sâmbătă, 21 iunie 2014

Grecia, dragostea mea!

Asteptam sejurul in Grecia de luni bune. Auzisem numai lucruri frumoase, iar primii pasi pe taram elen au fost coplesitori pentru mine. In afara faptului ca mi-a fost cam rau in autocar si a fost destul de obositor, in rest a fost minunat. Am ajuns in Evia, statiunea Pefki, joi 29 mai 2014, in jurul orei 12. Calatoria a durat cam 16 ore cu autocarul. Am fost cazati la Studio Dimitra si dupa ce ne-am odihnit putin, seara am mers la Info miting, tinut de ghidusa noastra Alexandra Ioana Leonte, o fata absolut deosebita care ne-a fost o prietena minunata si ne-a explicat cam tot ce trebuie sa stim cat am stat acolo. In timpul sejurului ni s-au propus 3 excursii optionale: pe insula Skiathos, la Lichadonisia si in Atena. Toate cele trei excursii au costat 100 de euro care au inclus si taxele de feriboat si pranzul pe Lichadonisia. Vinerea si sambata le-am dedicat plajei si explorarii insulei. Evia este un loc tare linistit, aproape pustiu cand am venit noi, cu localnici draguti care ne faceau cu mana, ne serveau cu amabilitate si, aproape tot timpul cand cumparam ceva, ne mai adaugau ceva in plus ca sa plecam fericiti de acolo. Sunt foarte atasati de romani si de Romania. Multi greci au incheiat aliante/casatorii cu romani/romance si au fost la noi in tara. In Pefki exista un restaurant unde se mananca tare bine si care are meniu in limba romana: El capitano. Sunt multe taverne, una langa alta chiar, dar noi acolo am mers ptr ca aveam si reducere de la agentia de turism de 10% la orice mancam. Cazarea a fost buna. Noi am platit 100 de euro ptr cazare si transport ptr o saptamana, destul de convenabil, zic. Camerele de la Dimitra sunt gen apartament cu bucatarie si baie proprii. Exista aer conditionat si televizor care prinde doar 3 posturi grecesti. Nu am avut apa calda intr-o buna zi din cauza unei defectiuni la instalatii. Exista si internet prin sistem wireless.
Statiunea in sine nu are prea multe de oferit, in sensul ca e destul de saraca in magazine, insa e perfecta pentru o vacanta linistita. Este extraordinar de placut sa iesi de pe straduta unde esti cazat si sa ajungi pe faleza. Toate casele sunt impodobite cu flori, flori de hartie li se spune popular, dar sunt naturale 100%. Ne-a cumparat si noua Alexandra cand am plecat.
Duminica am fost la Skiathos. Statiunea este minunata, insa fiind duminica majoritatea magazinelor erau inchise. Ne-am plimbat o multime, apoi am fost iarasi cu vaporasul pe Plaja Koukounarias, zice-se una din cele mai frumoase din Grecia, insa nu m-a fascinat in mod deosebit. De ce spun asta ? Intr-adevar, fata de Pefki unde nu exista nisip pe plaja, ci numai pietricele, la Koukounarias era un nisip foarte fin, dar plin de crengute rupte care zgariau ingrozitor. Nu inteleg de ce nu este curatata plaja ? Pacat de ea... Care-i faza cu sezlongurile pe plajele din Grecia ? Acolo, de fapt, nu se platesc sezlongurile. Ele sunt luate de cate o taverna si poti sa ocupi un sezlong cat vrei, insa trebuie sa consumi ceva de la ei. Cea mai ieftina bautura pe o plaja este 2 euro. Am plecat din Skiathos pe la 18 si am ajuns pe la 19 inapoi in Pefki. Una peste alta a fost o zi minunata.
