joi, 29 noiembrie 2007

Dependenţa de tehnologie

În fiecare zi, în timp ce urc cele 132 de trepte spre instituţia unde lucrez, îmi rememorez în gând şi-mi fac planul pentru ce am de făcut în ziua respectivă. Da, nu vă miraţi! Sunt 132 de trepte. Le-am numărat special, credeţi-mă! Nu este doar o metaforă! Sunt 83 până la ieşirea din metrou şi restul până la etajul 2. Mă întreb oare ce fac cei care au un handicap minor? Cum reuşesc să ajungă la suprafaţă? În fine...
Azi am plecat mai devreme de acasă cu gândul să fac un reportaj important cu Sanda Ladoşi, o prietenă tare dragă mie. Mda, numai că socoteala de acasă nu se potriveşte cu a din târg. Ajung la serviciu şi constat că nu avem curent. Eh, nimic neobişnuit, îmi zic. Nu obişnuiesc să mă enervez nici dacă îmi pică netul, nici dacă din cauza traficului sunt obligată să merg pe jos până la Obor în schimb o discuţie cât de măruntă în contradictoriu cu prietena mea cea mai bună mă scoate din minţi. În fine. Mă aşez foarte calmă la birou, îmi scot cartea Noi contra noi scrisă de Monica Tatoiu şi citesc. Apropos, v-o recomand! E bestială! Brusc, eu care nu sunt deloc cafengioaică înrăită, ba dimpotrivă, beau o cafea o dată la un an, am poftă de o cafea. dau să merg spre filtru dar constat sec, că nu am curent... Cu zâmbetul pe buze mă aşez la birou, îmi reiau lectura şi-mi aduc aminte că am de dat un telefon. Mobilul era mort de aseară. Nu mai avea baterie. Dau să-l pun la încărcat dar constat, sec, că... nu am curent. Nu-i nimic, mă îndrept spre fix, dar stupoare! Telefonul fix funcţionează tot pe bază de curent. Mă aşez la fel de calmă la birou şi-mi ridic ochii resemnată spre aparatul de aer condiţionat care, evident, refuza să-şi facă datoria din acelaşi banal motiv. Închid cartea şi rămân consternată cu mâna pe copertă, gândindu-mă cât de dependenţi suntem de tehnologia asta avansată din jur şi cât de handicapaţi ne simţim fără. Oare bunicii noştri cum au ajuns la 90 de ani fără să fi văzut în viaţa lor un calculator, un robot de bucătărie şi ne-au crescut părinţii ca şi pe noi, fără pamperşi şi fără aer condiţionat. Suntem sclavii unei lumi, din ce în ce mai avansate dar care, treptat, dar sigur, îşi pierde valorile şi echilibrul.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte interesant...Eu totusi cred ca nu suntem constienti de toate aceste lucruri de care, intr-adevar suntem dependenti pana in momentul in care ramanem fare ele...Totusi nu cred ca se pot face prea multe in aceasta privinta..era in care traim ne impune sa fim dependenti de tehnologie, zic eu.De exemplu, nu ni se mai cere nimic pe hartie, ci numai mail-uri, chestii in format electronic, etc.

Roxie spunea...

Ca bine le zice anonim..nici nu mai am ce sa adaug..