marți, 29 iunie 2010

La Multi Ani, Paula si Paul Seling!


Draga mea Paula, astazi n-am sa-ti spun cuvinte multe, nici mari...
Astazi, onomastica ta coincide in mod fericit cu implinirea celor 110 ani de la nasterea scriitorului Antoine de Saint-Exupery, asa ca o sa-ti redau un fragment din "Micul print"...

"Nu cunoastem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata, de la negutatori. Cum însa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei cu adevarat sa ai un prieten, îmblânzeste-ma!"

Iti multumesc ca m-ai imblanzit cu prietenia ta, ca m-ai innobilat cu tot ceea ce inseamna muzica ta, ca am descoperit valentele nebanuite ale sesnsibilitatii tale...
La Multi Ani, prietena mea draga!
La Multi Ani si fratelui tau!

sâmbătă, 26 iunie 2010

Enciclopedie de texte muzicale romanesti


Dragii mei, o buna perioada de timp eu, Ioana Matfeev si Iulia Radu (ambele colege si jurnaliste) ne-am tinut agatate ca scaiul de un proiect pe care ni l-am dorit concretizat, si anume un dictionar care sa cuprinda biografiile si cronologiile artistilor romani (perioada '70 - '80 - '90), proiect abandonat, deoarece interesul (artistilor, fanilor si realizatorilor de muzica) a fost minim, ca sa nu spun nul.

Viata ne-a dus oarecum pe cai diferite (pe mine, pe Iulia si pe Ioana), insa am hotarat sa reiau aceasta idee, insa intr-o alta forma (mai facila pentru mine).

As dori sa alcatuiesc o "Enciclopedie de texte muzicale" (anii 70-80-90), bineinteles cu ajutorul vostru, deoarece va invit sa fiti coautori ai acestei enciclopedii.

Stiu ca printre cei care-mi citesc blogul, se afla o multime de fani sau fosti fani ai muzicii usoare romanesti. Ar fi minunat daca ati putea sa selectati 5-10 slagare din repertoriul interpretului/interpretei favorit/e, sa le scrieti textele si dupa aceea, sa mi le trimiteti pe adresa: anagombos@gmail.com, insotite, pe cat posibil, de autorul textului, de compozitorul piesei si de numele vostru, nume care va fi mentionat, atat sub textul trimis, cat si pe supracoperta enciclopediei.

Eu ma ofer sa culeg si sa redactez textele din repertoriul artistelor: Mihaela Runceanu, Laura Stoica, Madalina Manole si Paula Seling.

Se cuvine sa mai mentionez si faptul ca ar fi frumos daca atunci cand faceti selectia veti tine cont de doua reguli:

1. Piesa respectiva sa fi fost slagar (slagar = piesa cunoscuta de foarte multa lume)

2. Textul respectiv este unul deosebit, special, in asa fel incat sa ramana in memoria afectiva a iubitorilor de muzica. (De ex: "Lasa-mi toamna, pomii verzi" din repertoriul Margaretei Paslaru).

Daca sunteti in dilema, si nu stiti ce sa alegeti, va rog sa-mi scrieti si, pe cat posibil, decidem impreuna!

Mi-ar face o deosebita placere daca m-ati insoti in aceasta placuta calatorie!

Va multumesc anticipat!



luni, 21 iunie 2010

La Multi Ani, Catalina mea iubita!!!

Nu stiu sa spun ce a insemnat pentru mine, venirea ta pe lume... Tin minte ca ieri, cat de fericita eram ca te-ai nascut, cat de mult imi placea sa te scot la plimbare, sa te duc la orele de balet, sa-ti fac codite si sa te imbrac in rochite frumoase, ca pe o papusa.
Anii au trecut, iar tu ai devenit o domnisoare frumoasa, inteligenta, speciala, sensibila...
Sunt atat de mandra ca sunt verisoara ta! Sunt atat de mandra de tine, frumoasa mea, iubita mea, draga mea draga!
Nu stiu sa-ti spun altfel, la implinirea celor 20 de ani, decat ca TE IUBESC PANA LA CER SI INAPOI!!!
La Multi Ani! La Multi Ani!


duminică, 20 iunie 2010

Ca in Romania

(primit pe mail - foarte tareeeeeeeeeeee!!!!!!!!!)

Intr-o dimineata, stapanitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata: „Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!”. Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii. „Trebuie sa fie tare bune merele alea”, isi spuse mai-marele cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci: „Ia cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela”. Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse: „Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere”. Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela”. Stolnicul il chema pe primul strajer, ii dadu doi galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si il lua la rost: „Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetatii, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruţa asta cu mere”. Zis si facut. Intors la seful sau, strajerul se lauda: „Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului”. Primul strajer merse la stolnic: „M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat, am reusit sa cumpar un sac cu mere!”. Stolnicul - repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere”. Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic: „Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere”. Iar primul sfetnic se infatisa dinaintea stapanitorului cetatii si glasui: „Maria-Ta, iata, am indeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa targuiesc decat cinci mere”. Mai-marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Si, cu toate astea, targovetul acela avea o multime de cumparatori. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile!”

miercuri, 9 iunie 2010

In fiecare zi


de Romulus Vulpescu


În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.


Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;


Ne rasucim pe-un asternut posac,
Însingurati în doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
În zgura sarutarile uzate;


Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.


În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.

Despre iertare


Un articol foarte interesant, asupra caruia merita sa reflectam.


“Daca ne uitam cu atentie la comportamentul nostru, vom vedea ca pretindem cu destula usurinta sa ni se acorde o a doua, a treia, a 77-a sansa din partea celor fata de care gresim, insa nu avem intotdeauna generozitatea de a le acorda celorlalti iertarea de tot atatea ori.

Si care ne este justificarea: “nu pot sa il/o iert pentru ca m-a ranit atat de mult, nu i-a pasat, m-a desconsiderat,” samd.

Si nu numai ca nu ii iertam, dar ne asiguram ca si oamenii din jurul nostru afla cu ce ne-au gresit ceilalti, si ne cream 'aliati', cream un acord printre apropiati despre cata dreptate avem sa nu iertam. Iar daca spunem ca suntem generosi si iertam, ne pastram totusi o usa deschisa care suna cam asa: 'am iertat, dar nu am uitat'. Ce fel de iertare este aceea?


Atata timp cat pastram amintirea greselii si ne tinem de ea, nu am iertat cu adevarat. Sunt persoane pentru care iertarea nu vine prea usor, persoane care iarta dar nu uita, persoane pentru iarta cu mintea dar nu si cu sufletul, persoane pentru care iertarea este direct proportionala cu gravitatea greselii si persoane inflexibile, care habar nu au de semnificatia acestui cuvant.


Gandhi spunea ca iertarea este virtutea celor curajosi, iertarea fiind un gest de curaj, nu unul de lasitate. Multi dintre noi percep insa iertarea ca pe o slabiciune sau ca pe o posibilitate de a-si prelungi statul de victima, starea de suferinta sau resentimentele. Incapacitatea de a ierta nu este insa o dovada de egoism pentru ca refuzi sa acorzi o a doua sau o a treia sansa?


Oare merita sa te condamni singur la clipe de suferinta doar pentru ca te simti ranit pe moment si simti ca ti s-a facut o nedreptate pe care nu o meritai?


Psihologii sunt de parere ca incapacitatea de a ierta este strans legata de sentimentul de dreptate. Orice greseala grava a unei persoane dragi fata de persoana ta atrage dupa sine convingerea ca ai fost nedreptatit. Ca atare, primul impuls este acela de a-l pedepsi pe cel care ti-a facut rau si te-a facut sa suferi. Iar metoda cea mai la indemana prin care poti face acest lucru este refuzarea iertarii, chiar daca acest lucru inseamna a-ti produce suferinta in primul rand tie.


Daca nu esti capabil sa ierti, suferinta ramane incuibata undeva in suflet si chiar atunci cand crezi ca te-ai vindecat de vechile rani, suferinta recidiveaza.


Fără puterea de a ierta devenim nişte conglomerate de resentimente şi ură supuse autodistrugerii. In masura in care nu suntem dispusi sa iertam, acele greseli ale celor din jur raman in viata noastra sub forma de resentimente si atarna ca niste pietre de moara. Si ne intrebam de ce, in timp, avem senzatia de 'inima grea', de suferinta si piedici in viata. Cum sa nu avem aceste sentimente cand incercam sa alergam liberi si veseli ca niste copii, dar avem legate de picioare toate aceste pietre de moara, dovada neiertarilor noastre de-a lungul timpului. Ca sa putem fi liberi si cu inima usoara ca niste copii, este necesar sa iertam.


În psihologie se cunoaşte deja faptul că orice emoţie sau sentiment negativ care nu a fost asimilat pînă la capăt rămîne în "corp" ca un fel de focar toxic, ca un fel de greutate pe aripile sufletului. Acest lucru va conduce treptat la apariţia bolilor.


Iertarea este una dintre cele mai eficiente metode de purificare psihică, de ardere a reziduurilor emoţionale. In momentul in care o nevoie de-a noastra ne a fost incalcata , traim sentimente de furie, rusine, tristete, dezamagire, frustrare, confuzie , descurajare. Ulterior, pot aparea depresia, dorinta de razbunare, precum si alte comportamente autodistructive.


Gîndurile sublime elevează mintea şi purifică sufletul, gîndurile rele excită mintea şi umplu sufletul cu emoţii morbide şi întunecate. Trebuie să fim întotdeauna atenţi la ceea ce gîndim, căci tot ceea ce iese din mintea noastră se întoarce înapoi. Prin rezonanţă, o minte angrenată de gînduri malefice acţionează ca un magnet, atrăgînd în jurul ei gînduri similare şi amplificînd astfel răul iniţial.


