de Romulus Chelbegean
Daca ar avea parintii ochi sa vada
Si sufletul le-ar fi mereu atent,
In ochii pruncilor cu viata fada
Ar descifra mesajul cel urgent:
“Va rog, iubiti-ma inteligent!”
Nu vreau bunici si nici televizor,
Nu-mi trebuie nici lux, nici imbuibare.
Putin imi pasa de traiesc sau mor,
Dar vreau sa fiu al vostru, nu al lor!
Eu stiu c-aveti profesii elevate
Ca sunteti la curent cu date noi,
C-aveti servici ca eu sa am de toate,
Dar fiindca va iubesc pe amandoi
Va spun: “Eu am nevoie doar de voi!”
As vrea ca jucarie ochii mamei
Nu ochii-indepartati ai vreunui unchi
Cand ne-ntalnim atrasi de glasul foamei
Si nu pot sta la tata pe genunchi
Ma simt ca o mladita fara trunchi.
Nu vreau sa fiu un deget ce acuza,
Gasind olarul singur vinovat
Am gand curat si inima refuza
O bomba cu efect intarziat.
Vreau sa devin un om adevarat!
De-aceea, vreau parintii mei sa vada,
Sa aiba sufletul mereu atent,
Ca-n ochii mei umbriti de viata fada
Sa descifreze strigatul urgent:
“- Va rog, iubiti-ma inteligent!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu