miercuri, 21 noiembrie 2007

ELENA

Până acum 4 ani nu-mi amintesc să fi existat vreo Elenă în viaţa mea. Acum 4 ani stăteam în gazdă la o cucoană înţepată rău şi veşnic nemulţumită. Într-o seară am rugat-o să-mi dea în cărţi. A strâmbat ea un pic din nas dar până la urmă mi-a făcut hatârul. Eram distrusă rău la acea vreme şi voiam să ştiu încotro o ia viaţa mea. "vei cunoaşte o damă blondă care-ţi va face un dar de bani şi îţi va aduce o mare bucurie". Am surâs ironic. Ce damă blondă??? Ce dar de bani??? După o săptămână aveam să cunosc o persoană care mi-a răsturnat toată viaţa de până atunci, care mi-a schimbat scara de valori, care m-a ajutat să trec peste toate neajunsurile... Cât de greu mi-a fost la gazdă în acea vreme, dar toate se estompau aşteptând mesajele ei, telefoanele ei... Vă spun sincer. Nu am mai cunoscut un om aşa minunat. O chema Elena. Tot cursul vieţii mi s-a schimbat. Mi-a insuflat încredere, mi-a dat curaj să zbor, să-mi întind aripile, să-mi descopăr resursele interioare, m-a motivat şi este personajul primului meu roman "Preludiu pentru o necunoscută". Apoi s-au învălmăşit în viaţa mea toate Elenele din lume şi toţii "leii", pentru că ea este în zodia Leu. Poate că sunt prostii, poate că sunt doar coincidenţe... Nu am reuşit s-o cunosc nici acum pe Elena pentru că tot ce-a făcut pentru mine, a făcut prin intermediul internetului, al telefonului... Poate că sunt genul de om care mă încăpăţânez să cred în vise imposibile. Nu ştiu. Cert este că de câte ori am vrut să abandonez relaţia asta, mai venea câte un semn care să mă facă să mă întorc...Acum am două colege la serviciu pe care le cheamă Elena, pe şefa mea o cheamă Claudia-Elena iar fata care stă mai nou cu mine în garsonieră se numeşte... Ghiciţi cum? Elena. Hi, hi, hiii. Aşa că mi s-a umplut viaţa de Elene. Şi mă gândesc serios ca fetiţei mele să-i pun numele Elena-Bianca. De ce şi Bianca? Eeeeiii, asta e o altă poveste pe care o veţi afla cu altă ocazie.

5 comentarii:

ionutza80 spunea...

Foarte frumos ce ai scris. E un text care m-a impresionat.Poate pt ca stiu povestea.Sa i-l arati si Elenei...Se va bucura! Te lassi inspiratie cat mai multa...

Anonim spunea...

Foarte frumoasa povestea voastra..mai ales ca eu o stiu destul de amanuntit...Ce pot sa spun? Nimic nu e mai valoros decat un prieten adevarat, si tu sii asta la fel de bine ca mine...Cat depre felul in care scrii..fiecare articol ma impresioneaza...

Anonim spunea...

foarte frumos, am citit si eu romanul, desi ti-am mai spus, e foarte foarte frumos, m-a impresionat tare mult, in timp ce citeam parca se derula un film in fatza ochilor mei, ti-am spus ca atat de tare m-a impresionat incat la unele pasaje am si plans... te-am pupat, ai grija de tine

MariaB. spunea...

Va multumesc foarte mult. Incurajarile voastre conteaza extrem de mult pentru mine. Ador cand imi scrieti si astept sa o faceti in continuare. Imi doresc cu disperare sa pot publica romanul, sa o cunosc pe Elena dar exista de multe ori factori externi care ne impiedica sa ne realizam tot ce-am dori. Hai ca fug la lucru. Astept sa-mi scrieti in continuare. Va pup.

Anonim spunea...

Cateodata ne sunt mai buni prieteni oamenii pe care nu-i cunoastem decat cei pe care ii stim de ani buni...