sâmbătă, 10 septembrie 2011

La Multi Ani, Ciprian!


L-am cunoscut in 1992. Aflasem despre el de la Madalina Manole. Corespondam si ne propusesem sa ne vedem cand vom ajunge in Bucuresti. Asa a fost. El devenise student, iar eu venisem intr-o vizita la tatal meu. Era o zi ploioasa si friguroasa. Mi-aduc aminte perfect ca eram imbracata intr-o geaca rosie (horror!!!)si cred ca aratam ca un catelus plouat... Cand l-am vazut prima data, nu mi-a facut nicio impresie deosebita... Insa cand am inceput sa vorbim, timpul se oprise in loc... Trecusera ORE si nici unul dintre noi nu se indura sa plece... Ne-am despartit tarziu, spre seara... De atunci, aproape de fiecare data cand aveam ocazia, ne intalneam... Si de fiecare data ploua... Despre ce vorbeam? Despre Madalina... Dar era un subiect inepuizabil... Nu imi amintesc sa fi fost vreodata indiscreta si sa-l fi intrebat despre viata persoanala, desi tanjeam in strafundurile mele sa stiu mai mult. Nu am avut niciodata curaj sa aflu mai mult. Intotdeauna a existat vis-a-vis de el o fascinatie combinata cu respect nemasurat... Imi aduc aminte ca in 1997 mi se facuse doooor... un dor fizic sa-l vad, sa stau de vorba cu el, insa pierdusem legatura, fir-ar sa fie! Pe atunci nu existau telefoane mobile, doar telefoane fixe iar el nu avea la caminul studentesc asa ceva... Si pentru ca-mi doream foarte mult, intr-o zi, plecand de acasa undeva, din Rahova spre Piata Unirii, dupa ce cobor din tramvai in centru, grabita fiind sa traversez strada, ma ciocnesc de... nimeni altul, decat Ciprian... Am bufnit amandoi in ras! Numai noua ni se putea intampla asa ceva! Mi-aduc aminte cu atata drag si vara lui 94 sau 95 cand ne propusesem sa plecam cu gashka de fani la mare, punctul de plecare fiind, firesc, orasul Bucuresti. Asa ca eu am plecat din Ramnicu-Sarat (eram inca eleva de liceu) spre Bucuresti unde trebuia sa ma intalnesc cu ceilalti fani. Era o caldura insuportabila. In apropiere de Buzau, simt o mana ferma pe bratul meu si o voce la ureche care-mi spune "Ce cauti tu la vagonul 9 ???". Uimita, intorc capul, si-l vad pe Ciprian care venea si el de la parintii lui si mergea in acelasi loc. :-))) A fost o intamplare nostima pe care ne-o amintim si acum cu atat de mult drag!!!
Au trecut anii!
Viata ne-a dus departe unul de altul... Ne-am regasit dupa mult timp la inmormantarea Printesei noastre dragi... Ne-am regasit, dar parca nu ne-am mai regasit... Ne desfigurase durerea... Nu puteam concepe si nici nu ne imaginam vreodata ca vom trai asa ceva! In anul ce s-a scurs de la acea zi fatidica de 14 iulie 2010 am invatat sa ne prelucram durerea vorbind la nesfarsit, sustinandu-ne moral, dezvoltand un nou tip de relatie, unul mult mai matur si mai profund... Am avut senzatia la foarte scurt timp dupa acea zi ca l-am pierdut si pe Ciprian... Nu cunosc alt om s-o fi iubit mai mult pe Madalina in afara de el...
Ciprian i-a fost aproape timp de 20 de ani in absolut toate etapele vietii ei... A fost in casa parintilor Madalinei, parinti care acum nu-l scot din Iuda... A fost langa Madalina si cand a fost pe varf si cand a cazut in haul disperarii, cand a fost cu Serban, cand a fost singura, cand a fost cu Puiu... Alaturi de ea clipa de clipa, neglijandu-si propriul Univers, asezand-o pe ea pe primul loc aproape mereu... Mi-am pus atatea mii de intrebari de cand a murit Madalina si printre toate cea mai presanta a fost: A FACUT EA ASTA ??? Raspunsul mi l-a dat tot Ciprian... STIU si SIMT ca daca el ar fi simtit o cat de mica urma de suspiciune asupra lui Puiu, nu ar fi ales sa ramana alaturi de el. Ar fi fost primul care l-ar fi pus la zid si care s-ar fi batut cu toata lumea ca sa se afle ADEVARUL... Cei care afirma contrariul habar n-au despre ce vorbesc si nici nu l-au cunoscut vreodata pe Ciprian Antochi ca om! M-au revoltat toate acuzele indreptate asupra lui, imi venea sa ma iau de gat cu toata lumea si sa urlu in gura mare ca habar n-au despre ce vorbesc, ca Ciprian a fost INGERUL INGERULUI!!! Ulterior, am inteles ca niciodata n-am sa pot eu sa schimb lumea si ca mereu vor exista oameni care n-au ce face si-si vor ocupa timpul semanand ura, rautate, invidie, pentru ca ASA SUNT EI!!! Oameni care atunci cand lasa un comentariu vorbind de rau pe cineva nu au nici macar curajul raspunderii ca sa se semneze... Posteaza ca anonimi. Insa cred ca asta e starea care-i defineste cel mai bine: de anonimat. Sunt niste mari ZEROURI fara niciun fel de valoare si fara nicio calitate umana sau morala. Pentru ca nici Ciprian, nici Puiu nu au incercat vreodata sa demonstreze contrariul, fiindca au ales calea bunului-simt, li s-au pus in gura vorbe pe care nu le-au spus niciodata, au fost pusi la zid fara drept de apel, au fost etichetati, judecati si condamnati de catre aceste ZEROURI de care va spuneam, oameni lipsiti de scrupule, care nu i-au vazut si nu-i cunosc dar isi permit sa-i judece. Slava Domnului ca nu sunt ei cei care hotarasc ce e bine, ce e rau sau ce s-a intamplat in acea noapte. Cu toate ca mintea lor bolnava va mai plasmui mult timp de acum inainte tot felul de scenarii aberante care nu au nicio legatura cu realitatea, am credinta ferma ca DUMNEZEU E SUS SI VEDE si ca intr-o buna zi, ADEVARUL va iesi la iveala si nu va mai exista nicio urma de suspiciune asupra unor oameni a caror unica vina a fost ca au iubit-o ENORM pe Madalina.
Maine este ziua lui Ciprian si vreau sa-i transmit La Multi Ani si pe aceasta cale! Daca trebuie sa semnez vreodata vreo adeziune pentru vreun om din viata mea, o semnez pe cea in care imi doresc sa raman sufleteste alaturi de Ciprian. Raman alaturi de el pana la capat!!! Nimeni si nimic nu ma va putea face vreodata sa cred ca acest om i-a dorit raul Madalinei! Ramane pentru mine INGERUL INGERULUI, omul care a iubit-o cel mai mult in viata asta pe Madalina, omul care i-a daruit cei mai frumosi ani din viata lui, omul care a daruit neconditionat, fara sa astepte nimic in schimb! STIU ca daca Madalina ne priveste dintr-o stea, e de acord cu mine si-i trimite o raza de iubire si recunostinta pentru tot ce-a facut pentru ea in viata asta! Mi-as fi dorit sa fi avut o atat de mare capacitate de iubire si de sacrificiu asa cum a facut-o Ciprian.
Eu ma inclin cu tot dragul in fata lui si-i daruiesc, in mod simbolic, o floare!

Un comentariu:

Roxie spunea...

Asa de frumos ai vorbit... Imi place asa de mult sa-ti citesc blogul.