duminică, 20 februarie 2011

EURO PUBLIC JOBS BRASOV - o teapa pentru romanii naivi!

Iata ca, detasata fiind de experienta nefasta pe care am avut-o in Italia cu aproape un an in urma, am hotarat sa va scriu despre faimoasa firma de recrutare, care probabil crezand ca am uitat toata problemele pe care mi le-au facut (ni le-au facut!!!) acolo, s-au amagit cu gandul ca am uitat si ca voi trece sub tacere tot ce s-a intamplat atunci.
Ei bine, s-au inselat!
Anul trecut, satula fiind de situatia din tara noastra, am hotarat sa-mi incerc norocul in strainatate. Am vrut neaparat sa plec printr-o firma de recrutare a fortei de munca, aceasta parandu-mi-se calea cea mai sigura pentru a beneficia de seriozitate si siguranta.
Dupa indelungi cautari pe internet am gasit firma EURO PUBLIC JOBS din Brasov, avand sediul in Str. Muresenilor. Mi s-au parut foarte seriosi, reclama pe care si-o fac pe site fiind una de exceptie.
Ei bine, stiti povestea cu "afara-i vopsit gardul si inauntru-i leopardul"? Cam asa a fost si cu ei!
I-am contactat si mi-am respectat obligatiile din contractul (care nu are nimic de-a face cu ce scrie pe site) pana la ultima virgula. Mi-am platit inclusiv bagajul pentru avion, 25 de euro in plus (bani pe care nu i-am mai recuperat), iar cand am ajuns la aeroport, mi s-a spus ca pentru mine s-a platit doar biletul, nu si bagajul de cala si am fost nevoita sa mai scot 25 de euro din buzunar.
L-am sunat pe patronul firmei, Deaconu se numeste, si i-am cerut explicatii, insa el a inceput sa urle la mine si sa-mi vorbeasca in cel mai infect mod cu putinta pentru o eroare care le apartinea!!!
Am considerat asta un prim semn ca nu ar fi trebuit sa fiu acolo, ca nu ma aflu unde trebuie. Cand am ajuns la Napoli, am fost preluate (eram 4 fete) de un domn foarte, foarte dubios. Vicenzio se numea. De la bun inceput mi s-a parut suspect modul lui de comportare. Ne-a dus pe toate 4 intr-o casa de la periferia orasului Napoli, nu mai retin exact cum se numeste localitatea. Casa in sine era foarte ok, numai ca nu era absolut deloc incalzita (eram in luna februarie si era foarte, foarte frig) iar mancare nu ni se dadea absolut deloc.
Cand am ajuns, mai era acolo o doamna din Romania, care statea deja de o luna si care in afara de faptul ca se imbolnavise foarte rau a declarat ca a fost violata de acest domn, Vicenzio. Eu nu stiu daca este asa sau nu. EU va spun ce am aflat cand am fost acolo.
De la bun inceput am mentionat f clar ca eu vreau sa lucrez ca baby-sitter.
Bun. A doua zi, dupa ce Vicenzio ne-a lasat acolo si am dormit imbracate fiindca era un frig groaznic, a venit dimineata pe la 10 sa mergem cu el pentru a ne cumpara cartele de Italia ca sa putem anunta si noi acasa ca am ajuns bine, fiindca roamingul era f scump. Dupa ce ne-a dus la un magazin (pe mine si pe Antoanela, una din fetele din grup) pe drumul de intoarcere, m-a intrebat daca sunt casatorita. I-am raspuns cu italiana mea stalcita si ajutata de Antoanela ca nu vad ce legatura are cu ce vreau eu sa fac. El razand, i-a spus Antoanelei ca am nevoie de un barbat la care sa ma plaseze. Eu am inteles absolut tot si am rugat-o pe Antoanela sa-i transmita ca nu am nevoie sa ma plaseze la barbati fiindca nu de asta am venit in Italia. El, tot razand, mi-a spus ca asa spun acum, insa mai tarziu o sa-mi placa.
Ajunse acasa am vazut ca a iesit in curte, a dat un telefon si mi-a spus sa ma imbrac fiindca vine un domn si vrea sa ma prezinte. Eu am spus f raspicat ca nu fac acest lucru si ca daca mai insista telefonez in Romania la domnul Deaconu. Probabil ca nu m-a crezut. Acel domn contactat de el a venit si a plecat o alta fata la el acasa. Fata respectiva mi-a spus ca domnul respectiv s-a purtat foarte frumos cu ea, ea i-a facut menajul, DAR i-a facut si anumite propuneri pe care ea le-a refuzat si sunt convinsa de acest lucru.
Mie, sincer, mi s-a facut brusc teama si am sunat in tara la domnul Deaconu, patronul firmei EURO PUBLIC JOBS, si i-am spus ce s-a intamplat si l-am rugat sa faca ceva sa ma scoata de din acea casa, de la Vicenzio. Domnul Deaconu l-a sunat pe Vicenzio si i-a spus probabil ceva, fiindca apoi italianul a venit foarte nervos si mi-a spus sa-mi fac bagajele si sa plec unde vreau fiindca i-am spus domnului Deaconu ca el plaseaza femei romance la italieni. I-am spus ca eu nu plec nicaieri. Sincer va spun ca mi s-a facut foarte frica, fiindca ma aflam intr-o tara straina, fara bani prea multi, fara niciun sprijin din partea romanilor de acolo, care s-au facut ca nu ma cunosc cand i-am sunat. In ultima instanta mi-as fi luat bagajele si as fi mers la politie si as fi fost trimisa inapoi in tara. Insa l-am sunat din nou pe domnul Deaconu si i-am spus ca Vicenzio vrea sa ma dea afara din casa si d-l Deaconu mi-a spus sa ne facem bagajele toate 4 si sa fim pregatite ca il trimite pe un alt agent de-al lui dupa noi, Salvatore se numea.
Asa am facut si asa am scapat de la Vicenzio, fiindca asta e cuvantul potrivit (am scapat!). Cand am ajuns la Salvatore, am fost cazata intr-o casa, undeva in spatele unei curti. Bucataria se afla la subsol, loc in care am fost nevoite sa stam in fiecare zi, cat era ziua de lunga. Nu aveam voie sa iesim nicaieri, nici macar in curte sa vorbim la telefon, fiindca nu aveam semnal la subsol. Singurul lucru bun a fost ca la Salvatore ni s-a dat mancare! Ajunse acolo, am intalnit alte 4 sau 5 romance care erau aproape disperate ca nu le gasise de lucru Salvatore. Eu i-am spus lui Salvatore ca vreau sa fac baby-sitting si el, foarte binevoitor, mi-a raspuns ca are deja o doamna care-si doreste asa ceva.
Abia a treia zi de dimineata m-a dus la doamna care cauta un asa-zis baby-sitter pentru ca, intre timp, a plasat doua dintre fetele care venisera cu noi, ca menajere la 2 hoteluri.
Asta este a doua parte din contract care nu s-a respectat: una a fost plasata la un hotel pentru 600 de euro pe luna fara sa i se asigure masa, ci numai cazarea, iar cealalta a fost cazata la un alt hotel cu 500 de euro pe luna dar platindu-i-se si cazarea.
Deci sumele alea scrise pe site-ul lor sunt o gogoritza. Nu plateste nimeni in sudul Italiei, nici ca menajera particulara, nici ca menajera la hotel 1000 de euro pe luna. Nici italiencelor lor nu le dau 1000 de euro, d-apoi romancelor.
Bun. A treia zi de cand am ajuns la Salvatore m-a luat si m-a dus la doamna care avea nevoie de baby-sitter. Ajunsa la fata locului mi s-a spus ca programul meu era urmatorul:
