joi, 28 iulie 2011

Dependenta de Facebook

Nu am mai scris de mult timp pe blog. Asta nu inseamna ca nu am fost prezenta. Dimpotriva! Eu, care pana mai ieri, nu stiam ce sa fac cu Facebook-ul, astazi m-a acaparat in totalitate. Mi s-a parut mai interesant sa-mi scriu gandurile acolo, uitand adesea ca este doar o comunitate virtual de la care (din pacate!) am avut asteptari cam mari. Lista mea de prieteni de pe Facebook numara vreo 700 de persoane, riguros selectate, dupa ce am sters vreo 300 dupa “curatenia de primavara”. Cu tot respectul, insa nu tin la cantitate ci la calitate!!!Imi dau seama insa, ca pe zi ce trece, internetul este un mijloc de manipulare si persuasiune care creeaza dependenta. Vreau sa ma vindec de aceasta dependenta, asa ca o sa aloc din ce in ce mai putin timp Facebookului si din ce in ce mai mult cartilor. Apropos, am citit niste carti nemaipomenite in vacanta asta si vreau sa continui s-o fac. E minunat sa ma destind citind… Plec si la mare vreo 2 saptamani printr-un proiect al doamnei Monica Tatoiu intitulat “Biblioteca de pe plaja”, asadar o oportunitate sa citesc si pe plaja cat doresc. Abia astept! Va indemn si pe voi sa faceti la fel! O imbratisare calda!

2 comentarii:

OFFICE LITERATURA spunea...

Special pentru tine!
Noi apariţii editoriale la OFFICE LITERATURA:
Cele mai frumoase poeme de dragoste – “Atunci când vara se reinventa” – autor Cristian Lisandru
Un nou roman pe care-l vei citi cu dintr-o suflare – Romanul care se scria singur” - autor Cristian Lisandru
Pentru tine:
De-ar fi să plouă un mileniu şi mai mult
N-aş mai ieşi din casă şi aş sta să te ascult
Cum taci…
Să simt cum în tăcere mă îmbraci.
Să deseneze ploaia chipul tău pe geam,
Într-un decor lacustru lângă mine să te am,
Să-mi mai reciţi încet dintr-un poet bolnav de ploaie,
Să simt cum intră apa în odaie.
Ascunde telefonul, să nu-l auzim,
Din dulcea beţie-a ploii să nu ne mai trezim,
Să nu aprinzi lumina, pe întuneric ploile-s atât de vii
Şi mumură-mi iubirea aşa cum numai tu ştii…
E-atâta ploaie-n suflet şi atâta ploaie-n gând
Şi parcă lumea-ntreagă s-a oprit plângând,
Dar, vai, doar noi mai râdem, o pereche renăscută-n ploaie
Şi apa intră-ntruna în odaie…
Doresc să-ţi mângâi părul printre picături
Şi peste tot ce-a mai rămas iubire vreau să-mi juri
Şi mai recită-mi, iarăşi, dintr-un poet bolnav de ploaie
Să văd cum intră apa în odaie…
Să ne spălăm păcatele,
Să fim curaţi,
Îndrăgostiţi adevăraţi,
Şi-n lumea asta care râde şi de ploi
Să fim curaţi doar noi…(Ploaia de Cristian Lisandru)

http://officeliteratura.blogspot.com/

Roxie spunea...

Da, ne-a prins Facebook-ul pe toti. Drum bun spre mare, distractie placuta, vreme frumoasa, relaxare... si sa ne spui ce ai citit. Si, daca vrei, sa ne povestesti si cum s-a desfasurat proiectul. Titlul lui suna bine, sunt curioasa despre ce e vorba... Pupici.