duminică, 21 octombrie 2012
joi, 18 octombrie 2012
Dana mea...
Dana a fost prima mea colega de banca. Colegialitatea a durat numai vreo cateva minute, pana ne-a mutat doamna invatatoare si pe mine m-a asezat cu un baiat in banca. Am plans pana am adormit cu capul pe banca. Era prima mea zi de scoala. Eram prietene inca dinainte de a intra la scoala, de fapt, este una din primele mele amintiri... E cu 9 zile mai mica decat mine, amandoua Fecioare ambitioase, vesele, optimiste.
Am fost colege opt ani, apoi drumurile ni s-au despartit la liceu, insa nu trecea mult pana nu ne vizitam ca sa ne povestim noutatile. Practic, Dana era o prezenta constanta in viata mea. A plecat in Italia odata cu valul de emigranti, adica prin 90 si ceva si acolo a ramas. Ultima data am vazut-o acum 13 ani cand venise in vizita in Romania dupa ce-l nascuse pe baietelul ei, Claudio. De la un timp incoace mi se facuse un dor nebun de ea. Am tot cautat-o pe Facebook insa nicio Daniela Iosef nu seamana cu Dana mea.
Ieri insa, cred ca gandul si dorul meu nebun au chemat-o, pentru ca m-a gasit ea pe mine. Primele vorbe pe care mi le-a spus ? "De cand te caut...".
Plangeam amandoua in fata monitorului de bucurie si de dor... Am plecat cu sufletul plin, plin la scoala. Imi venea sa imbratisez tot Pamantul si toti oamenii care-mi ieseau in cale.
Tot e bun si Facebookul asta!!! Mi-a readus in viata mea toti oamenii de care-mi era dor...
duminică, 7 octombrie 2012
Alina Eremia sechestrata si amenintata cu moartea....
... In “PARIU CU VIATA”, LA PRO TV
In episodul de luni, 8 octombrie, de la
20.30, la ProTv si in avans pe voyo.ro de la 10.00, in timp ce colegii ei
din LaLa Band sarbatoresc faptul ca
s-au mutat impreuna, pe Ioana o asteapta clipe de cosmar. Ea
este sechestrata si amenintata cu moartea de oameni foarte periculosi!
Ioana se pregateste sa plece la un curs in
strainatate, dar lucrurile iau o cu totul alta turnura: “Ioana este rapita de
la aeroport, in timp ce astepta avionul spre Londra, se trezeste sechestrata
intr-o camera de hotel, alaturi de un baietel. Pentru ca ea riposteaza, are
parte de un tratament dur. Este legata si este aproape inecata de unul din
rapitori. Saptamana aceea de filmari a fost una din cele mai intense si cu un
nivel mare de dificultate, insa eu am primit cu entuziasm toate provocarile, si
am incercat sa le indeplinesc cat mai bine, au fost niste filmari destul de
ancorate in realitate si acest lucru m-a ajutat mult sa intru in poveste. Iar
melodia pe care o voi interpreta in episodul de luni, “If I Die Young” este cu
totul speciala, la fel ca si melodia “Everybody Hurts” interpretata de Dorian”,
spune Alina.
Cu fiecare zi, dragostea dintre Anca si Vlad devine mai puternica, iar in episodul de luni, povestea lor de
iubire va fi redata prin versurile piesei "Et
si tu n'existais pas" a lui Joe Dassin.
“Eu am descoperit aceasta piesa de la Vlad,
pe care mi-a tradus-o in vacanta de la mare. Mi-a placut foarte mult. Asa l-am
descoperit si pe Joe Dassin. La inregistrare nu a fost simplu pentru ca trebuia
sa pronunt corect textul in franceza. Mi-a placut foarte mult ce transmite
textul piesei. Si coregrafia facuta de Vica a fost foarte frumoasa. Am filmat
in picioarele goale pe asfalt. Pentru noi este un moment memorabil”, spune Criss.
“Piesa aceasta mi-a descoperit mie talentul
in muzica si mi-a adus aprecieri. Am fost intr-o scoala in care prima limba
straina era franceza si la un concurs de muzica am cantat aceasta piesa. In
serial acest moment este unul linistit, un moment in care cei doi indragostiti
isi marturisesc inca o data dragostea pe care si-o poarta unul pentru celalalt.
Nu ratati episodul de luni”, spune Vlad.
Urmeaza o zi importanta pentru tinerii din LaLa Band, care le va aduce schimbari
majore in viata. Ei se hotarasc sa locuiasca cu totii in aceeasi casa, iar
evenimentul este marcat printr-o super petrecere in stil LaLa si momente
muzicale de exceptie : Sore- “Let’s
Get the Party Started” si Dima - “Rasputin”.
“A inceput o noua etapa din viata lor, iar
atunci cand Sara propune sa inchirieze apartamentul, toti sunt fericiti. In
afara de ea, nimeni nu dispune de banii necesari asa ca ea "face
cinste". Mutarea impreuna apropie si mai mult gasca LaLa. Daca inainte
erau doar colegi de liceu, acum dau piept cu viata impreuna. In ziua filmarii
ne-am simtit ca la o petrecere, am cantat, am dansat, eram imbracati frumos,
aveam mancare si sucuri. A fost distractiv pentru ca a fost prima oara cand am
dansat ceva tipic rusesc. Cu siguranta
l-am facut pe Dima sa se simta ca acasa”, povesteste Sore.
“Stim
cu totii ca terminarea liceului este, pentru cei mai multi liceeni, un moment
destul de dificil. Membrii LaLa gasesc solutia pentru pastrarea prieteniei
frumoase care ii leaga: mutarea intr-o casa numai a lor, in care sa stea si sa
se vada zilnic. Ei vor invata pe pielea lor ca o responsabilitate luata trebuie
si asumata. Va avea loc o super
petrecere care va avea consecinte, cel putin a doua zi :)). O sa vedeti la ce
ma refer!”, marturiseste Liviu.
“Ideea traznita se materializeaza din dorinta membrilor trupei de a petrece cat mai
mult timp impreuna. Vor sarbatori acest moment cum stiu ei mai bine: prin
muzica, dans si energie!”, spune Rapha.
In ciuda problemelor pe care le-au
intampinat si a certurilor dintre ei, Gica
si Tantica inca mai au
sentimente unul pentru celalalt.Vor reusi cei doi sa-si salveze relatia? Va
scapa Ioana din mainile rapitorilor?
Ce aventuri ii asteapta pe tinerii din LaLa
Band? Despre toate acestea, telespectatorii vor afla luni, 8 octombrie, de la 20.30, la ProTv si in avans pe voyo.ro de la
10.00.
Scoala Mamelor - un pas inainte spre normalitate. Cand excelenta face diferenta!
In ziua de 5 octombrie am fost prezenta la reuniunea Scoala Mamelor de la Bucuresti. Au fost prezente in jur de 50 de mamici la intalnirea cu Andreea si specialistii Scoala Mamelor.
Probabil va intrebati ce e Scoala Mamelor. Ei bine, este un proiect prin care se vine in ajutorul mamelor care au diverse probleme. Scoala Mamelor are specialisti in cele mai importante trei domenii: psihologie, sanatate si asistenta juridica.
La intalnirea din 5 octombrie, am avut parte de o marturie cutremuratoare. O mamica prezenta la intalnire a povestit cosmarul prin care a trecut acum 5 ani. Sotul ei o batea, o maltrata ingrozitor, toate intamplandu-se din cauza bauturii. Si-a dorit sa plece de nenumarate ori, insa a fost amenintata cu moartea. "Aveam senzatia ca imi spalase creierul. Ajunsesem si eu sa cred despre mine ca sunt proasta, ca sunt urata, ca nu sunt buna de nimic. Imi lipsea total increderea in mine. Fetita mea imi spunea mereu: "Mami, hai sa plecam de aici." Cand venea tarziu acasa, baut, fetita imi spunea "Mami, hai sa ne prefacem ca dormim, poate nu mai face scandal...".
Dupa un timp, nemaisuportand bataile si chinul cumplit prin care trecea, a decis sa riste totul si sa se smulga din acel cosmar. A apelat la cea mai buna prietena a ei. A mers la Politie si a depus o declaratie, apoi a plecat intr-un adapost, un adapost pentru astfel de mamici. "Ziua mergeam cu fetita si mancam pe la maternitati, pentru ca efectiv nu aveam ce manca, insa inapoi nu mai aveam de gand sa ma intorc". "Cum ai reactionat cand sotul a observat absenta ta ?" a intrebat Andreea Marin. "L-am sunat, l-am intrebat unde este, mi-a spus ca e undeva in trafic. L-am rugat sa opreasca masina pentru ca am sa-i spun ceva. Imi tremura telefonul in mana. Mi-era frica de el si prin telefon. Avea o putere imensa asupra mea. Dupa ce a oprit, i-am spus: "Vezi ca ai sa ajungi acasa si noi nu vom mai fi acolo. Nu ne cauta pentru ca nu ai sa ne gasesti". Bineinteles ca a inceput cu amenintarile, cu injuriile, cu urletele.... Dupa ce am plecat, a sunat toate cunostintele, insa nimeni nu stia unde suntem. Nu spusesem nimanui, nici celei mai bune prietene, cea care ma ajutase sa plec, fiindca stiam ca daca ma va gasi, nu am cum sa mai raman in viata. Norocul meu s-a numit acel centru in care mi-am gasit linistea. Ulterior, am avut parte de consiliere psihologica. Doamna psiholog m-a invatat cum sa vorbesc cu el, in asa fel incat sa nu-si mai exercite puterea asupra mea, sa nu-i arat ca mi-e frica. Cu ajutorul psihologului am reusit sa-l fac sa accepte divortul, sa nu ma mai ameninte tot timpul ca-mi ia fetita, sa inteleaga ca s-a terminat. Divortul s-a pronuntat, el are dreptul sa stea cu fetita doua weekend-uri pe luna." Andreea a intrebat-o daca nu i-a fost teama sa-si lase copilul cu el. "Nu, nu mi-a fost teama, pentru ca la inceput ma intalneam cu el in locuri publice, sub supraveghere, iar dupa aceea a inteles ca s-a terminat. Fetita mea avea 4 ani atunci. Acum are 9 ani si se vede cu el mereu, imi spune ca s-a schimbat, ca nu mai bea. Insa ranile acelea nu se vor vindeca niciodata. Fetita isi aminteste si astazi de bataile acelea groaznice... Le sfatuiesc pe toate femeile care au trecut prin asta sa aiba curajul sa plece, sa se smulga de acolo. Chiar daca le este teama ca vor fi omorate, inevitabilul se poate intampla tocmai din cauza ca nu au curajul sa plece." Mamica ce ne-a cutremurat cu povestea ei, ne-a marturisit ca are doar 8 clase, insa acum lucreaza, are o noua viata si s-a inscris la liceu pentru ca vrea sa-l termine. Am aplaudat-o, Andreea a imbratisat-o strans la final. Pentru toti a fost un exemplu de curaj, de intelepciune si de vointa personala ca SE POATE!!!
Nu m-am asteptat ca intalnirea aceasta sa fie atat de emotionanta. Este de prisos sa va spun ca la final toate mamicile se solidarizasera cu ea si ca i-au cerut datele personale.
Iata ca din aceste intalniri pot rezulta lucruri minunate, mamele, nu numai ca pot gasi raspunsul la problemele care le framanta, dar mai ales pot socializa, isi pot gasi prietene cu aceleasi preocupari, pot impartasi aceleasi probleme.
Scoala Mamelor ofera sfaturi de natura juridica (cum pot divorta, cum se pot obtine ordine de restrictie), de sanatate pentru diversele probleme cu care se confrunta ele sau bebelusul ori copilul sau de natura psihologica (cum isi pot rezolva anumite probleme emotionale).
Sa nu va fie niciodata rusine sa mergeti la psiholog, sa nu va fie teama de eticheta "esti nebuna". In vremurile nebune pe care le traim, fiecare are o doza mai mica sau mai mare de "nebunie". Important este sa stii cum sa gestionezi problemele din viata ta, sa ceri ajutorul atunci cand ai nevoie.
Dupa nastere, mamicile pot trece prin depresia postnatala, un sindrom deloc de neglijat. In acele momente pot simti ca desi au totul, viata lor pare fara sens si nu vad decat o gaura neagra in jurul lor. Depresia se poate accentua si pot ajunge la ganduri sau dorinte suicidale. In acele momente, interventia psiholgului poate fi salutara.
Din pacate, Romania este de-abia la inceput de drum in privinta serviciilor psihologice. Oamenii sunt inca prinsi in cutumele de dinainte de '89 si, de multe ori, considera interventia psihologului inoportuna. "Ce poate sa-mi faca mie un psiholog ?". NU ESTE ASA!!! Poti fi surprins sa gasesti in acel om strain, un prieten de nadejde. Acel om iti poate oferi exact sursa vitala de care ai nevoie in acele momente, pentru ca este calificat sa faca acest lucru.
Asadar, apelati cu incredere sfaturi de orice natura pe www.scoalamamelor.ro. Exista acolo indrumari competente pe orice teme, specialisti care raspund intrebarilor voastre, mamici cu povesti de viata asemanatoare care va pot deveni prietene.
Si daca simtiti ca aceste intalniri v-au ajutat, daca simtiti nevoia sa intoarceti cumva binele care vi s-a facut, faceti-va timp sa treceti pe la Uni Credit Tiriac, faceti-va la ei card si puteti dona, direct de pe acel card, orice suma doriti, incepand de la 5 lei, pentru Scoala Mamelor.
Din pacate, Romania sufera foarte mult si la capitolul donatii si voluntariat. In strainatate, aceasta este o practica obisnuita. Daca un vizitator al unui muzeu a ramas impresionat de ceea ce a vazut, la iesire va dona o suma simbolica pentru intretinerea muzeului, a operelor de arta. ONG-urile nu au alta sursa de venit decat cei 2% din impozitul pe venit anual si donatiile.
Este atat de simplu sa faci un bine, credeti-ma! In momentul cand daruiesti cat de putin ai un sentiment incredibil de multumire sufleteasca pentru ca ai reusit sa-ti ajuti un semen sau ca ai sprijinit o cauza.
Probabil va intrebati ce e Scoala Mamelor. Ei bine, este un proiect prin care se vine in ajutorul mamelor care au diverse probleme. Scoala Mamelor are specialisti in cele mai importante trei domenii: psihologie, sanatate si asistenta juridica.
La intalnirea din 5 octombrie, am avut parte de o marturie cutremuratoare. O mamica prezenta la intalnire a povestit cosmarul prin care a trecut acum 5 ani. Sotul ei o batea, o maltrata ingrozitor, toate intamplandu-se din cauza bauturii. Si-a dorit sa plece de nenumarate ori, insa a fost amenintata cu moartea. "Aveam senzatia ca imi spalase creierul. Ajunsesem si eu sa cred despre mine ca sunt proasta, ca sunt urata, ca nu sunt buna de nimic. Imi lipsea total increderea in mine. Fetita mea imi spunea mereu: "Mami, hai sa plecam de aici." Cand venea tarziu acasa, baut, fetita imi spunea "Mami, hai sa ne prefacem ca dormim, poate nu mai face scandal...".
Dupa un timp, nemaisuportand bataile si chinul cumplit prin care trecea, a decis sa riste totul si sa se smulga din acel cosmar. A apelat la cea mai buna prietena a ei. A mers la Politie si a depus o declaratie, apoi a plecat intr-un adapost, un adapost pentru astfel de mamici. "Ziua mergeam cu fetita si mancam pe la maternitati, pentru ca efectiv nu aveam ce manca, insa inapoi nu mai aveam de gand sa ma intorc". "Cum ai reactionat cand sotul a observat absenta ta ?" a intrebat Andreea Marin. "L-am sunat, l-am intrebat unde este, mi-a spus ca e undeva in trafic. L-am rugat sa opreasca masina pentru ca am sa-i spun ceva. Imi tremura telefonul in mana. Mi-era frica de el si prin telefon. Avea o putere imensa asupra mea. Dupa ce a oprit, i-am spus: "Vezi ca ai sa ajungi acasa si noi nu vom mai fi acolo. Nu ne cauta pentru ca nu ai sa ne gasesti". Bineinteles ca a inceput cu amenintarile, cu injuriile, cu urletele.... Dupa ce am plecat, a sunat toate cunostintele, insa nimeni nu stia unde suntem. Nu spusesem nimanui, nici celei mai bune prietene, cea care ma ajutase sa plec, fiindca stiam ca daca ma va gasi, nu am cum sa mai raman in viata. Norocul meu s-a numit acel centru in care mi-am gasit linistea. Ulterior, am avut parte de consiliere psihologica. Doamna psiholog m-a invatat cum sa vorbesc cu el, in asa fel incat sa nu-si mai exercite puterea asupra mea, sa nu-i arat ca mi-e frica. Cu ajutorul psihologului am reusit sa-l fac sa accepte divortul, sa nu ma mai ameninte tot timpul ca-mi ia fetita, sa inteleaga ca s-a terminat. Divortul s-a pronuntat, el are dreptul sa stea cu fetita doua weekend-uri pe luna." Andreea a intrebat-o daca nu i-a fost teama sa-si lase copilul cu el. "Nu, nu mi-a fost teama, pentru ca la inceput ma intalneam cu el in locuri publice, sub supraveghere, iar dupa aceea a inteles ca s-a terminat. Fetita mea avea 4 ani atunci. Acum are 9 ani si se vede cu el mereu, imi spune ca s-a schimbat, ca nu mai bea. Insa ranile acelea nu se vor vindeca niciodata. Fetita isi aminteste si astazi de bataile acelea groaznice... Le sfatuiesc pe toate femeile care au trecut prin asta sa aiba curajul sa plece, sa se smulga de acolo. Chiar daca le este teama ca vor fi omorate, inevitabilul se poate intampla tocmai din cauza ca nu au curajul sa plece." Mamica ce ne-a cutremurat cu povestea ei, ne-a marturisit ca are doar 8 clase, insa acum lucreaza, are o noua viata si s-a inscris la liceu pentru ca vrea sa-l termine. Am aplaudat-o, Andreea a imbratisat-o strans la final. Pentru toti a fost un exemplu de curaj, de intelepciune si de vointa personala ca SE POATE!!!
Nu m-am asteptat ca intalnirea aceasta sa fie atat de emotionanta. Este de prisos sa va spun ca la final toate mamicile se solidarizasera cu ea si ca i-au cerut datele personale.
Iata ca din aceste intalniri pot rezulta lucruri minunate, mamele, nu numai ca pot gasi raspunsul la problemele care le framanta, dar mai ales pot socializa, isi pot gasi prietene cu aceleasi preocupari, pot impartasi aceleasi probleme.
Scoala Mamelor ofera sfaturi de natura juridica (cum pot divorta, cum se pot obtine ordine de restrictie), de sanatate pentru diversele probleme cu care se confrunta ele sau bebelusul ori copilul sau de natura psihologica (cum isi pot rezolva anumite probleme emotionale).
Sa nu va fie niciodata rusine sa mergeti la psiholog, sa nu va fie teama de eticheta "esti nebuna". In vremurile nebune pe care le traim, fiecare are o doza mai mica sau mai mare de "nebunie". Important este sa stii cum sa gestionezi problemele din viata ta, sa ceri ajutorul atunci cand ai nevoie.
Dupa nastere, mamicile pot trece prin depresia postnatala, un sindrom deloc de neglijat. In acele momente pot simti ca desi au totul, viata lor pare fara sens si nu vad decat o gaura neagra in jurul lor. Depresia se poate accentua si pot ajunge la ganduri sau dorinte suicidale. In acele momente, interventia psiholgului poate fi salutara.
Din pacate, Romania este de-abia la inceput de drum in privinta serviciilor psihologice. Oamenii sunt inca prinsi in cutumele de dinainte de '89 si, de multe ori, considera interventia psihologului inoportuna. "Ce poate sa-mi faca mie un psiholog ?". NU ESTE ASA!!! Poti fi surprins sa gasesti in acel om strain, un prieten de nadejde. Acel om iti poate oferi exact sursa vitala de care ai nevoie in acele momente, pentru ca este calificat sa faca acest lucru.
Asadar, apelati cu incredere sfaturi de orice natura pe www.scoalamamelor.ro. Exista acolo indrumari competente pe orice teme, specialisti care raspund intrebarilor voastre, mamici cu povesti de viata asemanatoare care va pot deveni prietene.
Si daca simtiti ca aceste intalniri v-au ajutat, daca simtiti nevoia sa intoarceti cumva binele care vi s-a facut, faceti-va timp sa treceti pe la Uni Credit Tiriac, faceti-va la ei card si puteti dona, direct de pe acel card, orice suma doriti, incepand de la 5 lei, pentru Scoala Mamelor.
Din pacate, Romania sufera foarte mult si la capitolul donatii si voluntariat. In strainatate, aceasta este o practica obisnuita. Daca un vizitator al unui muzeu a ramas impresionat de ceea ce a vazut, la iesire va dona o suma simbolica pentru intretinerea muzeului, a operelor de arta. ONG-urile nu au alta sursa de venit decat cei 2% din impozitul pe venit anual si donatiile.
Este atat de simplu sa faci un bine, credeti-ma! In momentul cand daruiesti cat de putin ai un sentiment incredibil de multumire sufleteasca pentru ca ai reusit sa-ti ajuti un semen sau ca ai sprijinit o cauza.
sâmbătă, 16 iunie 2012
Si n-am iubit pe nimeni...
... asa cum te iubesc pe tine!
O declaratie prea directa. Stiu, dar mi-o asum. Pentru ca dincolo de aceste randuri se ascunde un nemarginit respect si o admiratie profunda pentru Andreea Marin Banica.
Nu stiu sa spun altfel ceea ce simt decat prin cuvinte. Ele ma ajuta sa ma exprim asa cum pe un compozitor il ajuta notele insirate pe portativ sau pe un pictor pensula si paleta de culori.
O cunosc de peste 10 ani si de fiecare data cand ma aflu in preajma ei ma incearca aceeasi emotie profunda. O cunosc pe Andreea cu tot cu calitati si cu defecte. Am ajuns, in timp, sa i le inteleg, sa i le accept si sa o asimilez cu tot cu ele. Pentru mine Andreea nu este un idol. A fost un idol acum 10-15 ani cand era prezentatoarea Surprizelor... Nu stiu in ce categorie as putea s-o incadrez. Nu mi-e nici prietena, cu toate ca de multe ori m-am confesat ei si m-a ajutat de fiecare data cu un sfat de bun-simt. Nu e nici o relatie foarte... profesionala... ca sa zic asa... Am depasit-o si pe-aia dupa ce am incetat sa mai lucrez in presa.
Pentru mine, Andreea este... pur si simplu: ANDREEA. Fara nimic in plus. Andreea mea. Cum imi place mie sa-i spun.
Ambitie
Noroc
Determinare
Realism
Eleganta
Echilibru
Atasament
Viata ei s-a impletit intr-un cumul de drame si trimufuri coplesitoare succesive. De-asta ma lasa atat de muta echilibrul ei. Si-a gasit seva in dragostea celor care o inconjoara, altminteri nu-mi explic cum a ramas intreaga dupa atatea pierderi sau dupa atatea succese ametitoare.
Asa cum nu-mi explic cum face ea sa fie atat de... speciala, incat sa-mi raspunda la fiecare sms sau mail indiferent la ce ora este trimis...
Are in ea o forta magica, ceva coplesitor care ma emotioneaza si ma intriga totodata...
A venit la noi saptamana aceasta. Pe 13 iunie. La noi la scoala adica. A venit sa vada biblioteca pe care am terminat-o datorita eforturilor ei.
A fost o zi magica nu numai pentru mine ci mai ales pentru elevii mei. Au ramas marcati de intalnirea cu ei.
Ieri, mi-a spus vanzatoarea de la magazin ca fetitele de la scoala veneau tremurand in magazin, cu lacrimi de fericire in ochi spunand: "m-a pupat Andreea Marin" sau "mi-a dat autograf Andreea", ori "m-a tinut de mana"...
Sunt inca atat de puternice impresiile mele incat nici nu stiu cum sa incep...
Sa incep cu momentul in care eu imi tineam ora de romana in biblioteca, iar ea a intrat in clasa si un cor de tipete si aplauze de extaz a izbucnit spontan, din toate piepturile copiilor de clasa a V-a. I-a sarutat pe rand, pe fiecare, iar in momentul in care am imbratisat-o si eu mi s-au strans in suflet toate emotiile pline de dragoste si de recunostinta pentru tot ceea ce a facut pentru noi. A continuat apoi cu interviul pe care mi l-a luat mie pentru emisiunea "Trezeste Romania!", apoi cu filmarile in biblioteca, cu momentul ala haios in care veveritele mele (Larisa si Georgiana) au facut-o sa rada cu lacrimi, cu clipele cand a vazut dansand fetitele mele din echipa scolii si momentul cand Marina a luat-o de mana si a inceput sa danseze cu ele.
Si poza finala cand am facut fotografii pe treptele scolii alaturi de toti copiii.
Parca a fost o vraja, un vis magic ce s-a terminat prea curand.
Pastrez in suflet toate acele momente si vor ramane pentru mine un tezaur pe care-l voi pastra in cutiuta sufletului meu.
Nu stiu sa-i multumesc decat cu ochii, cu sufletul si cu aceste randuri...
Sper sa simta cu cat drag si cu cata emotie au fost scrise.
Andreea, esti minunea noastra! Tu ai facut sa se implineasca visul copiilor mei, tu ai facut sa se implineasca visele mele!
Te iubesc si te pretuiesc pentru tot ce mi-ai daruit de-a lungul atator ani!
joi, 24 mai 2012
Ramas-bun, Diana Spanu!
Eram adolescenta cand umblam cu prietenii mei pe la festivaluri de muzica usoara. Nu cantam. Eram prea timida pentru asta si nici Dumnezeu nu m-a inzestrat cu o voce care sa-mi permita sa cant. Insa aveam o multime de prieteni care faceau asta si-mi placea sa stau in mijlocul lor. Am remarcat-o pe Diana Spanu inca de la festivalul "Bucuresti" cand a castigat Trofeul, apoi de la Festivalul "Mihaela Runceanu" cand a obtinut locul I. Avea o voce calda, cu un timbru special si-i prevedeam un viitor maret in muzica. Nu s-a intamplat. Nu stiu de ce. Cred ca nu s-a incadrat in sabloanele vremii. Probabil a refuzat sa se adapteze cerintelor "comerciale" pe care le-au impus radiourile atatia ani la rand. Facand o mica paranteza, observ de la o vreme ca radiourile nu numai ca au inceput sa difuzeze muzica usoara romaneasca a anilor 70-80, ba chiar au inceput sa si promoveze artistii consacrati dupa ce atata vreme i-au inchis in nemeritatul sablon "expiratii aia" sau "naftalinosii aia". Cu putin timp inainte sa moara Laura Stoica, eu, Ioana Matfeev si Iulia Radu, doua colege din presa, demarasem o campanie de sustinere si promovare a artistilor romani la posturile de radio romanesti. Aproape peste tot am primit acelasi raspuns: nu se asculta, nu e pe targetul nostru. Cand a murit Laura Stoica, au difuzat-o non-stop de dimineata pana seara. Unul din cele mai ascultate radiouri acum este National FM, singurul radio care promoveaza toata muzica romaneasca, absolut toata.
Revenind la Diana, cred ca a refuzat pur si simplu sa se incadreze in aceste tipare impuse. Cred ca a vrut sa cante doar muzica ei, s-a incapatanat sa creada doar in ceea ce i-a fost drag.
Zilele trecute am aflat ca Diana s-a sinucis. M-a marcat mai mult decat credeam aceasta veste. Am retrait momentele in care am aflat de Madalina Manole si de Malina Olinescu. Diana a plecat la fel ca Malina, din acelasi motiv. M-a tulburat si m-a lasat fara grai aceasta veste. De ce, Doamne ? De ce pleaca generatia asta a lor ? Incotro ne indreptam ? Depresia e flagelul acestui secol. Societatea ne ucide involuntar, distrugandu-ne putin cate putin idealismul care ne-a mai ramas, valorile in care credem...
Am un gust amar...
Ramas-bun, Diana Spanu! Dumnezeu sa-ti vegheze sufletul acolo unde esti! Daca te intalnesti cu Malina mea si cu Mada poate dati un concert acolo, Sus, in Rai... Ingerii sa va vegheze, fete frumoase si bune, fara noroc, fara iubire, fara speranta...
vineri, 30 martie 2012
Vom avea biblioteca noastra!
Miercuri, 28 martie 2012, in Club Princess din Bucuresti s-a desfasurat un eveniment caritabil initiat de Andreea Marin sub egida Fundatiei "Pretuieste viata". Evenimentul a avut drept scop strangerea de fonduri pentru a amenaja biblioteca scolii din localitatea Herasti, jud. Giurgiu, scoala unde predau. 40 de vedete si-au dat mana pentru aceasta cauza si dorim sa le multumim pe aceasta cale pentru tot ce-au facut pentru noi: designerilor pentru rochiile donate, vedetelor pentru ca si-au rupt din timpul lor liber si au fost prezente pentru a defila pe podium prezentand rochiile donate, artistilor pentru participarea lor pro-bono (Andra si formatia Vunk). Toate aceste vedete au facut ca visul nostru sa se implineasca. Le multumim ca au crezut in noi si ne-au sustinut!
miercuri, 28 martie 2012
Elevii mei au nevoie de o biblioteca!
Elevii mei frumosi, speciali, talentati si cuminti, elevii pe care-i iubesc nespus de mult, au nevoie de o biblioteca! Le place sa citeasca, scriu poezii, picteaza nespus de frumos, insa nu au un spatiu amenajat corespunzator in care sa studieze. In timp ce unii copii isi doresc haine de firma si excursii in strainatate, copiii mei isi doresc sa invete, sa studieze, sa citeasca. Andreea Marin si-a propus sa ne ajute! Multumim din suflet, Andreea Marin! Va rugam sa fiti alaturi de noi!
In urma cu o luna, Andreea Marin Banica reusea sa adune zece trupe de succes ale momentului, care urcau pe scena clubului Princess din Regie, intr-un eveniment caritabil fara precedent. Clubul bucurestean s-a dovedit a fi neincapator pentru miile de oameni ce si-au dorit sa vada spectacolul din noaptea de 8 martie si sa faca un bine in acelasi timp, pentru ca artistii au venit alaturi de Andreea pro bono, pentru a sprijini 4 copii cu o poveste de viata impresionanta.
Miercuri, 28 martie, Andreea Marin Banica va fi din nou gazda unui spectacol extraordinar, care isi propune sa ajute un grup de copii dintr-o scoala aflata la 35 km de Bucuresti, a caror poveste o veti afla in cele ce urmeaza. De data aceasta, invitatii Andreei care au acceptat sa-si dea mana pentru o seara minunata sunt peste 40 de designeri binecunoscuti si vedete din televiziuni precum Acasa TV, Kanal D, Antena 1, TVR, dar si din alte domenii. Designerii vor crea tinute speciale pentru acest eveniment si le vor dona Fundatiei Pretuieste Viata pentru a fi valorificate in scop caritabil, iar vedetele le vor prezenta pe scena in seara de 28 martie. Este momentul perfect pentru a afla tendintele acestei primaveri, dar si pentru a ajuta zeci de copii ce au nevoie de sprijin.
Designerii (sau brandurile) si vedetele care vor fi alaturi de Andreea sunt: Catalin Botezatu, Stephan Pelger, Mihaela Drafta, Liza Panait, Mihai Albu si Norina Stoica, Rhea Costa, Malvensky, Norina Stoica, Style Detector, Buy Me, Ana Radu, Stefania Caragea, Mirela Stelea, Laura Lazar, Silvia Serban, Roxana Butnaru, Alberta David, Andra Turcanu (Loulou Boutique), precum si Simona Patruleasa, Malvina Cservenschi, Nicoleta si Iuliana Luciu, Elena Gheorghe, Andreea Balan, Ellie White, Geanina Varga, Daiana Anghel, Crina Abrudan, Madalina Draghici, Ioana Voicu, Oana Ionita, Anca Serea, Andreea Mantea.
Si tot in acea seara, pe scena Clubului Princess, vor urca Andra, dar si Vunk & Alexandra Usurelu, pentru doua recitaluri de exceptie.
Fondurile stranse vor fi donate copiilor care sunt protagonistii urmatoarei povesti:
“O jurnalista care lucreaza si ca profesor de limba romana la o scoala din judetul Giurgiu aflata la 35 de km de Bucuresti ne-a rugat sa sprijinim copiii care-i sunt elevi si care au nevoie de un sprijin care nu inseamna foarte mult pentru noi, dar ar putea insemna foarte mult pentru evolutia lor in viata. Scoala are sute de volume, carti extraordinare, unele se afla inca in tipla deoarece nu au fost desfacute, fiind primite in urma unor donatii. Din pacate, toate zac intr-o magazie de 2 metri patrati, ingramadite unele peste altele, deoarece nu exista conditii – niste rafturi civilizate - pentru a se amenaja o biblioteca. Copiii cer mereu carti profesoarei, sunt dornici sa citeasca, unii dintre ei au rezultate foarte bune, chiar in conditiile precare in care invata. Scoala si copiii au mare nevoie de o biblioteca amenajata corespunzator, un spatiu in care micutii ar putea sa petreaca un timp citind, documentandu-se pentru temele pe care le au de pregatit, mai ales ca sunt obligati ca in fiecare zi de luni sa prezinte rezumate ale unor povesti/schite/nuvele pe care le-au citit in saptamana precedenta – un demers care pare atat de simplu de rezolvat devine foarte greu pentru acesti copii. Unii nu au carti acasa si nu au cum sa isi faca temele, pur si simplu, parintii nu isi permit sa le cumpere carti.
Intr-o buna zi, un baietel de la clasa a V-a, orfan de ambii parinti, i-a spus profesoarei ca el nu are un stilou ca sa poata scrie mai frumos pe caietul de teme, asa ca aceasta i-a facut cadou un stilou, iar colegii lui, rezerve de cerneala. La inceputul anului, o fetita din clasa a VI-a, intrebata fiind de ce nu are cartile si caietele protejate de coperta,i-a marturisitprofesoarei ca parintii sai nu au bani sai le cumpere. A doua zi, toata clasa i-a adus cadou coperte, caiete si rechizite de care mai avea nevoie. Solidaritatea lor este impresionanta: pun umar la umar la greu, se ajuta intre ei, dar nu intotdeauna este de ajuns. Acestor copii nu li se poate impune sa-si cumpere carti, fiindca parintii nu au uneori bani nici pentru strictul necesar. Ei isi doresc foarte mult sa citeasca, le plac basmele si in fiecare vineri au la scoala "Clubul de lectura", unde citesc impreuna cu profesoara de romana povesti si apoi le reprezinta prin pictura sau le povestesc, este ca o speranta si un moment al lor de evadare din viata plina de greutati pe care o traiesc alaturi de familiile lor...
In urma cu o saptamana, copiii s-au intors de la olimpiadele judetene, unde au obtinut punctaje foarte bune la limba romana si locul al II-lea la Olimpiada de biologie. Anul trecut, un elev a luat locul I la Crosul judetean. Copiii, sprijiniti de profesori, incearca sa faca performanta cu mijloace rudimentare. Au pachete de carti si de atlase invelite inca in tipla, deoarece nu exista un spatiu amenajat civilizat pentru a desfasura activitatea in regim de biblioteca. Exista o clasa libera in scoala si s-ar putea amenaja acolo biblioteca, dar pentru asta au nevoie de mobilier corespunzator. Dorinta cea mai mare a profesoarei este ca intr-o buna zi sa vada acea clasa amenajata ca biblioteca si in banci sa existe elevi care au venit sa studieze un atlas, un dictionar, ori sa citeasca o carte de povesti, asa cum se intampla in orice scoala normala. Copiii de aici sunt talentati, unii scriu poezii minunate, altii deseneaza foarte frumos, insa nu poti face performanta daca nu ai un mediu propice ca sa te dezvolti, iar biblioteca ar fi o mana cereasca pentru ei. “ – a declarat Andreea Marin Banica, presedinte Fundatie Pretuieste Viata
marți, 20 martie 2012
Lara - fiinta plasmuita din pulbere de ingeri
18 martie 2012. Concert Lara Fabian la Sala Palatului. Am primit cadou biletul de la doi prieteni ca niste ingeri: Calin si Angi. Multumesc, iubitii mei dragi!
Am asteptat ziua cu nerabdare si emotie. Simteam ca zilele se scurg cu incetinitorul. In sfarsit, a venit si ziua cea mare. Si parca pentru a incununa cu perfectiune ziua asta minunata, Dumnezeu ne-a daruit soare, mult soare si caldura.
Am fost in sala toti prietenii Malinei. Ne-am dorit sa mergem pentru ea, pentru piesa aia minunata "Je t'aime" pe care Mali a cantat-o atat de frumos. Am avut hartii imprimate cu "Pour Malina: Je t'aime".
Numai ca ceea ce s-a intamplat acolo a depasit cu mult asteptarile noastre.
Spectacolul a inceput la ora 20.15 aproximativ. Scena a fost decorata intim: pianul, bandul, o canapea rosie cu multi trandafiri in spatele ei. Mai intai au intrat instrumentistii. Pianistul a inceput sa cante, apoi a intrat Lara. Simpla, delicata, frumoasa, mult mai micuta de statura decat ma asteptam, imbracata in bleumarin cu auriu. Ne-a topit instantaneu cu zambetul ei. Si a inceput sa cante. Ma uitam socata ce acute poate sa scoata si cata perfectiune poate exista in actul ei artistic. Ne-a plimbat printr-un caleidoscop al sentimentelor: ne-a facut sa radem, sa plangem, sa aplaudam frenetic, sa tipam, sa cantam cu ea, sa dansam... A cantat in franceza majoritatea pieselor, cateva in engleza si una in spaniola. Am admirat atat de mult pronuntia ei perfecta in engleza. M-a surprins cu cata exactitate a rostit cuvantul "fluture" dupa ce a primit unul din hartie de la o admiratoare.
Totul este natural la ea. Felul in care vorbeste, se poarta, zambeste, felul in care face si cele mai marunte lucruri (cum a baut apa din paharul de pe pian, cum s-a sters pe frunte cu un servetel). A primit flori de la toti admiratorii. A avut chiar bunavointa sa lase un intrus, ajuns pe scena cine stie cum, sa se reproduca (probabil gasise omu' momentul).
Lara Fabian este o fiinta care emana bunatate in cea mai pura forma a ei, degaja sensibilitate, energie divina, este pozitiva, tonica, minunata.
Am cantat odata cu ea "Je t'aime", "Je suis malade", "Soleil, Soleil", "Imortelle". Am fost bucuroasa ca am putut inregistra momente unice din spectacol.
Am tipat si am aplaudat frenetic la final cand mi-am dorit sa mai ramana putin, inca putin si inca putin... Si dorinta mi s-a implinit.
Lara in limba latina inseamna "protectie". Probabil una divina, fiindca asta degaja fiinta asta. Sigur undeva, acolo sus, ingerii i-au imprumutat din sclipirea lor cand au trimis-o pe pamant.
Am plecat spre casa cu sufletul plin.
Multumesc, Lara Fabian! Nu cunosc alt cuvant, nu s-a inventat inca unul care sa te defineasca, cel care imi vine in minte acum este doar PERFECTIUNE.
marți, 21 februarie 2012
Rebecca - un spectacol de exceptie!
Cu Adriana Vlad
12 februarie 2012
Aseara am fost la "Rebecca". Imi planificasem inca de anul trecut sa ajung. Nu stiu de ce n-am facut-o. A fost probabil unul din momentele alea in care amani si crezi ca ai timp, ca exista un timp pentru toate si ca o vei face candva… Am citit cartea lui Daphne du Maurier acum multi ani, pe cand eram liceeana. M-a impresionat prin ineditul subiectului, prin faptul ca actiunea se petrece dupa moartea personajului central, Rebecca, cea care este si personaj absent. Actiunea romanului se petrece in jurul personajului principal masculin, Max de Winter, cel care raman vaduv in urma decesului suspect al sotiei sale, Rebecca. Max, in urma unei calatorii la Londra, o cunoaste pe cea care ulterior ii va deveni sotie, viitoarea doamna de Winter, actualmente dama de companie a excentricei Missis Van Hoppen. Fire autoritara si dominatoare, doamna Van Hoppen incearca sa o cizeleze pe stearsa sa dama de companie, insa se pare ca nimic nu se lipeste de ea. Insipida domnisoara il cunoaste pe Max in timpul calatoriei la Londra, se indragostesc subit unul de celalalt si hotarasc sa se casatoreasca. Astfel, micuta doamna de companie devine doamna de Winter. Ajunsa impreuna cu sotul sau la conacul Manderley, stangace si sfioasa, aceasta face cunostinta cu personalul castelului de care este intampinat cu raceala. In mod special, cea care o intampina glacial este doamna Danvers, menajera devotata si confidenta Rebeccai de Winter. Dupa o succesiune de intamplari nefericite care o pun intr-o lumina nefavorabila pe micuta doamna de Winter, marcata puternic de spiritul Rebeccai ce pare sa bantuie conacul Manderley si interpretand gresit indiferenta sotului sau care se lupta cu sine si care are un puternic conflict la nivel interior, marcant din punct de vedere psihologic, doamna de Winter isi gaseste totusi puterea sa lupte pentru dragostea sa extraordinara si sa se transforme din soricelul gri si anost care ajunsese la Manderley, intr-o adevarata doamna capabila sa-si impuna punctul de vedere, sa bata cu pumnul in masa daca e cazul, sa o infrunte pe morbida doamna Danvers si sa invete din greselile facute. Actiunea romanului se incheie spectaculos, cu procesul in care Max ( desi este initial suspectat de uciderea Rebeccai ), se sfarseste cu verdictul clar de sinucidere si cu incendiul care cuprinde conacul Manderley, incendiu provocat de doamna Danvers. Insa din cenusa Manderleyului renaste dragostea dintre Max si frumoasa lui sotie care supravietuiesc frumos si traiesc fericiti in continuare.
Aceasta este in mare actiunea romanului.
Spectacolul in sine este impresionant. Incepand de la actiunea piesei care urmareste foarte fidel subiectul romanului, continuand cu jocul actorilor care este senzational, cu o Bianca Ionescu ce impresioneaza prin forta glasului sau nemaipomenit si prin jocul actoricesc de exceptie in rolul doamnei Denvers, cu decorurile ce urmaresc fidel cadrul descris in roman si terminand cu muzica ce aproape ca-ti da imboldul de a sari de pe scaun ca sa dansezi, toate acestea sunt doar o mica parte din grandiosul spectacol ce se desfasoara la Teatrul National de Opereta “Ion Dacian”. Vreau sa desfiintez orice prejudecata a celor care nu gusta genul classic, fiindca spectacolul contine partituri de sansonete, jazz, muzica pop, o muzica nemaipomenit de gustabila si de dansabila, daca-mi sunt permisi termenii.
Intentionat am lasat la urma jocul actritei care interpreteaza rolul doamnei de Winter. In mintea mea de adolescenta nu se formase o reprezentare a personajului central al cartii. As putea fi suspectata de subiectivism, insa nu e asa. Am privit-o cu ochi critic pe Adriana Vlad, chiar daca e prietena mea. Stiam ca are o voce deosebita, insa nu stiam ca este si o actrita desavarsita. A intrat perfect in pielea personajului trecand printr-o multitudine de stari: de la fatuca stearsa, neindemanatica, cu o figura tampa chiar atunci cand se indragosteste, la femeia indragostita, pasionala, capabila sa faca totul pentru iubirea ei, la gazda perfecta, stapana pe sine, o adevarata lady englezoaica, adevarata stapana a Manderleyului. Am fost plina de emotii aseara si am trecut prin toate starile posibile. Am privit spectacolul ca un copil fascinat si mi-am inrosit palmele de aplauzele furtunoase pe care le-am daruit cu generozitate la final actorilor minunati. Am imbratisat-o pe Adriana de mii de ori si i-am spus cat e de minunata. O rog si pe aceasta cale sa ma ierte pentru efuziunea mea nestapanita de admiratie, insa vreau s-o asigur ca a fost izvorata dintr-o certa exprimare a valorii pe care a lasat-o in sufletul meu. Sunt un spectator cu ochi critic si nu as fi facut aceste afirmatii daca nu ar fi fost reale. Am sa merg la Rebecca de cate ori o sa am ocazia si va astept si pe voi cu foarte mult drag, fiindca este un spectacol care nu numai ca merita sa fie vazut, dar la care cu siguranta veti dori sa va reintoarceti.
luni, 6 februarie 2012
La Multi Ani, Ioana!
Astazi e ziua de nastere a prietenei mele de la Botosani, Ioana Matfeev!
De foarte mult timp mi-am propus sa scriu despre ea pe blog, pentru ca eu am fata de ea un sentiment de mare admiratie. O cunosc pe Ioana de prin 2006 cand aveam tot felul de nebunii in cap si ne propusesem sa schimbam soarta artistilor romani intrati in anonimat. Cumva, intalnirea noastra a fost providentiala, pentru ca ceea ce am demarat atunci s-a transformat in pasiune. Iulia, cealalta prietena a noastra cu care demarasem proiectul a ajuns sa lucreze alaturi de Andrei Partos, Ioana sa colaboreze cu Titus Andrei, iar subsemnata in presa scrisa.
Insa azi mi-am propus sa va vorbesc despre Ioana: o mana de om, energica, tonica, inimoasa, care lumineaza fiecare loc in care se afla. Cred ca pentru Ioana nu exista IMPOSIBIL!!! Il iubeste pe Adrian Enache de cand era mica, este idolul ei. Am admirat-o tot timpul pentru dragostea asta nesfarsita pentru el, pentru faptul ca nu au sters-o nici furtunile ziarelor de scandal, nici viata lui amoroasa care nu l-a facut nici mai putin talentat, nici mai putin minunat in ochii Ioanei. Asta inseamna, din punctul meu de vedere, sa fii un fan adevarat. A infiintat Asociatia Culturala Adrian Enache cu ajutorul careia a demarat si a dus la bun sfarsit o multime de proiecte interesante, ii promoveaza imaginea de cate ori are ocazia, il sustine cu inversunare in topuri, ce mai, este un adevarat PR. La fel si pentru Titus Andrei, un mare om de muzica, de dragul caruia Ioana a infiintat site-ul www.topromanesc.ro, site pe care promoveaza toti artistii romani, scrie despre ei, despre muzica lor, nimic monden, nimic comercial, si toate astea fara sa castige vreun ban. Pur si simplu din pasiune.
Pentru ca in sufletul si-n mintea Ioanei, cand se naste o idee, ea face tot posibilul ca ea sa prinda contur, sa devina realitate, fara sa o impiedice vreodata meschina, dar atat de necesara problema a banilor. Cumva, face ea ce face si-si implineste visele.
A infiintat la Botosani si un mic centru de jurnalism pentru copii care are un succes nesperat, iar mai nou este producatorul unei emisiuni de divertisment pe postul local de televiziune.
Pentru toate acestea si pentru multe altele, Ioana are toata admiratia si tot dragul meu!
De ziua ta, iti doresc sa ai parte de tot ce e mai bun, draga mea! Sa fii fericita, iubita, sa ti se implineasca toata visele! Te pup cu drag.
joi, 5 ianuarie 2012
Rugaciune la moartea unui prieten
Doamne, Doamne, Creatorule si Ziditorule a toate, Cel ce ai pus in sufletul omenesc puterea dragostei ce leaga inimile apropiate si ne-ai dat noua, ca pe o sete, trebuinta de a ne cauta semeni, spre a ne impartasi aceleasi ganduri si simtiri, insuti Tu, Preabunule Doamne, cauta cu indurare spre durerea grea care-mi framanta astazi fiinta, ca si oarecand durerea care a lovit pe proorocul si imparatul David care, la stirea mortii prietenului sau Ionatan, astfel jelea: "Munti din Ghilboa! Nici roua, nici ploaie sa nu cada peste voi! Cum au cazut vitejii in mijlocul luptei ?! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale, ma doare de tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea, dragostea ta catre mine era uimitoare!".Asculta Doamne, rugaciunea pe care eu, smeritul, Ti-o inalt din inima curata, dar franta de durere, precum ai ascultat rugaciunea Fiului Tau si Mantuitorului nostru. Care venind in Betania si afland mort pe prietenul Sau Lazar, S-a intristat cu duhul si-l plangea in fata iudeilor, care vazandu-L au grait: "iata cat il iubea de mult!".
Da, Doamne, sufletului roabei Tale, Malina, iertare pacatelor cate ca un om, cu stiinta sau fara stiinta, a savarsit in aceasta viata si-o asaza pe ea in cortul dreptilor si sfintilor care din veac au placut Tie,- ca Dumnezeul milei si al indurarilor esti si binecuvantat in vecii vecilor. Amin!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)