1. Sa ma trezesc dimineata la 7, sa le fac curat si sa le pregatesc micul dejun, dupa care ei plecau la lucru si eu ramaneam cu mama ei, o femeie al carui singur scop in viata era curatenia, era pur si simplu maniaca. In fiecare zi trebuiau spalate geamurile, frecat podele, facut paturi, spalat vase, spalat rufe, cam cum facem noi la Paste si la Craciun cand rasturnam toata casa cu fundu'-n sus. Mai aveam sa dau cu var si era tacamul complet.
2. Toate treburile astea trebuiau terminate pana la ora 16 cand soseau copiii de la scoala. De la 16 la 20 trebuia sa stau sa ma joc cu copiii si dupa ora 20 sa stau cu ei la masa, la pizza si la bere pana la 1 sau 2 noaptea cand le plecau musafirii, sa fac curat in urma lor si apoi sa ma odihnesc iar a doua zi sa o iau de la capat de la ora 7.
Asta se numeste baby-sitting in conceptia lor, iar fabuloasa suma cu care eram platita pt aceste servicii era de 500 de euro.
In afara de toate astea, nu aveam voie sa ies cu copiii in parc sau afara, nu aveam voie sa fac niciun fel de cumparatura, singura zi cand aveam voie sa ies era duminica, ziua mea libera, singura zi libera pe care o aveam si cand toate magazinele in Italia sunt inchise (sau aproape toate).
Am refuzat acest job si l-am rugat pe Salvatore sa ma duca in alta parte.
M-a dus la o batrana, care saraca de ea, era tare cumsecade, chiar ne intelegeam f bine, incepusem sa vorbesc aproape cursiv italiana si nici nu aveam mare lucru de facut, insa noaptea mi-a fost foarte, foarte rau, am vomat, am avut febra si dureri de burta, iar batranica l-a sunat pe Salvatore a doua zi dimineata si i-a spus sa vina sa ma ia de acolo, fiindca ea n-are nevoie de oameni bolnavi, de parca zici ca venisem cu cine stie ce boala contagioasa sau incurabila.
Salvatore m-a luat si mi-a spus ca trebuie sa plec acasa, fiindca sunt prea pretentioasa.
Am plecat pe cont propriu de acolo cu o alta fata si dupa vreo 2-3 zile, am reusit sa ne intoarcem acasa tefere si nevatamate.
Da, oameni buni, am fost prea pretentioasa sa-mi doresc o viata mai buna, sa fiu tratata normal, sa fiu tratata ca un om, nu ca o sluga. Abia atunci am inteles la ce umilinte inimaginabile sunt supuse romancele care ajung in strainatate, cat trebuie sa stranga din dinti ca sa poata sa stranga un banut sa trimita in tara.
Eu una, neavand obligatii, am spus pas si am zis "fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara mea" si m-am intors. Cum? In ce fel? asta e alta poveste.
Aveti grija toti cei care doriti sa plecati prin firme de recrutare.
Contractul pe care eu l-am semnat cu EURO PUBLIC JOBS a fost ZERO in Italia. Nu a pus nimeni niciun pret pe el. Nici Vicenzio, nici Salvatore, nici angajatorii pentru care noi eram munca la negru.
Nu se castiga atat cat scrie pe site, se castiga mult mai putin.
Nu se respecta nimic din ce vi se spune in tara iar daca trimiteti banii dinainte pentru avion, nu faceti prostia sa platiti ca mine banii pentru bagaj dinainte. Mai bine va pastrati banii si va platiti bagajul la aeroport.
Asta in cazul in care vreti sa aveti de-a face cu aceasta firma si cu tot ce presupune ea.
Mentionez ca la ora actuala sunt profesor titular de limba romana, am fost jurnalist si sunt mandra ca am stiut sa ma impun si ce sa fac intr-o situatie de criza, sunt mandra ca nu m-am lasat calcata in picioare si sunt mandra ca am reusit sa mai scap din acel infern inca doua persoane care mi-au multumit pentru asta!
Pentru orice alte informatii, va stau la dispozitie!

sâmbătă, 19 februarie 2011

Ruga pentru Madalina


Rasare o lumina-n infinit

E steaua mea sau mi se pare?

Mi se parea ca se zareste in zenit

O umbra diafana calatoare.


Cu tipat mut ea s-a-naltat la cer, brusc, intr-o vara,

Cand curcubeu si cer se impleteau visand,

Suflet fragil si trist de-ndurerata caprioara,

Firava stea spre raiul celor dragi alunecand.


Da-i Doamne liniste deplina si iubire,

Aseaz-o langa-a ingerilor cor,

Da-i sufletului ingerasca alcatuire,

Iar noi de aici, ne vom ruga la ea cu dor!

duminică, 13 februarie 2011

Montaj literar dedicat zilei de 8 Martie

Mama de Petre Ghelmez

Ea este unică pentru că ne-a dat viaţă. Viaţa se dă o singură dată şi este singurul bun care nu are asemănare pe pământ şi nici în univers. Ceilalţi, în jurul nostru, ne pot dărui dragostea lor, gândurile lor, gândurile lor de lumină şi adevăr, ne pot aduce la picioare soarele şi luna de pe cer.

Dar mama ne-a făcut să existăm!
Ne-a făcut să fim!

Noi suntem parte din ea şi ea este parte din noi. Poate să-şi uite lumina raza din care s-a născut? Poate picătura sărată, smulsă din apa mării, să uite marea? Bucuriile, durerile, speranţa şi înălţările au pentru noi sensuri complicate şi nestatornice. Pentru Mama ele au un singur sens: către noi. Ea se bucură pentru noi, suferă pentru noi, speră pentru noi şi i se umple sufletul de vuietul zborului înălţărilor noastre.

Există vreun om pe pământ care să fi dat mai mult şi să fi primit mai puţin decât Mama?

În adăpostul grijilor ei s-a zidit liniştea noastră. Braţul ei ne-a fost acoperământ şi apărător de primejdii. Cântecul ei ne-a făcut somnul lin şi adânc. Cu vorbele ei am început să dăm numele lucrurilor şi fiinţelor, zidind lumea din nou. Ea s-a bucurat când am făcut primii paşi şi tot ea s-a întristat când ne-am rănit genunchii sau fruntea pe scara muntelui de lumină pe care am pornit să urcăm la începutul începutului.

A sărutat rana şi rana s-a vindecat. Cine, în afară de Mama, mai poate săruta o rană şi rana să se vindece?

A plâns ea ca să nu plângem noi.

A răbdat ea, ca să nu răbdăm noi.

Pentru toate acestea şi pentru atâtea altele, o să plătim cu un singur cuvânt: Mama. Cine altcineva, în această lume, poate dărui totul în schimbul unui singur cuvânt?

Drumurile noastre în lume pot fi lungi şi întortocheate... dar drumul acesta are mereu un început. Iar începutul acesta este în braţele Mamei.

Ştiu! În pădurea de minuni a lumii rămânem datori tuturor cu un gând, cu o tresărire de suflet, cu o privire înfiorată de dragoste şi de bucurie: spicului – că ne-a hrănit; vântului – că ne-a cântat; frunzei – că ne-a umbrit; prietenului că ne-a însoţit...

Mamei îi rămânem datori pentru totul!

Cum să-i mulţumim acestei fiinţe care nu aşteaptă mulţumiri? Cum să răsplătim această fiinţă care nu aşteaptă răsplată? Cum să-i întoarcem jertfa şi dragostea, când jertfa şi dragostea sunt singurele lucruri care nu se pot întoarce?

Îngăduie-mi să-ţi sărut dreapta şi fruntea. Mamă a mea şi mamă a tuturor fiilor şi fiicelor lumii! Sărutul meu arată cât sunt de sărac în faţa bogăţiilor jertfelor tale. Dar numai tu pe această lume poţi dărui o viaţă pentru un singur sărut de recunoştinţă!


Tu esti, mama!

De Petru Demeter Popescu

Când eram copil odată,mama mea învăţătoare

M-a luat cu ea la şcoală,doar aşa,într-o plimbare.

Şcoala mi-a părut castelul,iară clasa cu fereşti

Poza mândră întâlnită într-o carte cu poveşti.

Ea,ţinându-mă de mână,mă purtă spre banca-ntâi

Şi o scurtă mângâiere mi-aşeză la căpătâi.

Banca-naltă,eu mai singur decât cucul mă simţeam

Şi-aşezat aşa pe vârfuri tot la mama mea priveam.

Aş fi vrut să fiu acolo lângă ea şi nu aici

Lâng-aceşti copii din clasă,mult mai mari,dar tot pitici.

Am aflat chiar fiindcă mama tuturor le surâdea

Când ştiam că numai mie ea acasă îmi zâmbea.

După un timp,pe care astăzi poate doar l-am tălmăcit,

Clasa-ntreagă,întrebată,a fost pusă la ghicit.

-Dragii mei,să-mi spuneţi mie,a-nceput învăţătoarea,

Cine muntele-l întrece-n înălţime,iară marea

O întrece în mărime prin atâta bunătate?

Ce fiinţă este-n lume cea mai scumpă dintre toate,

Care mângâie când doare,care cântă când mângâie,

Stând de strajă suferinţei pruncilor la căpătâie?

Cine este-acea fiinţă fără care nu se poate,

Cea mai dragă,cea mai mare şi mai bună dintre toate?

Clasa-ntreagă se gândeşte…ochii mari,mintea-ncordată.

Un băiat parcă e gata să răspundă….şi o fată….

Nu ştiu ce fior mă prinse şi pe mine-ntr-o suflare,

Am uitat că sunt în bancă,mama că-i învăţătoare,

Şi pe când băieţi şi fete mâna ridicau în sus,

Eu,cu voce îndrăzneaţă,cu iubire de nespus,

Le-am luat-o înainte şi-am strigat fără de seamă:

-Cea mai scumpă din fiinţe-n lumea asta….

TU EŞTI, MAMĂ !

Mama de Panait Cerna

I

Din vârsta fericirii fără minte

Icoane dragi mi-apar mereu-nainte :

De lume răzleţită şi sfioasă,

In ramă de salcîm zăresc o casă.

Şi-n casă, într-un colţ întunecat,

Văd un copil de mama lui certat.

El mâinile şi-ntinde spre iertare,

Dar ea-i tăcută şi nendurătoare.

Din toţi câţi trec, nu-i nimeni să-l aline !

Şi plânge-năbuşit copilul –

Ş-adoarme în suspine.

Dar peste noapte-o biruieşte dorul –

Din somnu-i sare muma,

Şi spre ungherul unde-i doarme-odorul

Păşeşte-n vîrful degetelor numa.

Pe somnul lui cel fin

Duioasă se-nclină ;

De-al vieţii sale chin

Un zâmbet i-animă.

Zbucneşte fără’ zăgaz

Iubirea ei mută –

Şi plânsul lui obraz

Plângând îl sărută.

Şi mii de mângâieri

Pe creştet i-adună –

De ziua cea de ieri

Ce dulce-l răzbună !

El simte cum s-apleacă peste dânsul

O umbră bună ce l-ar dezmierda –

Şi-ntr-un suspin, pe cînd ea-i şterge plânsul,

Intinde braţele lui mici spre ea.

De gâtul ei s-atârnă în neştire –

Toţi îngerii din ceruri îi sînt fraţi !

Invăluiţi de-a candelei lucire,

Copil şi mamă dorm îmbrăţişaţi…

II

Tu, inimă de mamă, soarta mea,

De ce mi-ascunzi tu darurile tale ?

Căci la pământ căzui cu sete grea

Şi iată ! a secat izvoru-n cale…

La porţi străine am cerşit iubire,

Şi porţile cu zgomot s-au închis ;

Iar unde-am vrut să picur fericire

Am otrăvit dumnezeescul vis.

O, mamă ! o nădejde mă mai ţine :

Că n-ai să-ţi uiţi copilul în străini –

Că în curând mă vei chema la tine,

Să gust din rodul veşnicilor spini…;

Că, bună, vei veni să-mi vindeci rana

In clipa sfântă cînd voi adormi,

Cînd sub pleoape voi strivi icoana

Acestei lumi – ce n-a fost, nici va fi…

Inalţă-mă atunci, spălat de rău,

In lumea inimii ş-a frumuseţii,

Să mă deştept din somnul greu al vieţii,

Plângând, de mult noroc, la pieptul tău

Cantec de leagan pentru mama de Grigore Vieru

CANTEC DE LEAGAN PENTRU MAMA

Dormi-adormi, maicuta draga,

Dorm nepotii tai de fraga,

Dorm si blidele spalate,

Dorm si rufele curate;

Dorm trudite-a scarii trepte

Langa cuibul meu de pietre,

Doarme-n tihna greierasu-n

Clopotelul de la usa;

Doarme casa ta batrana,

Doarme via sub tarana.

Dormi! Prin vis, pe val de mare,

Sa te vezi copila mare,

Langa-un ciob si o cordica

Sa te vezi copila mica.

Sa te vezi si mai nainte:

Cand erai cum nu tii minte.

Dormi, maicuta mea albita,

Dormi, maicuta mea iubita!

Cantec de leagan de Stefan Octavian Iosif

Hai, odor, hai, pasarica,

Dormi, o, dormi fara de frica,

Sa te-alinte

Mos cuminte

Si sa-ti cante-ncetinel:

"Mugur, mugur, mugurel..."

Ingeri vin tiptil si-alene

Sa te mangaie pe gene

Si mi-ti leaga-n

Dulce leagan

Fraged trupusor de crin,

Ca s-adormi frumos si lin...

Ce tresari?...Nu-i nime, nime...

Liniste si-ntunecime,

Doar zefirul, musafirul

Cel sagalnic si pribeag

A trecut pe langa prag...

Si-a trimis o gaza mica

Sa-ti aduc-o scrisorica

Si sa-ti spuna

Noapte buna

Ca si el, satul de drum

Merge sa se culce-acum...


vineri, 4 februarie 2011

Multumesc, Yves Rocher!



Eram de mult timp in cautarea unor produse cosmetice care sa ma satisfaca in raportul calitate/pret.
Am testat foarte multe produse de pe piata, la majoritatea avand alergie. Am un ten alergic la nenumarate produse si de aceea trebuia sa gasesc ceva care sa ma ajute sub toate aspectele. Acum 2 ani am primit cadou de la o prietena o crema de noapte, marca Yves Rocher. Mergand pe principiul "Hai s-o incerc si pe-asta" am inceput s-o folosesc constant si am fost extrem de multumita de rezultatele extraordinare pe care le-a avut asupra tenului meu. Stiu ca suna ca un fel de reclama sau ca un cliseu dar va jur ca exact asa a fost.
Anul trecut, cand a venit prietena mea, Adina, din Franta, acolo unde lucreaza de cativa ani, am intrebat-o (locuind in tara cosmeticelor) ce firma i se pare cea mai buna si ce mi-ar recomanda sa folosesc. Mi-a spus simplu: "Yves Rocher. Am card la ei si am o multime de facilitati, de cadouri, aproape toate produsele lor sunt BIO si nu sunt scumpe deloc".
In Romania se gasesc destul de greu magazinele Yves, insa am avut norocul sa gasesc unul chiar in Mall Sun Plaza de unde-mi fac cumparaturile frecvent. In prima luna, am primit cardul de fidelitate de la ei, mi-am cumparat doua produse de machiaj, am primit stampilutele de fidelitate + un cadou de la ei, dar si un card de 30% reducere pentru urmatoarea luna cand voi veni la cumparaturi la ei. Asa am facut si pentru cumparaturi de 100 ron, am platit doar 70 ron. Am venit si in octombrie, noiembrie si decembrie, iar procedeul era acelasi de fiecare data. Aveam 30% reducere la diferite produse din cuponul primit cadou cu o luna in urma si primeam unul pentru luna urmatoare. In luna ianuarie, fiind un pic mai stramtorata cu banii, nu am mai mers sa-mi cumpar ceva de la ei. Eram tare necajita din cauza ca pierdusem si reducerea (fiindca la pret intreg unele produse au preturi maricele) dar si cuponul pentru luna urmatoare.
EI bine, astazi am fost extrem de incantata sa descopar in cutia postala de acasa cuponul de reducere pentru lunile februarie si martie.
O mica atentie pentru clientii lor fideli! Iar pentru acest lucru, am simtit nevoia nu numai sa le multumesc dar si sa popularizez acest lucru pe Facebook si pe blogul meu, poate se gasesc chiar si printre prietenii mei viitori clienti ai marcii Yves Rocher.
In nicio luna nu am platit mai mult de 100 ron pe produsele Yves. Sunt minunate si vi le recomand cu caldura si cu toata increderea.
Multumesc din suflet, Yves Rocher!
P.S. Va jur ca nu ma plateste nimeni sa le fac reclama! :-))))