Luni am plecat spre Lichadonisias. A fost o excursie de vis. Lichadonisias este un grup de insule mai putin cunoscute, nelocuite, fara energie electrica, dar una din ele este concesionata de o familie de greci unde au amenajat o plaja absolut superba. Este o liniste desavarsita, marea este de un turcoaz innebunitor, iar cei doi fii ai familiei, Iorgos-capitanul vaporasului care ne-a dus pe insula si Kostas, cel care ne-a invatat sa dansam Sirtaki, sunt enervant de dulci si de speciali. (Ofofofoofofof - vreau inapoi in Grecia! :-). Ne-am petrecut ziua acolo, am si mancat pe insula specialitati grecesti (branza la gratar - un deeeeeeeeeliciuuu, souvlaki - frigarui de porc sau pui obisnuite, nimic spectaculos si caracatita). Mancarea a intrat in pretul de 30 de euro al excursiei. A fost o incantare. Sezlongurile nu au costat nimic acolo (probabil pentru ca am mancat la ei). Am uitat sa specific ca in meniu a fost inclus si cate un pahar cu vin grecesc deliciooooos. Yamy!
Marti am mers la Atena. Imi doream enorm sa vad Atena si sunt foarte bucuroasa ca am ajuns. E frumoasa, insa am vazut si acolo muuuulta mizerie, poate chiar mai multa decat in Bucurestiul nostru. Am prins o zi cam ploioasa, insa perfecta pentru o vizita pe Acropole. In luna iulie sau august cred ca tampesti instant pe Acropole. Biletul de intrare era de 12 euro, cam scumput tinant cont ca era o fluctuatie de mii de turisti. Si nu exagerez cu nimic cand spun asta. Mii!!! Din toata lumea: asiatici, americani, europeni... Macar cu turismul sa se scoata si grecisorii astia... Dupa ce am vizitat Acropole am avut timp sa stam vreo trei sferturi de ora in bazar, iar la ora 16 am mers la Palatul Guvernamental sa vedem schimbarea garzii. Am plecat din Atena la 16.30, apoi ne-am oprit la Edipsos, o statiune cu bai termale unde am poposit vreo ora si ne-am balacit in apa fierbinte (cine-a rezistat!!!). Am vazut si un hotel de 5 stele in care au stat mari personalitati precum Aristotel Onassis, Churchill si altii. Pe mine, una, niciun hotel nu ma da pe spate. Poa' sa fie si de 10 stele. Cand merg undeva nu caut confortul la superlativ, ci caut sa vizitez cat mai mult, sa-mi umplu sufletul de splendoare, de minunatii. Si chiar asa a fost. Preturile suvenirurilor in Atena sunt foarte mici. Mult mai mici decat in statiuni. Ca sa va faceti o idee, o amfora din gips costa in Pefki 5 euro, iar in Atena 2,5 euro, adica jumatate. De asemenea, in bazar gasiti tot felul de statuete, imitatii dupa opere celebre la preturi f bune: intre 1 si 8 euro. La haine n-am avut timp sa ma uit, dar preturile erau cam piperate, asa ca nu prea am stat sa ma uit. Una peste alta a fost o zi minunata si la Atena.
Miercuri am putrezit in camera ca a fost taaaaaaaare urat, iar joi am plecat in jur de 14 inapoi spre Romania. La granita dintre greci si bulgari exista un duty-free cu preturi excelente. Mi-am luat un parfum de la Dolce Gabbana cu 60 de euro, iar in mall l-am gasit cu 100 de euro. De asemenea, la vreo 40 de km de granita cu grecii, in Bulgaria, se afla magazinul cu bomboane. Asa i se spune, fiindca are foaaarte multe bomboane. Preturile sunt f mici. O punga imensa cu bomboane este in jur de 2-3 euro. Uleiul de masline este la 2-3 euro litrul, ceea ce in Grecia nu prea gasesti decat de la 5 euro in sus. De asemenea, au preturi bune si la detergenti, masline, creme. Am prapadit si acolo vreo 50 de euro, dar a meritat!
Va recomand cu caldura statiunea Pefki din Evia, insa e de preferat la inceputul lui iunie, fiindca dupa aceea te sufoca aglomeratia ca in toate statiunile Greciei. Noi cand am plecat era deja intesat de turisti.
A fost o vacanta de vis si cu siguranta ma voi mai intoarce in Grecia.
                                       
                                          Cu Iorgos, grecul frumos de pe Lichadonisias


                                          Pe faleza din Skiathos.



                                          Florile din "hartie" de pe toate casele din Pefki.


Am dus si pe Acropole ia mea frumoasa! 

Targul de bunatati - o reusita la inceput de vacanta.

Ideea mi-a venit de la o fetita care invata la Goethe din Bucuresti. Ei tin de doua ori pe an un astfel de targ si cu banii stransi fac fericiti niste copii necajiti sau investesc in visurile lor de copii. Mi-am zis ca ar prinde bine si la noi. Initial, a fost propus pentru saptamana "Scoala Altfel", numai ca atunci au intervenit niste probleme personale care m-au facut sa aman proiectul. Oportunitatea a venit in ultima saptamana de scoala. Ne-am preagatit asiduu pentru fiecare etapa in parte, cu mare grija la detalii: mai intai ne-am impartit pe echipe, ne-am ales nume (Sweet Cakes, Fresh Eat, Dolcellino, Iepurasii) si am pus pe hartie toate ideile care ne-au venit. Le-am ales pe cele mai bune, apoi ne-am impartit sarcinile si am delegat echipa de proiect. Copiii au fost foarte entuziasmati de la bun inceput, au muncit cu sufletul, au impartit afise in comuna noastra si inca trei imprejur, si-au pus mamicile la treaba (adica la facut de bunatati), iar in ziua proiectului si-au amenajat singuri standurile si au confectionat urnele pentru donatii. Am facut rost de cele necesare de la sponsori: pungi de plastic, pahare, tacamuri si farfurii de unica folosinta si ceea ce a fost esential, un banner imens care a fost asezat pe gardul scolii.
Luni, 16 iunie 2014, de la ora 17.00 am deschis oficial Targul de bunatati - prima editie. Ingrediente ? O multime: prajituri, gogosele, turtisoare, tavalite, placintele, veselie cat cuprinde, energie, muzica, galagie si o multime de musafiri care ne-au calcat pragul. Vanzarile au fost peste asteptari. Daca initial ne-am asteptat sa strangem 300-400 de lei, tinand cont ca era 1 leu prajitura si 1 leu paharul cu suc, ei bine, suma finala a fost de 1100 de ron. Incredibil si neasteptat pentru noi toti! Banii ii vom investi in primul proiect al Scolii de cetateni, respectiv gradinita de flori a scolii, unde vrem sa facem un gardut care sa ne protejeze florile de pasii copiilor zvapaiati.
De asemenea, dorim ca evenimentul sa devina o traditie locala si, an de an, sa implicam toate comunitatea.
Multumim tuturor mamicilor, bunicilor si cadrelor didactice care ne-au ajutat ca acest targ sa devina o reusita, multumim sponsorilor (societatile ALCHIMEX, DISTINS si TOTAL COMUNICARE), multumim angajatilor Primariei pentru sustinere si tuturor celor care au pus suflet si efort ca acest eveniment sa fie unul reusit.
Nu in ultimul rand, doresc sa aduc multumiri speciale doamnelor Marilena Ion si Liliana Iordache de la Asociatia EDUC cu care am realizat multe proiecte de suflet si care ne asigura continuitate prin evenimente reusite de fiecare data.
Abia asteptam urmatorul targ! Data viitoare il facem la ROMEXPO! :-p






luni, 17 martie 2014

Simbolul succesului la 18 ani

Mihai este unul dintre copiii pe care i-am cunoscut in ascensiunea lor spre succes. Este clasa a XII-a la Liceul Tonitza. Liceu la care a ajuns singur pentru ca si-a dorit. Nu a avut meditatori, a avut nevoie doar de informatii despre admitere, apoi a muncit singur ca sa-si realizeze visul. Se intampla la inceputul clasei a VI-a. Si de parca admiterea la Tonitza nu ar fi fost suficienta, Mihai a inceput sa cucereasca premii la concursurile de grafica si la olimpiade. Nu cine stie ce... Numai niste "amarate" de locuri I.
La liceu (acelasi Tonitza) si-a reorientat energia spre sport. Si, de parca nu ar fi fost suficient, a obtinut si aici locul I. Este "numai" CAMPION NATIONAL. La kickboxing. A, nu. Nimic important.
Acum se pregateste pentru BAC. A luat simularea cu note onorabile. Intre timp munceste asiduu pentru admiterea la facultate. La SRI. Si pentru promovarea bacalaureatului cu note cat mai mari. Mihai e frumos. E destept. E matur si profund pentru varsta sa. E modest si sociabil. E plin de umor si spontan. E asa... copilul ala pe care si l-ar dori orice mama. Dar pe care-l are numai una. Mihaela l-a crescut singura. Pe Mihai si pe sora lui, Bria. Doi copii exceptionali. Tatal i-a parasit de cand erau foarte mici, iar Mihai a ramas barbatul casei. Si o face cu succes. Asa cum face orice activitate din viata lui. Pentru ca Mihai s-a nascut invingator. El este prototipul deschizatorului de drumuri. Al campionului. Al invingatorului. El e Mihai Carstea. Nu conteaza de cate ori a trebuit sa stranga din dinti sau sa renunte la ceva frumos sau bun. Important este ca a sacrificat totul pentru visele sale.

Fotografiile de mai sus vorbesc despre el. Medaliile lui sportive si prima iubire, desenul... E suficient ? Eu cred ca da.
Un adolescent exemplu.