Dependenta de Facebook

Nu am mai scris de mult timp pe blog. Asta nu inseamna ca nu am fost prezenta. Dimpotriva! Eu, care pana mai ieri, nu stiam ce sa fac cu Facebook-ul, astazi m-a acaparat in totalitate. Mi s-a parut mai interesant sa-mi scriu gandurile acolo, uitand adesea ca este doar o comunitate virtual de la care (din pacate!) am avut asteptari cam mari. Lista mea de prieteni de pe Facebook numara vreo 700 de persoane, riguros selectate, dupa ce am sters vreo 300 dupa “curatenia de primavara”. Cu tot respectul, insa nu tin la cantitate ci la calitate!!!Imi dau seama insa, ca pe zi ce trece, internetul este un mijloc de manipulare si persuasiune care creeaza dependenta. Vreau sa ma vindec de aceasta dependenta, asa ca o sa aloc din ce in ce mai putin timp Facebookului si din ce in ce mai mult cartilor. Apropos, am citit niste carti nemaipomenite in vacanta asta si vreau sa continui s-o fac. E minunat sa ma destind citind… Plec si la mare vreo 2 saptamani printr-un proiect al doamnei Monica Tatoiu intitulat “Biblioteca de pe plaja”, asadar o oportunitate sa citesc si pe plaja cat doresc. Abia astept! Va indemn si pe voi sa faceti la fel! O imbratisare calda!

Iarta-ne, Madalina!

As vrea sa-ti scriu 1000 de cuvinte si totusi, astazi, sunt tare saraca in a ma exprima… Pentru ca in sufletul meu este multa tristete, Mada si tu stii de ce. Tu stii atat de bine cat de mult imi doresc sa fie totul frumos si linistit si totusi, nu ma pot bucura deloc de liniste ca sa ti-o pot transmite si tie. In ultimul timp te visez suparata… Stiu, si pe Tine te necajeste ceea ce se intampla aici, pe pamant. Nu mai am forta si energie sa mai lupt, Mada, nu mai am cuvinte sa le spun si sa incerc sa-I conving care este de fapt, ADEVARUL si de fapt, nici nu mai vreau… Am obosit, Mada… am obosit sa ma lupt cu oamenii, cu prejudecatile lor, cu cei care nu te-au cunoscut dar au senzatia ca detin adevarul absolut… De fapt, nu te-a cunoscut nimeni… Nici unul dintre noi nu te-a cunoscut cu adevarat… S-a impartit tara asta in doua tabere: cei care tin cu familia ta de la Ploiesti si cei care tin cu Puiu… insa au uitat sa mai tina cu tine, iubita mea! CU TINE !!! Cauta cu infrigurare dovezi acolo unde nu exista, scot peste noapte “ipoteze socante” care ulterior nu se confirma si lasa in urma lor suflete sfaramate… Sfasiate de dor si de neputinta, Mada! Cui mai folosesc toate astea, ma intreb in fiecare zi ? Cui mai foloseste sa stie de ce te-ai sinucis, daca te-ai sinucis si tot restul? As vrea, O, Doamne, cat as vrea, sa vii macar o zi, un ceas sau cateva minute sa ne spui adevarul si sa-I linistesti pe toti… Ce folos sa mai lupt ? Tot timpul se vor gasi altii care vor crede contrariul, care se vor erija in justitiari, in procurori, in criminalisti, in judecatori care vor initia un adevarat proces, cu capete de acuzare, cu martori, cu… Parca totul e un circ ieftin si tare n-ai meritat asta, Printesa! Imi doresc liniste pentru tine, liniste pentru noi… Il rog pe Dumnezeu in fiecare zi sa ne ajute sa se termine odata !!!Imi vine sa ma duc undeva, in creierii muntilor si sa stau acolo, sa uit de tot si de toate, sa nu mai aud si sa nu mai vad nimic… Nu mai pot sa indur atata nedreptate care ti se face, nu mai pot sa vad cum numele tau este asociat doar cu “sinucidere”, “scandal”, “circ”… Despre ARTISTA MADALINA MANOLE nu se mai scrie nimic, nu se mai spune nimic… Doar asta nu se vinde, nu-i asa ?N-am sa uit niciodata ce a spus Roxana Iliescu la o zi dupa inmormantarea ta: “Madalina Manole s-a sinucis, asta e adevarul. Acum ce facem ? O omoram noi ?” Pentru ca asta e realitatea: te mai omoram noi inca si inca o data cu indiferenta noastra, cu reprosurile noastre, cu injurii si invective…Iarta-ne, Madalina ca suntem atat de mici si de meschini, ca uitam adesea ce om bun ai fost, ca nu stim sa-ti pretuim viata si acum, cu atat mai putin, nici moartea…Vor mai trece ani de suferinta, vor mai curge rauri de cerneala in a se scrie ADEVARUL pe care DOAR TU IL STII!!! Te iubesc pana la cer, Mada, si te rog, in numele tuturor celor care TE IUBIM CU ADEVARAT, mai da-ne o sansa!