atunci pot merge mai departe".

- Obisnuieste-te cu gandul ca vindecarea poate dura mult timp.

Nu te astepta ca cel indurerat sa "treaca peste" pierdere in cateva saptamani sau luni. Valurile de tristete il pot coplesi si dupa multe luni chiar daca vor scadea in intensitate treptat. Nu trece dupa o zi sau doua luni de la inmormantare asa cum cred unii. De multe ori de abia atunci incepe. S-ar putea sa treaca mai mult de un an pana sa poti vedea rezultatele sustinerii emotionale de care ai dat dovada- dar atunci cand prietenul tau zambeste din nou si durerea incepe sa dispara primesti o recompensa enorma. Daca cel indurerat nu da nici un semn de vindecare, in ciuda eforturilor tale si a trecerii timpului, atunci e posibil sa fie nevoie de ajutorul unui profesionist. (Afla care sunt profesionistii cu experienta in acest domeniu din orasul tau.)

- Impartaseste amintirile tale. In primele cateva luni dupa deces exista tendinta de a ne concentra atentia asupra celor care au ramas in urma in timp ce acestia isi concentreaza atentia asupra celor care au murit. Prin faptul ca iti poti impartasi amintirile pe care le ai cu cel decedat, ii poti oferi celui indurerat momente cu adevarat placute. Iti arati dragostea si grija nu numai prin faptul ca iti impartasesti amintirile dar mai ales prin faptul ca ti-ai facut timp pentru asta.

- Accepta schimbarile de dispozitie. Asteapta-te la zile bune si zile proaste pentru ceva timp. Urcusurile si coborasurile fac parte din acest proces. Aceste sentimente au fost descrise ca niste valuri care vin si pleaca in mod necontrolat. Treptat zilele bune vor fi mai frecvente dar, cu toate acestea, zilele proaste vor reveni chiar si la un an dupa pierderea cuiva drag.

- Prietenul/prietena ta isi va aminti mereu. Pentru tot restul vietii lui/ei, o lacrima va fi varsata de fiecare data cand isi va aminti de momentele frumoase. Prietenul/prietena ta este ceea ce este in prezent, pentru ca a iubit cu adevarat acea persoana. A nega existenta decedatului este ca si cum ai nega o parte din viata prietenului/prietenei tale. Iubeste trecutul lui/ei la fel de mult ca si prezentul acesteia si tu, impreuna cu prietenul/prietena ta, va veti imbogati.

Termeni legali:

*Materialul reprezinta combinarea unei traduceri realizate de Teodora Draghici, studenta la Universitatea de Vest Timisoara - Facultatea de Litere, dupa un text intitulat "What can I say?" -autor: Fern Ingalls, cu o traducere si adaptare facuta de Bianca Brad, dupa manuscriptul "Puterea compasiunii" scris de Joanne Cacciatore - fondatoare a MISS Foundation – preluare de pe www.organizatiaemma.ro (Organizatia E.M.M.A - Romania)

Tin sa multumesc tuturor persoanelor care au incercat sa fie alaturi de mine, intr-un fel sau altul in aceste momente, dar mai ales, pentru felul lor delicat si sincer de a ma asculta si de a intelege exact ce simt, Elenei (En - un gand soptit) si Marcelei Ion.

miercuri, 4 august 2010

Tarziu de Adrian Paunescu

Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
Că-i o problemă foarte grea.

Şi-am fost ridicol stăruind
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi voi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun.

Şi eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem nişte pasageri,
Şi voi aţi construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.

Şi-acum de ce vă bucuraţi
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-aţi condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuţit?

O locuinţă v-am cerut,
S-o dăm artiştilor pribegi,
Şi jaful vostru mi-a răspuns
Cu literele unei legi.

Acum, e gata casa lor
Şi v-aţi putea şi voi mândri
Că daţi o casă celor morţi,
Deşi ei v-au cerut-o, vii.

Târziu răspuns şi ipocrit,
Artiştii au ajuns pământ,
E gata casa vieţii lor,
Dar locatarii nu mai sunt.

Premiile Madalinei la Festivalul Mamaia

Ioana Matfeev, colega si prietena mea care realizeaza pagina de internet www.topromaesc.ro a avut o initiativa frumoasa, si anume aceea de a contabiliza premiile obtinute de artistii nostri preferati la Festivalul Mamaia. Asa ca m-am conformat si eu. Adina Morozan, o alta fana de-a Madalinei m-a ajutat sa scotocim prin memorie si prin gradina internetului si iata ce-a iesit:

1988 – Debuteaza in muzica usoara la Festivalul Mamaia cu piesa “Un om sentimental” (Serban Georgescu / Roxana Popescu) – obtine o mentiune

1993 – locul III la sectiunea “Slagare” cu piesa “Jucatorul de iubiri” (Serban Georgescu / George Tarnea)

1994 – locul III la sectiunea “Slagare” cu piesa “Vreau sa te uit” (Serban Georgescu / Roxana Popescu)

1995 – locul III la sectiunea “Slagare” cu piesa “Un esti chiar un inger” (Serban Georgescu / Aurel Felea)

1998 – locul III la sectiunea “Creatie” cu piesa “Stai langa mine, mama” (Serban Georgescu / Roxana Popescu)

1999 – locul III la sectiunea “Slagare” cu piesa “Canta cu mine” (Serban Georgescu / Roxana Popescu)

De asemenea, Madalina a mai avut doua participari la Festivalul Mamaia:

1990 – “Marea cat dragostea noastra” (Serban Georgescu / Aurel Storin) duet cu Catalin Crisan

1991 – “E vina ta” (Serban Georgescu) duet cu Adrian Daminescu


Sincer? M-a intristat bilantul. Madalina Manole nu a obtinut niciun trofeu al Festivalului Mamaia, desi piesele prezentate de ea la sectiunea "Creatie", deveneau in anul imediat urmator participante la sectiunea "Slagare". Eu cred ca ar fi meritat mai mult. Mult mai mult.