Ieri au fost publicate rezultatele anchetei in cazul mortii Madalinei. Nimic spectaculos, mai putin fotografia publicata de un tabloid, desprinsa din dosarul de la Procuratura si care o infatiseaza pe Mada asa cum a fost gasita in dimineata fatidica...
Socant, surprinzator si abrupt mod de a face lumina asupra mortii fetei noastre dragi. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru inspiratia nemaipomenita pe care mi-a daruit-o, de a ma retrage din presa asta ordinara, fara scrupule, fara constiinta gazetareasca, fara deontologie. Sunt satula de toate mizeriile si speculatiile care s-au scris/facut pe seama Madalinei noastre dragi.
Cred ca daca ar fi stiut ce lasa in urma, s-ar mai fi gandit o data (draga de ea!) inainte sa faca gestul fatidic.
Pentru toti ceilalti, Mada este un subiect de barfa la cafeaua de dimineata sau in autobuz, ori pe palierul de la bloc cand iesi sa o intrebi pe vecina "de ce n-or fi dat astia draga caldura"?
Pentru noi, toti cei care am cunoscut-o, Mada este mai mult, mult mai mult...
Tocmai am avut o luuuuuuuunga discutie cu o prietena (manolista si ea) despre ce a insemnat pentru mine Madalina... M-a intrebat daca nu m-am gandit nici macar o singura data cum ar fi sa-mi daruiasca mai mult, sa merg cu ea la cumparaturi, sa... Si i-am raspuns cat se poate de sincer: NUUUUUUUUUUUU!!! EU AM FOST FERICITA PENTRU CAT MI-A DARUIT EA! Eram extaziata (la acea varsta) ca stateam in preajma ei, eram perfect incantata cu cat imi daruia... O priveam ca pe o zeita... Era soarele meu, lumina mea... A fost omul care mi-a dat putere, curaj, aripi sa zbor... Mereu imi spunea "cea mai sensibila prietena a mea"... Ea a fost cea care m-a incurajat sa scriu, ea stia totul despre mine, ei ii spuneam si pe cine iubesc si ce am facut la scoala... Invatam dimineata la liceu si cum ajungeam acasa, puneam mana pe telefonul fix si o sunam sa-i povestesc tot... Absolut TOT. Nu stiu sa ma fi repezit vreodata... sa-mi fi spus ca nu are timp de mine... uneori pleca cu saptamanile in turneu dar o asteptam cuminte pana se intorcea... Prietena mea draga si buna...
Mult mai tarziu, cand m-am facut mare si am devenit jurnalista am gasit un autograf de la Octavian Ursulescu (pe care-l pastrez si acum), pe care scrie: "Pentru Ana-Maria, onoarea de a devenit o ziarista celebra si sa ne ia interviuri noua. Si fireste, in primul rand, Madalinei Manole..." Si ciudat de cat de mult avea sa se adevereasca peste ani aceasta prezicere... Pentru ca am devenit ziarista, insa... singura vedeta careia nu am reusit sa-i iau interviu niciodata a fost Madalina. Am avut ocazia o singura data, cand lucram la Taifasuri si cand au cumparat drepturile de autor de la Madalina pentru CD-ul pe care l-au scos... Mi-am dorit nespus de mult sa fac o coperta si un reportaj (asa cum era firesc si cum ar fi meritat) care sa iasa pe piata odata cu CD-ul, dar din pacate, a fost numai dorinta mea, nu si a fostilor mei sefi... Am ramas cu regretul acesta profund, desi Madalina a inteles atunci, mi-a simtit imediat dezamagirea profunda si mi-a consolat neputinta cu vorbe dulci... Acum golul e si mai adanc... si te rog, iarta-ma, iarta-ma, draga mea, ca nu am putut mai mult... ca nu am luptat mai mult...
Atatea amintiri si atat de multa dragoste stransa in cei aproape 20 de ani... Niciodata nu se vor sterge...
Parca pe zi ce trece, totul este mai viu in memoria mea, mai adevarat, mai real... O vad tot timpul, iar publicarea acelei poze din ziua fatidica mi-a facut ingrozitor de mult rau... Nu am putut sa nu ma intreb... oare ce a simtit in acele momente? Oare ce a gandit in acele clipe??? La ce s-a gandit??? Sau n-a gandit??? Era constienta? Nu era??? cui a cerut iertare in gand??? A mers sa-si vada puiutul pentru ultima data??? Plangea??? Nu plangea??? Era calma? Resemnata? Disperata??? Adormita??? Atat de multe intrebari care nu-mi dau pace, carora nu le voi putea afla niciodata raspunsul...
Sper ca Dumnezeu sa faca lumina si sa ne aduca liniste in suflete... sa ne dea putere sa induram tot calvarul asta cumplit... pentru ca suntem atat de daramati... parca azi mai mult ca ieri si mai putin ca maine...
Mi-e dor de tine, Madanutz drag... Te iubesc... mereu, mereu, mereu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu