duminică, 12 aprilie 2009

La Multi Ani, Mamaie!



Mamaie este bunica mea din partea mamei. Mamaitza mea este o fashneatza de babutza la 82 de ani, haioasa foc cu niste plamani zdraveni, care ma invioreaza oricat de incrancenata as fi.
De foarte mult timp imi doream sa scriu despre Mamaitza mea pe care o iubesc nespus de mult si la care ma intorc de atatea ori, cu atata drag.
Cum v-am spus, are plamani buni. Dimineata cand se trezeste, chiar daca ai mei nu s-au trezit, ea vine din camera ei care este in aceeasi curte si striga: "E gata cafeaua?" Si ai mei, vrand-nevrand, trebuie sa se trezeasca si sa o serveasca cu cafea.
Mamaia mea este o pontoasa si o dulceatza. Vorbeste mult (acum intelegeti de unde am gene), este extrem de optimista si are o energie si vitalitate care o depaseste si pe a mea si pe a mamei mele la un loc.
Munceste foarte mult pentru varsta ei, chiar si acum merge la camp si praseste desi i-am explicat ca nu mai e cazul la varsta ei. Motiveaza ca nu poate sta acasa.
Cu ceva timp in urma a avut probleme cu ochii (a fost operata) si medicul i-a recomandat sa ramana acasa, sa nu-i intre praf sau nisip in ochi. Credeti ca a rabdat? Da' de unde? A stat o zi, doua si cand mama era la camp sa aduca acasa niste bete de floarea-soarelui s-au trezit cu ea pe camp: "Mamaia ce faci aici?". "Am venit sa vaz ce faceti. Stiu ca fara mine nu faceti treaba ca lumea!" :-)
Am ras cu lacrimi cand mi-au povestit ai mei. Pur si simplu nu poate sa stea. Am adus-o anul trecut la Bucuresti. Isi dorea foarte mult sa vada Bucurestiul. S-a speriat saracutza de ea atat de tare de masini si de forfota (si era sambata!) incat a zis ca n-ar mai vrea pentru nimic in lume sa vina vreodata.
O iubesc la nesfarsit si cel mai frumos moment pentru mine cand merg acasa este cand ma trezesc dimineata in patul din camera ei si vine si ma pupa cu atat de multa dragoste. Imi place mirosul ei de vechi, imi vine sa-i sarut mereu mainile atat de muncite si ador ca dupa ce se spala sa-i impletesc parul in doua codite pe care le ascunde sub basma. Va vine sa credeti ca Mamaia mea la 82 de ani nu are fire de par alb? Are parul negru.
Pentru mine Mamaia este un simbol, o icoana vie!
Si pentru ca azi sunt Floriile si pe Mamaia o cheama Floarea, vreau sa-i multumesc ca exista in viata mea, vreau sa simta cat de mult o iubesc, as vrea sa-i aduc toate florile pamantului la picioare si sa-i umplu sufletul de lumina!
La Multi Ani, Mamaitza mea iubita! Iti multumesc pentru tot ce m-ai invatat, iti multumesc pentru credinta in Dumnezeu pe care o am de la dumneata, iti multumesc pentru lectia de optimism pe care mi-o daruiesti neconditionat atunci cand simt ca viata ma ingenuncheaza!
Te iubesc si te imbratisez cu toata dragostea mea! La Multi Ani tuturor celor care poarta nume de floare!

marți, 7 aprilie 2009

Sibiu, mai mult ieri decat azi! Timisoara, orasul magnoliilor!










Tocmai m-am intors dintr-un periplu de o saptamana din orasele Sibiu si Timisoara. Am impresia ca o parte din mine a ramas inca acolo... Am ajuns la Sibiu luni, 30 martie 2009, pe la ora 15.30. Toata seara mi-am dedicat-o vizitarii orasului. Simona, mama de inger care m-a gazduit a avut amabilitatea sa imi fie ghid in acest frumos oras medieval. Inca de cand intri in oras, ai senzatia intoarcerii in trecut. Tunelul timpului iti ofera din perspectiva turistului senzatia ca te afli in povestea "Frumoasei din padurea adormita" cand toate au incremenit si timp de 100 de ani au ramas neschimbate. Doar dorm... Am avut tot timpul senzatia ca ba dupa o cladire sta sa iasa o calfa, ba dintr-o straduta laturalnica sta sa iasa un locuitor medieval, ba, atunci cand am intrat in restaurante ca o jupaneasa este gata sa ma serveasca, grasa si bonoma, cu cele mai alese bucate traditionale romanesti. De fapt nici nu sunt departe de adevar, fiindca in unele restaurante, personalul este imbracat in costum traditional. Toti sunt civilizati si asezati. In Sibiu oamenii nu tipa, nu se imbrancesc, nu zbiara... Am vazut lucruri care m-au surprins total: am mers sa parcam undeva in apropierea pietei mari si fiind o strada cu sens unic si prietena mea neobservand la timp ca tocmai se elibera un loc de parcare, era cat pe ce sa-l pierdem. Ei, ce credeti ca s-a intamplat? Persoana care se pregatea sa plece cu masina din parcare i-a facut semn Simonei sa ocoleasca si a asteptat-o inca 5 minute pana a venit si a ocupat locul de parcare. Nu mi-a venit sa cred, va jur! Ne obisnuim din ce in ce mai des cu o "normalitate" care nu duce la nimic bun. O, Doamne, as trai 10 vieti in Sibiu si nu m-as plictisi! Marti, 31 martie am fost ocupata cu conferinta de presa si cu intalnirea mamelor, iar miercuri dupa-amiaza trebuia sa plec, insa n-am mai rabdat si dimineata am mers din nou in centru, am vizitat Bruckentalul si am cumparat cateva suveniruri. Bravo, Klaus Johannis pentru ce ai reusit sa faci din orasul Sibiu! Un oras in care s-a investit masiv, un oras in care tot potentialul turistic este exploatat la maxim, un oras in care respiri si traiesti civilizat.
Miercuri seara am ajuns in Timisoara.
Sincer? Venind din Sibiu, in prima faza nu am fost prea incantata de Timisoara, insa cu rabdarea de inger a Angelei, am descoperit si Timisoara... Timisoara este un oras mult mai... cosmopolit... E un oras mare, impunator, care-ti da senzatia de spatiu deschis... E mare... Are strazi largi si luminoase... E plin de verdeata si de... magnolii... Timisoara este cu certitudine orasul magnoliilor. Pe toate strazile si stradutele sunt magnolii, pe malul Begai, in curtea catedralei catolice, peste tot... Intr-un fel, Timisoara seamana cu Milano... are stradute boeme pe care circula tranvaie exact ca la Milano... Multe frumuseti pe care daca ai rabdare, le descoperi... In centrul Timisoarei se faceau nuci caramelizate in piata... Mmmmm, yamy, yamy ce frumos miroseau!
Am postat si niste poze.
Sus sunt din Sibiu: Piata Mare a Sfatului, Bruckentalul, Piata Mare vazuta de sus, Podul Minciunilor
Jos sunt din Timisoara: Piata Operei unde sunt o multimeeeee de porumbei, Catedrala, malul Begai si magnolia, simbolul orasului. Ce mai, o feerie! Un vis! Si va invit pe toti cei care aveti timp, bani si disponibilitate, sa vizitati Romania. Avem o tara extraordinara! Merita sa-i exploatam potentialul turistic! Doamna Udrea, aveti ocazia!