marți, 20 noiembrie 2007

Povestea Surprizelor la final

Sâmbătă, 17 noiembrie, a avut loc ultima ediţie a Surprizelor în direct. Am avut emoţii. Ca niciodată. Vin de şase ani... Sau şapte??? Habar nu am. Mi se pare că emisiunea asta e de-o vârstă cu adolescenta din mine când eram fan Andreea Marin şi doream cu disperare să o ating pe Zână. Când am atins-o, mi-am zis WOW!!! M-a copleşit personalitatea ei. Mi se părea frumoasă, carismatică şi dezinvoltă. Îi stătea bine şi copil şi femeie. Peste ani, aveam să-i iau interviu în calitate de ziaristă. Vă spun eu, e cel mai greu lucru să scrii despre un om pe care îl cunoşti, pe care îl admiri... pentru că trebuie să te detaşezi de imaginea aceea idilică pe care o ai despre vedeta respectivă. Au trecut aşadar 9 ani... Acolo mi-am făcut prieteni. Toţi mai mici decât mine, toţi cu vieţile lor, cu pasiunile şi problemele lor, ei erau prietenii de sâmbătă seara. Au crescut acolo, copilăria şi adolescenţa şi-au petrecut-o acolo. Şi Iulia, şi Simona, şi Andreea, şi Gabriel şi toţi ceilalţi. La sfârşit am plâns. Am băut un pahar de şampanie şi am plâns, şi ne-am strâns în braţe. Ca să ne rămână o imagine perfectă a anilor trecuţi. Şi am făcut şi poze. Ei copii, eu "diriginta" din mijlocul lor. Vă mulţumesc pentru tot dragii mei! Şi nu uitaţi! La vară, la ora 20.00 ne vom vedea în faţa televiziunii ca să reedităm propria noastră emisiune sau poveste. Chiar şi fără Andreea.

3 comentarii:

ionutza80 spunea...

Si poza unde e? De ce nu ne arati si noua emotia voastra?! Pai asa....Ia pune rpd poza!

Miki Elena spunea...

Buna!Ana pe mine m-ai exlus din povestea voastra desi eu am dat tonul la plans pentruca sunt cea mai sensibila.Oricum vreau sa sti ca sunt fericita ca am castigat foarte multi prieteni eu sunt Miki Elena gelosa ,egoista care daca Andreea marin nu ma baga an seama ma certam cu toti si nu i-mi comvenea nimic.dar acum am inteles prea tarziu k toti cei din jurul andreei ar fi vrut macar un zambet sa le adreseze dar eu mai egoista stind ce insemna lipsa unui parinte vream toata atentia Andreei numai pt mine iar lucru asata nu putea fi posibil!De ce am spus lipsa unui parinte alatadata va voi spune mai multe dar eu an Andreea marin am gasit tot ce imi lipsea,Mama,Mentor prietena ,cofensare chiar si din fuga din partea ei,nu stiu ce pot sa spun mai mult.Daca ar fi sa o descriu pe Andreea antru-un cuvant ,acesta ar fi Binecuvantarea mea de la Dumnezeu ca am cunoscuto mai clar raspunsul rugaciunilo mele.Te iubesc Andreea marin si pe voi fanii ei care intre timp ati devenit si prietenii mei.Ana te pup numai bine

Anonim spunea...

Prietenii de sambata au fost la inceput. Dupa, ne-am apropiat mai mult si am devenit mai mult decat prieteni pt. o anumita zi a saptamanii. Acum ne-am indepartat sau m-am indepartat eu de ei...acum nici prieteni de sambata nu mai putem fi daca Surprizele s-au terminat..