duminică, 25 octombrie 2015

Portret de campioana

Inima imi bate cu putere. Pulsul se accelereaza spre finalul meciului... Cand o vad pe teren mi se pare ca in ea vibreaza tot sangele stramosilor sai greci. Inca o minge trimisa in out de adversara si gata, meciul s-a terminat. Victoria e a ei. Din nou. Pentru a cata oara ? Isi face cruce si ridica ochii spre cer. Un ritual care o aduce mai aproape de dumnezeire. Pentru ca Simona are miez de stea, asa cum afirma CTP, are divinitatea in ea. S-a nascut cu acest dar incredibil de-a fi atat de protejata si de iubita de Dumnezeu.
Se indreapta spre fileu, strange cu fermitate mana adversarei, apoi se intoarce cu fata spre public, rade cu sufletul si trimite pupici spre sustinatori si spre camera. Reporterul WTA se indreapta spre ea si-i ia interviu. Aceleasi intrebari... Din gradena sustinatorilor il vedem pe tatal ei care este in picioare, aplaudand euforic. Mama, serioasa si nelinistita, nu are nicio reactie. Probabil asteapta sa mearga sa o vada, sa o mangaie, sa puna mana pe ea, sa se asigure ca este in regula cu sanatatea. Singura ei grija. Sa se intoarca sanatoasa de pe teren. Ooof, numai mama de Simona Halep sa nu fii.
Romanii sunt in extaz. O iubesc toti de mor pe asta mica... Da, pentru ca este un contrast izbitor intre fiinta puternica si determinata de pe teren si fata micuta, modesta si cuminte din afara lui. Intre ochii de vultur care fulgera cu privirea orice minge returnata cu o viteza incredibila si privirea senina, de copil inocent ce inca priveste lumea cu mirare. Intre mainile ce tin racheta cu fermitate si degetele delicate, ce se fastacesc uneori si incearca sa mascheze timiditatea de care nu a scapat in totalitate. Intre sportiva imbracata mereu in trening si superba domnisoara eleganta, feminina, de la petrecerile de inceput sau final de turneu. Intre energia inepuizabila de pe teren si calmitatea angelica din afara lui. O combinatie delicioasa, mostenire de la ambii parinti probabil...
Simona a aparut ca o gura de aer proaspat in aerul imbacsit de asa-zisele vedete autohtone. O gura de oxigen de care oamenii din Romania asta aveau mare nevoie. A redirectionat atentia romanilor spre sportul de calitate, de performanta, a deturnat atentia de la stirile de la ora 5, pitipoance si alte mizerii de care e plina media.
Orice aparitie a ei este asteptata cu nerabdare, absorbita, analizata, comentata. Ea este cea mai iubita vedeta din Romania la ora actuala. Pentru cat timp oare ? Fiindca mintea romanului e scurta. Se concentreaza numai pe ce-i convine si uita repede lucrurile frumoase, fiind avid de senzational.
Simona mentine atentia treaza. Pentru ca nu se exhiba in revistele de scandal. E discreta si mentine o distanta in relatia cu ceilalti. Iar asta fascineaza si intriga deopotriva. Are cercul ei de prieteni (acelasi de ani de zile) si-i este suficient. Toata atentia de care se bucura nu a facut-o sa fie nici mai fitoasa, nici mai plina de sine. Isi pastreaza capul pe umeri si picioarele pe pamant.
E sincera. Brutal de sincera si incredibil de transanta in interviuri. Iar asta place. S-au cam saturat romanasii de raspunsuri de circumstanta, de clisee despre viata frumoasa si de masti in spatele carora se afla multa putreziciune. Aveau nevoie de Simona ca sa se trezeasca la realitate.
Naturaletea si inocenta intruchipate in cea mai frumoasa forma posibila. Cam asta e Simona Halep.
Fara cuvinte... Lumina multiplicata la infinit.