Paleta de emotii negative create poate varia de la intensitate scazuta a supararii pana la o ura foarte puternica care poate degenera intr-un comportament obsesiv indreptat spre creerea unui cadru in care partea vatamatoare sa fie obligata sa plateasca datoria printr-o suferinta similara cu cea creata sau mai intensa.


Ura, sentimentul jignirii, gîndurile nearmonioase în general, cauzează, prin procesele de rezonanţă declanşate, apariţia unor substanţe toxice în sînge si cand supărarea este ţinută timp îndelungat, ea devine cu mult mai periculoasă, afectîndu-ne chiar şi sănătatea corpului nu numai pe cea a sufletului.


Destinul nostru depinde adeseori de măsura în care ştim să iertăm, deci a ierta pe cineva care ti-a gresit este un mare CADOU, un DAR pe care ti-l faci TIE in primul rand, caci te scutesti de povara resentimentului, a ranchiunii si a dorintei de razbunare. Este, daca vreti, un mare dar de iubire la adresa propriei persoane. .Iertarea nu o faci in beneficiul persoanei care a gresit, ci o faci pentru sufletul tau, pentru linistea ta. Iertarea ne ofera pace si liniste sufleteasca.


Avem deci toate motivele să dorim şi să urmărim să stăpînim arta de a fi iertători şi buni. Atunci cînd totuşi ne confruntăm cu dificultăţi în practicarea sa, este bine să ne gîndim că nimeni nu condamnă un infirm, ci îl tratează cu compasiune şi bunăvoinţă. Cei care au mintea infirmă, plină de prejudecăţi şi de dorinţe egoiste, au într-adevăr dreptul la compasiunea noastră.


Lipsa puterii de a ierta nu înseamnă doar lipsa calităţilor mai sus menţionate, ci un blocaj enorm în calea evoluţiei spirituale. Puterea de a ierta nu trebuie să cunoască limite, nu poţi să spui că ceva poate fi iertat, iar altceva este de neiertat. Incapacitatea de a ierta este spaima egoului şi slăbiciunea lui, percepţia predominant materialistă sau senzorială a vieţii. Atunci cînd cineva spune că nu poate ierta, de fapt, el spune că nu vrea să ierte!


Din puncte de vedere spiritual, invataturile parintilor crestini, si nu numai a lor, ne spun ca nu poti pretinde sa ti se ierte greselile fata de altii sau fata de Creator pana cand nu esti dispus sa acorzi iertare. Si mai mult, ca nu poti obtine iertarea greselilor de la Sfanta Treime nici daca mergi sa te spovedesti, pana cand nu te vei ierta tu pe tine. Ea este pomenită chiar şi în rugăciunea fundamentală Tatăl Nostru: “...Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”


Printre calităţile absolut necesare pentru ca un om să treacă de o anumită etapă a evoluţiei sale se află şi capacitatea de a ierta. Cu alte cuvinte, capacitatea de a ierta este un indicator obiectiv cu ajutorul căruia se poate evalua nivelul de conştiinţă sau gradul de evoluţie spirituală. Aici se ţine cont de o condiţionare reciprocă dintre puterea de a ierta şi importanţa de sine sau orgoliul sau ceea ce numim generic egoul unei fiinţe umane. Cu cît egoul este mai mare sau mai puternic, cu atît capacitatea de a ierta este mai mică sau mai slabă.


Am iertat atunci cand putem privi persoana care ne-a ranit , fara a mai avea resentimente fata de ea.


Insa, cum ramane cu curajul celui care isi cere iertare? Cat de puternic trebuie sa fie un om pentru a se confrunta cu ranile pe care le-a provocat altuia? N-ar trebui sa se ierte pe el insusi mai intai?Poate ca, in anumite situatii, este mai usor sa fii iertat decat sa te ierti pentru raul pricinuit altuia iar procesul de a te ierta pe tine insuti este la fel sau chiar si mai dificil!Ca sa ne eliberam de supãrarea, tristeţea sau resentimentul care ne macinã sufletul şi ne împiedicã sã privim înainte, e obligatoriu să învăţăm să iubim: pe noi insine si pe cei din jur.


Iubirea poate vindeca lumea, iar iertarea este catalizatorul care permite acest lucru”


Articol preluat de pe http://www.organizatiaemma.ro/

marți, 8 iunie 2010

Cand excelenta face diferenta








































Va plac imaginile de mai sus? Nimic neobisnuit, nu-i asa? Unele arata ca niste jucarii, altele ca obiecte autentice, insa, in realitate, nu sunt nici unele, nici celelalte. Pentru ca tot ce vedeti mai sus, sunt niste TORTURI!!!! Este extraordinar cum au reusit sa aduca la rang de arta, niste cofetari priceputi, aceste imagini. Asadar, nicio bucatica din plastic. Totul e prajitura. :-)
Pofta buna! Macar din poze! :))))