vineri, 11 decembrie 2009

Fatza nevazuta a dumnezeirii

De foarte multe ori m-am intrebat, de ce-mi scoate mie Dumnezeu in cale numai oameni frumosi, speciali, deosebiti prin continutul lor sufletesc... Nu am aflat inca raspunsul... In timp ce cei mai multi dintre noi se tarasc prin viata plangandu-se de miicimea sufleteasca a celui de langa el, eu imi petrec viata invatand cate ceva frumos sau vazand ceva frumos aproape zilnic.
Astazi, am avut o discutie pe messenger cu o fetita de clasa a V-a. O fetita cuminte, pe nume Alexandra care a avut nesansa sa aiba o surioara bolnavioara, care s-a nascut cu jumatate de inimioara. Micutza, care a suferit 4 interventii chirurgicale pe cord, se simte bine in prezent, Slava Domnului! Pana acum, Alexandra s-a purtat cu foarte multa grija de surioara mai mare fata de sora ei bolnavioara. A ocrotit-o, a iubit-o si a fost de multe ori pentru ea, o mama-surogat, atunci cand mama lor era prea coplesita de treburile cotidiene, neglijandu-si propria copilarie. Sufletul ei mic nu stie ce e egoismul. Doar ca Alexandra avea o strangere de inima cand toata lumea o umplea pe cea mica cu cadouri, iar ei i se aducea mai putin. Dar nu s-a plans niciodata. Si nici n-a spus nimanui nimic.
In seara asta, am avut o discutie cu ea pe messenger. Alexandra e in clasa a V-a, asa cum v-am spus, si la inceputul acestui an scolar s-a transferat de la scoala din mediul rural in mediul urban. Nu vreti sa va imaginati ce inseamna pentru un copil un astfel de transfer. Este un volum incomparabil de munca, de vointa, de ambitie, pentru a te mentine printre primii copii din clasa. Dar Alexandra a reusit. Maine va participa la Olimpiada de limba romana. Am intrebat-o ce-si doreste ea sa ii aduca Mos Craciun. I-a scris vreo scrisoare? Da... a spus timid, dupa lungi insistente! "O pereche de ghete"... Mi s-a strans sufletul. I-am spus ca Mosul asta de la Bucuresti nu ii poate aduce ghete ca nu-i stie masura si nu poate lua asa, dupa ureche, insa poate sa-i implineasca alta dorinta. Altceva nu-si doreste? Nimic. Dupa indelungi insistente cu amenintari ca nu mai vin la ea, ca ma supar, etc, Alexandra mi-a marturisit dorinta ei "secreta": o culegere de limba romana!!!!!
Cu greu mi-am putut reveni. Mi-au dat lacrimile... Un copil de 12 ani, care traieste intr-o lume mercantila isi doreste o culegere de limba romana! Nu dulciuri, nu jucarii, nu haine! O culegere de limba romana!
Si de altii te rogi sa invete sau sa citeasca o carte si nu reusesti sa-i convingi.
Asa ca am o misiune foarte importanta: sa-l conving pe Mosul, sa-i aduca Alexandrei cea mai buna culegere de limba romana pentru clasa a V-a!
Iti multumesc pentru lectia oferita, Alexandra!

3 comentarii:

Anonim spunea...

Multumesc pentru un blog interesant

Dulcineia spunea...

Am citit din scoarta-n scoarta blogul tau si mi-a placut foarte mult. Mi-ar placea sa devenim prietene, chiar daca eu sunt putin mai in virsta decit tine (banuiesc, pentru ca nu stiu, nu te cunosc). Eu sunt din Craiova. Iti multumesc pentru toate cuvintele strecurate aici cu grija si indeminare si iti doresc sa ai numai bucurii! Georgeta NEDELCU - Craiova.

Ana Maria spunea...

Multumesc, stimata doamna, pentru aprecieri! O sa va vizitez si eu blogul. Va imbratisez si eu cu drag!