vineri, 11 ianuarie 2008

Din nou ELEN...

Elena. Vă povesteam de ea mai jos. Necunoscuta aceea plină de înţelepciune şi curaj, de sensibilitate şi altruism. Ne certasem în luna decembrie. Iar mă luase gura pe dinainte şi spusesem lucruri fără să le gândesc. E incredibil cât de impulsivă pot fi câteodată. Bineînţeles că s-a supărat pe mine. Mi-a replicat iritată că e ultimul sms pe care mi-l dă. Bineînţeles că am regretat în secunda 2 actul meu necugetat. După câteva zile i-am dat un sms. Nu mi-a răspuns. Aşa cum nu avea s-o facă nici de Crăciun sau de Revelion. Am fost incredibil de tristă. Nimic nu avea sens. Gândul că am supărat una din cele mai dragi fiinţe din viaţa mea nu îmi dădea pace. Îmi spuneam resemnată că totul era în zadar... Renunţasem. Acum câteva zile stăteam la calculator acasă şi pe la 10 seara mă trezesc cu un sms. Era de la EA. Am tresărit... Nu-mi venea să cred. E clar că e scris undeva să rămânem prietene veşnic. Aşa cum spune despre mine, despre ea şi despre B : "Greu scăpăm una de alta. Greu...".

Un comentariu:

Roxie spunea...

E incredibil cum sunt unele prietenii...Exista oameni pe care nu-i cunosti dar care iti sunt mai buni prieteni decat cei care ii cunosti de o viata.