vineri, 16 decembrie 2011

Malina - prietenia noastra...






Am avut deosebitul privilegiu s-o cunosc pe Malina Olinescu pe 15 august 2006, o zi cu incarcatura emotionala puternica pentru mine si cu o deosebita semnificatie religioasa: Sf. Maria Mare.
Ne-am cunoscut datorita unei conjuncturi fericite, cum imi place mie s-o numesc. In acea perioada, Malina radia de fericire si-i desfid pe toti cei care ar incerca sa afirme contrariul.
Eram cazuta in extaz dupa vocea ei de catifea. Ii repetam asta deseori si ea radea modesta si ingaduitoare. Intotdeauna am avut senzatia ca prietena mea, prea fragila pentru lumea asta, nu era perfect constienta de DARUL minunat ce i se facuse. Era de o modestie coplesitoare...
Iti transmitea un soi de emotie pulsatila ce te facea invariabil sa vibrezi in preajma ei. Mi-a trebuit mult timp ca s-o scot pe Malina din aura de divinitate, din contextul mistic in care o ridicasem si sa o asez pe Pamant, alaturi de mine...
As vrea sa scriu aici despre toate clipele minunate pe care le-am petrecut alaturi de ea, de momentele cand ieseam in parc sa ne plimbam, de serile lungi cand ne faceam sute de confidente. Malina era cea mai sociabila fiinta din lume. Ne-am lipit instantaneu una de cealalta. Noi nu am avut nevoie de niciun moment de acomodare. Cand am vorbit prima data la telefon, conversatia noastra a durat o ora si ceva. Am inceput discutand despre muzica si despre soarta artistilor romani si am inchis ca cele mai bune prietene, promitand sa ne intalnim cu prima ocazie la o cafea. Nu uit nici acum ziua aceea superba cand a venit cu sotul ei la Universitate si cand am mers cu ei doi si cu Iulia, o alta prietena de-a mea, la Cafeneaua Actorilor. Daca as fi talentata la pictura, as desena in cele mai vii culori intalnirea aceea.
Pentru mine Malina a fost cea mai frumoasa si senina raza de soare. Am vrut de atatea ori sa scriu despre ea, despre noi pe blogul meu, insa nu dorea acest lucru. Mi-a promis ca intr-o buna zi, vom cuprinde in cartea despre viata ei totul: si viata ei asa cum a fost, cu bune si cu rele, si prietenia noastra. Imi pare asa de rau ca nu am apucat sa scriu cartea in timpul vietii ei, insa ii promit, de acolo de unde este, ca o voi face si ca voi arata tuturor ce OM minunat a fost ea!
Sunt atatea lucruri de povestit...
Mi-e dor de tine in fiecare zi, scumpa mea! Sper sa fii linistita acolo unde te afli acum! Ai fost minunea mea, prietena mea draga si dulce, iar acum esti si vei ramane ingerul meu, al nostru, al tuturor!
Lumina sfanta sa-ti insoteasca zborul spre ingeri, draga mea!


Niciun comentariu: