tag:blogger.com,1999:blog-30855143408642882802024-03-06T05:21:06.389+02:00Exerciţiu de admiratie"Succesul inseamna sa treci de la un esec la altul fara sa pierzi din entuziasm". Winston Churchill.Unknownnoreply@blogger.comBlogger262125tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-25465593452721320082017-07-22T12:34:00.001+03:002017-07-22T12:34:59.744+03:00Sofia, Gărgăriţa sufletului meuNu am mai scris de ceva timp pe blog, dar mă gândesc să reiau această activitate din ce în ce mai mult. Nu am mai scris, pe de-o parte din comoditate şi pentru faptul că postam pe Facebook tot ce-mi trecea prin cap şi nu mai era necesar, iar pe de altă parte dintr-un motiv foarte bine întemeiat: acela că din 27 martie 2017 sunt mămică cu normă întreagă.<br />
Povestea adopţiei o voi relata mai jos, în speranţa că vor exista părinţi care vor fi inspiraţi şi pe care-i rog să nu dispere, indiferent cât de greu şi anevoios li se pare acest drum, fiindcă la capătul lui te aşteaptă cea mai frumoasă împlinire posibilă: aceea de a fi mamă, respectiv părinte.<br />
Anul trecut, în februarie 2016, am depus actele, primul dosar la DGASPC Giurgiu, aceasta fiind direcţia de care aparţinem. Dosarul l-am depus în urma primei întâlniri pe care am avut-o cu reprezentanţii direcţiei care m-au informat despre toate procedura şi tot ceea ce înseamnă aceasta. Norocul meu a fost că am întâlnit nişte oameni extraordinari la Giurgiu, oameni afectuoşi şi responsabili care au lucrat continuu ca să ne fie bine şi ca totul să se termine mai repede în favoarea noastră.<br />
Aşadar, pe 2 februarie 2016 am depus dosarul pentru admiterea cererii, cel mai stufos, de altfel. Cu toate că în cerere am cerut iniţial o fetiţă între 2 şi 5 ani, ulterior am modificat vârsta, deoarece la cursuri, ni s-a spus că şansele să adoptăm copii mici sunt foarte scăzute. Ca exemplu statistic ni s-a spus că pe raza judeţului Giurgiu, într-un an calendaristic, a fost adoptat 1 singur bebeluş. Explicaţia este aceea că toată lumea îşi doreşte copii mici. Eu nu m-am inclus in categoria de mai sus, fiindca imi doream o fetita mai marisoara ca sa ma pot descurca cu ea, fiind mamica singura si sa nu intrerup nici activitatea didactica, deoarece sunt in plin proces de obtinere a gradelor didactice. Asadar, am reformulat cererea si am crescut varsta de la 3 la 6 ani. E bine de stiut pentru toti cei care doresc sa adopte ca daca in cerere specificati varsta intre 2 si 5 ani de exemplu, mai mult ca sigur ca veti primi un copil de 5 ani si 11 luni, pentru ca varsta de 5 ani merge pana la implinirea varstei de 6, iar sistemul are grija sa dea copii cat mai mari spre adoptie.<br />
Dupa ce am depus dosarul, au urmat cele 90 de zile obligatorii de asteptare in care sunt incluse si vizitele la domiciliu pentru evaluare, iar in luna mai am urmat cursurile de parinte adoptiv, am sustinut examenul psihologic si am obtinut atestatul de parinte adoptiv. De aici a urmat perioada cea mai grea din viata mea, deoarece de aici incepe practic timpul de asteptare pana esti chemat sa vezi un copil. Atentie! Esti chemat sa vezi un copil in momentul in care intri in procesul de potrivire, adica datele profilului tau corespund cu ale copilului adoptat. Pe lista copilului adoptat se pot afla 1, 2, 3 sau 10 familii care pot intra in procesul de potrivire. Eu am fost extrem de norocoasa in aceasta privinta.<br />
Cele 8 luni care s-au scurs din iunie pana in ianuarie au fost extrem de frustrante pentru mine. Asteptarea este chinuitoare din momentul in care stii ca ai facut tot ceea ce depinde de tine ca sa-ti implinesti visul si momentul acela magic in care-ti cunosti copilul pentru prima data. Ajunsesem aproape intr-un moment de varf al disperarii, hotarandu-ma aproape sa renunt definitiv, deoarece mi se spusese ca deocamdata nu exista in jud Giurgiu o fetita care sa corespunda datelor mele. Mi se parea pur si simplu strigator la cer sa existe atatia copii abandonati in tara asta si sa nu existe pe undeva fetita mea, desi cumva, intuitiv, simteam ca ea e ACOLO, ca ma asteapta, ca isi doreste la fel de mult ca mine sa apar in viata ei. Si asa a fost.<br />
Pe 19 ianuarie 2017, in timp ce ma aflam la ora de romana la clasa a opta, mi-a sunat telefonul. Cu toate ca de obicei nu obisnuiesc sa raspund in timpul orei, vazand ca se afla consiliera mea de caz am raspuns totusi. M-a intrebat ce fac, i-am spus ca sunt la ora si mi-a spus cu cea mai calda voce posibila. "Sa stiti ca a aparut o Gargarita pentru dumneavoastra"! Am inceput sa tremur de emotie, de bucurie... Trecusera 8 luni de la obtinerea atestatului. Am fost intrebata cand vreau sa vin s-o cunosc. Mi s-au dat toate datele ei si mi s-a spus ca este nascuta in luna februarie. M-am rugat mult ca data ei de nastere sa fie 11 februarie, deoarece atunci s-a petrecut un alt eveniment minunat in viata mea. Asa a fost. Pe 11 februarie, Sofia a implinit 7 ani.<br />
Am dorit sa merg a doua zi daca se poate si mi s-a spus ca acest lucru este posibil. Nu am dormit toata noaptea de emotie. A doua zi, la ora 12, urma sa-mi cunosc fetita. Tot drumul de la Herasti la Giurgiu m-am rugat bunului Dumnezeu sa fie EA cea aleasa, cea dorita si asteptata ca sa nu fiu nevoita sa refuz niciun copil. Ii sunt extrem de recunoscatoare consilierului meu de caz care a facut tot posibilul ca evenimentul sa fie unul de neuitat pentru mine. Sofia se afla intr-o alta camera si am fost chemata acolo sub un alt pretext. Cand am vazut-o la birou cum statea si colora, micuta, fragila, brunetica, dar toata numai un zambet si o lumina m-a cucerit pe loc. Am simtit in acea clipa ca EA este aleasa. Ea este fetita sufletului meu. Am cucerit-o pas cu pas, am intrat tiptil, am inceput sa intru in vorba cu ea, sa ne jucam amandoua, sa coloram si apoi am intrebat-o daca ma lasa sa o iau in brate si sa o pup. A spus DA si asta am facut. Era timida si emotionata ca si mine. Am mers apoi in camera consilierului meu de caz si am mai stat impreuna vreo doua ore, dupa care am fost nevoita sa plec. Mi-a spus MAMA din prima secunda, stia exact pentru ce se afla acolo si ce urma sa se intample. Pe drumul de intoarcere tremuram toata si plangeam. In sfarsit, visul mi se implinise.<br />
Dupa cateva intalniri obligatorii intre mine si ea, am depus dosarul pentru incredintare in vederea adoptiei. Cu toate ca ne asteptam sa dureze mai mult, de fapt, totul s-a intamplat foarte repede si am adus-o acasa pe 27 martie 2017, iar vestea ca o voi aduce acasa definitiv am primit-o pe 24 martie, cu o zi inainte de sarbatoarea Buneivestiri, pe care o consider providentiala in toata povestea adoptiei.<br />
Din 27 martie, Sofia se afla la mine. Pe 16 iunie a fost depus si ultimul dosar in instanta, cel pentru adoptia definitiva. Acum asteptam incuviintarea si certificatul de nastere cu numele ei schimbat si totul s-a terminat.<br />
O sa povestesc despre fetita mea intr-un alt articol, mai pe larg, fiindca merita acest lucru si pentru ca imi doresc ca toata lumea sa stie ce copil minunat mi-a dat Dumnezeu. E o minune de fetita si incurajez toti parintii care-si doresc sa faca acest pas, sa nu dispere, sa fie rabdatori, chiar daca drumul pare nesfarsit la un moment dat, fiindca momentul acela magic cand iti tii copilul in brate nu poate fi comparat cu nimic in lume.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-90302405255094208462017-01-03T13:33:00.000+02:002017-01-03T13:34:35.530+02:00Nu-i mai feriti pe copii de suferinta!Nu mi-am propus ca blogul meu sa devina unul de parenting sau de sfaturi pentru parinti, dar astazi, o discutie cu o prietena buna care trece printr-un divort mi-a dat de gandit. Mi se destainuia spunandu-mi, foarte speriata, ca baiatul ei a aflat ca a plans si a inceput si el sa planga, in acel moment copilul aflandu-se intr-o vizita la tatal sau.<br />
I-am raspuns ca nu mi se pare o drama, insa ea mi-a replicat ca doreste sa-l fereasca de suferinta. O atitudine fireasca, zic eu. Cred ca orice parinte doreste sa-si fereasca propriul copil de suferinta, insa nu este oare mai bine sa-l invatam sa traiasca cu acele emotii, sa le accepte si sa le prelucreze ?<br />
Trebuie sa fim constienti ca nu o sa putem fi toata viata in spatele copiilor nostri ca sa-i ferim de suferinta si atunci nu e mai bine sa-i pregatim pas cu pas pentru asta ?<br />
Ce-as fi facut eu ? Pai, in primul rand i-as fi explicat copilului ca da, am plans si ca e o perioada grea si pentru mine si ca mamicile plang si ele uneori, ca acest eveniment neplacut (divortul) ne-a marcat amandurora viata si ca este un moment greu pentru ambii si ca am nevoie de intelegerea si dragostea lui. Astfel, cred eu, baiatul ar deveni protector, responsabil si i-as oferi sentimentul ca a devenit deja un mic barbatel, in loc sa-l tratez ca pe un copil si sa-l scutesc de suferinta sau sa-l mint.<br />
Eu insami am trecut printr-o astfel de experienta. Mama a divortat de tata cand aveam eu 11 ani si am fost martora neputintei si suferintei perpetue a mamei mele care nu intelegea unde a gresit. Intr-o seara, am stat foarte mult de vorba amandoua si i-am spus tot ce cred eu, iar la sfarsitul conversatiei, mama mi-a spus ca se simte foarte bine ca am discutat amandoua si ca nu se astepta sa fiu atat de matura in gandire. Acel momentul a fost girul de credibilitate maxima cu care m-a investit mama mea si, din acel moment, am inteles ca sunt un om mare, iar asta m-a facut sa ma simt tare mandra de mine.<br />
Un alt moment dramatic a fost acela in care am auzit ca fetita unor prieteni, a aflat inainte de Sarbatori ca tatal sau se afla in puscarie, nu in delegatie cum i s-a spus timp de un an si jumatate. Socul pentru fetita a fost imens. S-a simtit tradata si mintita timp indelungat. Si-a rugat unul din bunici s-o duca la tatal sau si a fost foarte fericita ca poate sa-l vada saptamanal. Cred ca si pentru tata si pentru fiica ar fi fost mai usor daca nu i s-ar fi ascuns fetitei adevarul (fetita putea sa-l vada mai des, iar tatal sa aiba pentru ce sa lupte de la o vizita la alta). Stiu, puscaria nu e un mediu propice copilului, dar nici nu poti sa privezi copilul de dreptul de a-si vedea parintele o perioada foarte lunga. Cred ca dintre doua rele alegi raul cel mai mic si atunci cred ca e mai important sa-ti vezi parintele, sa-i dai curaj si putere (chiar si in acea situatie), decat sa-l lasi sa traiasca intr-o minciuna continua sau, mai rau, sa afle de la straini unde este tatal sau. Stim toti cat de "binevoitori" pot fi oamenii in aceste situatii.<br />
La fel de nedrept mi se pare sa nu-i spui copilului ca este adoptat. Am avut un caz la mine in clasa in care o fetita adoptata era atacata constant de colegii sai si jignita, iar parintii adoptivi refuzau sa-i spuna adevarul. Am incercat sa le explic parintilor ca fac o mare greseala si ca e mai bine sa-i spuna fetei ca sa se poata apara si sa dea o replica gen "mama-i cine te creste, nu cine te face", decat sa fie hartuita constant si sa se bata ori sa se certe cu colegii replicand ca nu-i adevarat...<br />
Sigur ca tot ce-am scris aici ramane o suma a experientei acumulate din dramele traite de cei din jurul meu si pana la urma, fiecare face cum crede ca e mai bine pentru copilul sau.<br />
Eu, personal, nu mi-as feri copilul de suferinta, ci as invata-o sa o accepte si sa o prelucreze, pregatind-o astfel pentru viata.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0dd5bTdDMd6WUlgHLSAPT5rIqjSsVacPP7HNjm5l81rheuj8cqa-Xb67vB943qexm4Gd84t0YRQo7O-ymS-3u_cFCU7gFwgFnqQ45JF6uN47oVPoOM65lwSQlA0nx4Cg4RNd4SCtsbdhm/s1600/6copii-IRENA.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="242" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0dd5bTdDMd6WUlgHLSAPT5rIqjSsVacPP7HNjm5l81rheuj8cqa-Xb67vB943qexm4Gd84t0YRQo7O-ymS-3u_cFCU7gFwgFnqQ45JF6uN47oVPoOM65lwSQlA0nx4Cg4RNd4SCtsbdhm/s320/6copii-IRENA.jpg" width="320" /></a></div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-17002320371538656452016-11-20T18:58:00.003+02:002016-11-20T19:02:16.598+02:00Puternica şi frumoasa Anca RădulescuAm o mare dilemă: toate femeile din familia Rădulescu sunt perfecte, măi frate ? Dacă există vreo şcoală de femei frumoase şi puternice, vreau şi eu să mă înscriu. Când prezenta Mihaela "Duminica în familie" mi se părea fascinant să fii machiat de Anca Rădulescu şi visam deseori la asta, când aveam şi eu visele mele de mărire.<br />
Mult timp am crescut cu complexul că sunt urâtă. Pentru că asta mi se spunea zilnic, pentru că niciodată nu am fost valorizată, pentru că... În fine, poveşti prea personale şi dureroase ca să le dezvălui aici.<br />
Mi se pare fabulos că am ajuns la vârsta de 40 de ani şi că o femeie ca Anca îmi spune că sunt frumoasă, dar mai ales s-o cred. Pentru că da, datorită Ancăi şi a unor oameni ca ea, am înţeles că frumuseţea rezidă din interior şi se întipăreşte pe chip. Iar cartea ei tocmai despre asta vorbeşte.<br />
Anca este Atipică Naturală Candidă Admirabilă (Adorabilă) - cum vă place.<br />
Că altfel nu-mi explic cum altfel s-o definesc pe superba Anca Rădulescu.<br />
Anca este o artistă prin excelenţă, pentru că înainte de a fi scriitoare, este o desăvârşită make-up artist şi o pictoriţă talentată. Aşadar succesul i se datorează în mod exclusiv doar sieşi.<br />
Acum, pe bune, eu nu cred că este uşor să trăieşti veşnic în umbra Mihaelei Rădulescu. Să fii mereu asociată cu ea, să încerci să demonstrezi tuturor că ai definiţie, personalitate şi culoare.<br />
Anca le are din plin. Şi pe deasupra mai are ceva: un suflet incredibil de mare. Pentru că periodic, face acte de caritate şi merge cu camionul prin toată ţara ca să-i facă fericiţi pe cei nevoiaşi. Si incă ceva: acum mulţi ani, Anca şi-a pierdut întâiul ei născut în maternitatea din Piatra-Neamţ, din cauza lipsei aparaturii. Orice om, dintr-o revoltă firească, ar fi ales să dea spitalul în judecată, să acuze medicii de malpraxis. Anca a ales, cu ajutorul Mihaelei, cea mai frumoasă formă de revanşă: a donat o sumă foarte mare de bani acelei maternităţi pentru ca alte familii să nu mai treacă prin aceeaşi dramă.<br />
Pe Anca o cunosc doar de pe facebook. Am vorbit cu ea sporadic şi am pus umărul la câteva acţiuni caritabile pe care le-a organizat. Aşadar, aportul meu a fost aproape inexistent. Nu mă aşteptam ca reacţia ei vis-a-vis de mine să fie una aparte.<br />
Ei bine, a fost, pentru că în momentul în care m-a văzut, Anca m-a luat în braţe şi m-a strâns cu atâta căldură, încât am fost uimită. Parcă ne cunoşteam de-o viaţă. Are şi Facebook-ul ăsta meritele lui. Îţi facilitează accesul la sufletele oamenilor, la chipurile lor, iar când te vezi prima dată cu acea persoană, e ca şi cum te cunoşti de-o viaţă. Nu e deloc puţin lucru. Privirea aceea plină de drag şi de admiraţie, cuvintele pe care mi le-a adresat Anca au şters toată amărăciunea provocată de lucruri meschine, de invidii mărunte şi utopice din ultimele zile.<br />
Cartea Ancăi pare, după o primă răsfoire superficială, o veritabilă lucrare de doctorat în domeniul make-up-ului: cu sfaturi preţioase, cu introspecţia esteticii de suprafaţă şi interioară, un ghid necesar şi absolut legat de frumuseţea care trebuie scoasă la vedere din orice femeie. Pentru că ea există, indiferent că o credem sau nu. Anca ne învaţă cum s-o facem, chiar şi fără investiţii masive în produse, mici trucuri care ne vor învăţa să ne îmbunătăţim aspectul exterior. Abia aştept s-o citesc!<br />
Şi totuşi, eu simt, dragă Anca, un singur lucru: că te-ai născut înger şi asta e menirea ta pe acest pământ, că acest lucru te defineşte perfect.<br />
Te iubesc!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEje2nSKgow7w9PRt98U7q3LHIq-LkS0TbigsetwcIBGlS7TSi5XYw_vo9q-NgnaGwCVPX8sTXdxL3I6BfNQj0hh3yv8VrPlb4QUow6z3kT7zSeu8wOKp_i2NYU7BgVMe4l4UUK1uAFsBNVc/s1600/20161120_181709.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEje2nSKgow7w9PRt98U7q3LHIq-LkS0TbigsetwcIBGlS7TSi5XYw_vo9q-NgnaGwCVPX8sTXdxL3I6BfNQj0hh3yv8VrPlb4QUow6z3kT7zSeu8wOKp_i2NYU7BgVMe4l4UUK1uAFsBNVc/s320/20161120_181709.jpg" width="180" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhY0CxLXWX7nvrCn3_LfBapzmcM-K4pro8pTjs9546hS_LI8dNAgS2UtVeo53ad15d_IW2WqlzHAKVNz9FK1iN9nCfCKItB0_jy4XcHOdL8JilYHaIBsFnSHMtnS_SV0QBvUUlXhvKyJQpx/s1600/20161120_181718.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhY0CxLXWX7nvrCn3_LfBapzmcM-K4pro8pTjs9546hS_LI8dNAgS2UtVeo53ad15d_IW2WqlzHAKVNz9FK1iN9nCfCKItB0_jy4XcHOdL8JilYHaIBsFnSHMtnS_SV0QBvUUlXhvKyJQpx/s320/20161120_181718.jpg" width="180" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmiJnMyksdnQyBhxpglCt30wVg9dO_HrDGX3C-1QgohRoR1EzefackhioeicwNWGXQrYn-wmcZIlqYAPSISzOPwKIIoXkHJm2z1myt5CKO_S5bA0eCYIipECg5Z0DvtDpST9hagoP4XbJm/s1600/20161119_143253.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmiJnMyksdnQyBhxpglCt30wVg9dO_HrDGX3C-1QgohRoR1EzefackhioeicwNWGXQrYn-wmcZIlqYAPSISzOPwKIIoXkHJm2z1myt5CKO_S5bA0eCYIipECg5Z0DvtDpST9hagoP4XbJm/s320/20161119_143253.jpg" width="240" /></a></div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-32930582918295529032016-11-20T17:43:00.000+02:002016-11-20T17:43:14.944+02:00"Visatorii nu mor niciodata". Pentru ei s-a creeat un univers aparte.Uitasem de mult timp gustul evenimentelor mondene. Parcă nici nu am existat vreodată în această lume sclipitoare, fascinantă şi atât de interesantă. Mi-am dorit să ajung la lansarea cărţii prietenei mele dragi, Carmen Voinea-Răducanu, mai mult din drag şi din solidaritate pentru ea, fiindcă ştiam cât de important este să aibă oamenii dragi alături. Şi totuşi...un sâmbure de îndoială a existat: "Dacă nu-şi mai aduce aminte de mine?", "Dacă nu e aşa caldă în realitate?". Asta până în momentul în care o voce caldă şi incredibil de afectuoasă m-a strigat "Ana!!! Ai venit!!!". M-a îmbrăţişat cu afecţiune sinceră, însă era topită de emoţii. Doamne, cât am iubit-o în acele momente! Aş fi vrut să-i transmit toată relaxarea mea, toată liniştea pe care am simţit-o atingându-i sufletul sensibil. A făcut-o Mihaela Rădulescu în locul meu. Ea a avut mijloacele necesare să fie omul smart and funny care să destindă atmosfera, să o recreeze în parametrii ei, ai divei care este. Şi totuşi, acolo, la Târgul Gaudeamus, la standul editurii For You, nu Miha a fost în centrul atenţiei, ci Carmen, cu vocea ei caldă, cu gândurile ei afectuoase şi sincere, cu ochişorii ei plini de lacrimi de bucurie. Au fost vedete bucuria reîntâlnirii cu oameni dragi, emoţia pozitivă, succesul literar, discursul subiectiv, încărcat de sentimente puternice, de vise împlinite. A fost ziua perfectă care mi-a încărcat sufletul nu până la refuz, ci până a dat pe-afară de preaplin şi de drag, ziua-bijuterie pe care o voi păstra în suflet toată viaţa.<br />
Pe Carmen am avut bucuria s-o cunosc acum mulţi ani (nici nu mai ştiu cât de mulţi) pe când ea era asistenta Mihaelei Rădulescu la emisiunea "Duminica în familie" şi eu jurnalistă la "Taifasuri". Mihaela abia îşi lansase prima carte şi eu mi-am dorit foarte mult două autografe pe ele. Carmen mi-a facilitat atunci acest lucru. Am venit nerăbdătoare şi emoţionată pe la un studio prin Piaţa 1 Mai, traversasem tot oraşul ca să ajung, iar acolo m-a întâmpinat Cita (Carmencita). Am stat cu ea, în spatele camerelor, tot timpul, deşi mi-a oferit cu amabilitate loc în public. La un moment dat, m-a luat cu ea în cabina DIVEI unde-am păşit ca într-un sanctuar. Atâtea rochii, parfumuri şi brăţări n-am văzut niciodată într-un loc aşa micuţ. Aceea a fost singura mea întâlnire reală cu Cita.<br />
La un moment dat, a ieşit din umbra Mihaelei şi a început să scrie. Dar un scris din ăla de consumi 10 rânduri de batiste sau râzi cu gura până la urechi. Am început s-o urmăresc frecvent pe blog şi la un moment dat, mi-am făcut curaj şi i-am scris în privat pe facebook. Paradoxal şi cu totul neaşteptat pentru mine, primele ei cuvinte au fost "să ştii că îmi aduc aminte perfect de tine, ştiu exact cine eşti". Relaţia noastră a fost una de ataşament reciproc de-a lungul timpului, ea mă citea, eu o citeam şi comentam amândouă pe la postările celeilalte.<br />
Mi-a fost alături în momente dificile, m-a susţinut de la distantă, iar sensibilitatea ei faţă de toate acţiunile mele de la şcoală sau în afara ei, m-a făcut să o consider o prietenă extraordinară în timp. Numai că, uneori, am avut aşa nişte surprize neplăcute cu oameni pe care-i consideram prieteni pe facebook, încât asta a determinat rezervele mele iniţiale. Nu mai este cazul. Carmen a intrat definitiv în sufletul meu şi nu va mai pleca niciodată de acolo.<br />
În ceea ce priveşte suma trăirilor ei cele mai personale, numită "Visătorii nu mor niciodată", copilul ei drag, care s-a născut într-o zi frumoasă de noiembrie, nu pot spune decât că abia aştept s-o ating cu sfioşenie, cu drag, ştiind că ţin în mâini sufletul prietenei mele dragi. Te iubesc, Cita! Infinit...<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilWqR21Z0vHlJfXj9AhH3DwPL0lBVygXwTTGpudeIyxuRYtNhgoeSJrozzo72BRmuuuZ7kfkKCkNJSLheb18VuQPoP8CUV1V1-puzgUf5EalB7HLF97GnISmYL-eF0xICRzB2AaUKvzT2V/s1600/20161120_173428%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilWqR21Z0vHlJfXj9AhH3DwPL0lBVygXwTTGpudeIyxuRYtNhgoeSJrozzo72BRmuuuZ7kfkKCkNJSLheb18VuQPoP8CUV1V1-puzgUf5EalB7HLF97GnISmYL-eF0xICRzB2AaUKvzT2V/s320/20161120_173428%255B1%255D.jpg" width="180" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7LVK99p3TB9x4LhGU5QDdKMDgGy-bvO5OKRsxMecgZp2ckjuSQjcs3ZugRlXueSJM9pOWHWTTZfMYN0nAAKync8ScaIvuriOzxv2WaF4a8bt88Ns0tNwKXO-zNo65rivlc7BCVAgP4HTL/s1600/20161120_173439%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7LVK99p3TB9x4LhGU5QDdKMDgGy-bvO5OKRsxMecgZp2ckjuSQjcs3ZugRlXueSJM9pOWHWTTZfMYN0nAAKync8ScaIvuriOzxv2WaF4a8bt88Ns0tNwKXO-zNo65rivlc7BCVAgP4HTL/s320/20161120_173439%255B1%255D.jpg" width="180" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnPKiwxOw5b14dXdV6h741ZKXGea_80qkjBBUXBPrKahCpbWVpjuBgMoDdO2SZ8KaCX7HVn0fq3XY0JVEQVMn0t64SB9B2u9hbwcgHBU6BTfaNe7dYfFGKp6w7kbivmbGcz_R4cVDHdXRE/s1600/20161119_152157%255B1%255D.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjnPKiwxOw5b14dXdV6h741ZKXGea_80qkjBBUXBPrKahCpbWVpjuBgMoDdO2SZ8KaCX7HVn0fq3XY0JVEQVMn0t64SB9B2u9hbwcgHBU6BTfaNe7dYfFGKp6w7kbivmbGcz_R4cVDHdXRE/s320/20161119_152157%255B1%255D.jpg" width="180" /></a></div>
Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-17529893513076784202016-11-12T21:02:00.001+02:002016-11-12T21:02:33.079+02:00Simona Halep, de la A la infinit...<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;">S-au implinit de curand doi ani de cand sunt fan Simona Halep. Simona este o parte din mine, din sufletul meu, din fiinta mea. La inceput, am stat cuminte, in expectativa, studiind-o, nehotarata daca sa o plac sau nu. Am trecut prin toate starile posibile asteptand sa vad cum este ea, pana am invatat s-o cunosc si sa accept cum functioneaza ca om. Mi-este si acum extrem de greu, e dificil sa-mi controlez emotiile si trairile, insa in toata aceasta perioada am invatat atat de multe lucruri despre Simona. Am alintat-o in toate felurile posibile, dar nu s-a suparat niciodata, nici nu a parut s-o deranjeze felul in care m-am adresat, mai ales ca intotdeauna a fost un mod plin de respect si drag pentru ea. A fost Simonica, Simo, Gargarita, Printesa, Curcubeul, insa nu am avut niciodata nici cel mai mic semn ca ar deranja-o. Pe mine insa ma deranjeaza cand altii n-o scot din Halep. Halep in sus, Halep in jos, de parca nici nu ar avea prenume, Da, Halep este un nume atipic, un nume deosebit, cu rezonanta, dar nu-i asa ca uneori iti vine s-o mai strigi si Simonica sau Simo ? Mai ales ca statura ei si chipul dragalas te si ajuta in acest sens. Daca as fi fost fan Maria Sharapova, nu mi-as fi imaginat ca o pot alinta Marioara sau Mariuta. Mi se pare ca acea fiinta are un stil atat de rece si impersonal, un stil care blocheaza orice forma de alint sau asociere cu ceva dragut. </span><br style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;" /><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;">In alta ordine de idei, am invatat ca, indiferent cat de suparata, trista, dezamagita sau furioasa as fi, sa nu actionez sub impulsul momentului si sa nu scriu lucruri pe care mai tarziu le-as regreta. Da, am avut impresia uneori de aroganta, insa ulterior mi-am dat seama ca sub acea aparenta masca se ascunde multa sensibilitate si fragilitate emotionala. Da, m-am suparat pe ea pentru ca a trantit racheta pe teren si s-a facut "proasta" ori mai stiu ce i-a trecut prin minte in acel moment. Da, m-a intristat uneori felul in care s-a purtat cu Darren cand australianul nu voia decat s-o scoata din starea ei de frustare si mi-am jurat de multe ori sa ma detasez, dar n-am putut. </span><br style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;" /><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;">Pentru ca, pana la urma, cine sunt eu sa o judec ? Sa-i judec trairile si emotiile intense provocate de acest sport careia i s-a dedicat in totalitate, uitand de ea, de familie, de casa, de prieteni? Numai de Romania n-a uitat niciodata Simona noastra. Peste tot pe unde a ajuns, a ramas cel mai frumos ambasador pe care l-am fi putut avea. </span><br style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;" /><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;">Joi, la filmarile pentru reclama Dorna, totul s-a desfasurat cu o rapiditate incredibila. Unii au plecat dezamagiti, fiindca n-au reusit sa obtina un autograf sau sa faca o poza cu ea, insa programul Simonei din acea zi a fost infernal. Un interviu-maraton, o sedinta foto, un drum la masa, intoarcere pentru filmare pe terenul de tenis din complexul Izvorani si apoi filmarea cu fanii care a durat per-total 30-40 de minute. La 18 fix a fost nevoita sa plece, fiindca se afla intr-un program strict de recuperare fizica (banuim ca tot sinuzita ei ii da batai de cap). A fost si asa destul de draguta, calma si binevoitoare cu toata lumea. Ne-a trimis pupici, ne-a dat autografe si a facut cateva fotografii.</span><br style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;" /><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;">Fanii s-au inghesuit sa o prinda, dar asta nu trebuie sa ne mire. Asa se intampla peste tot. Fiecare isi doreste sa imortalizeze momentul, sa aiba in casa lui o amintire pretioasa cu Campioana noastra incredibila. Intre fani se duce o lupta acerba, la fel si intre grupuri, fiecare isi doreste intaietate, dorind sa demonstreze cat de mare fan este, uitand ca Simona nu are party-pris-uri cu nimeni. Nu cred ca exista vreun fan care se poate lauda ca a ajuns vreodata la o cafea cu ea sau in casa ei. Nici unul. Pentru ca relatia Simonei cu fanii este una extrem de clara si nu trece frontiera idol-fan. Nici macar o secunda. Mesajul ei este foarte clar: "Va iubesc, imi sunteti dragi, va multumesc pentru tot ce faceti, dar nu accept pe nimeni in spatiul meu personal". Patratica ei si-o consuma cu prietenii ei, aceeasi de ani de zile, cu familia ei de care e foarte legata si cu oamenii din echipa. Am senzatia ca dupa ce fenomenul Simona Halep nu va mai fi asa vizibil, nu vom mai auzi despre ea decat foarte putine lucruri sau poate numai atat cat va vrea ea sa arate.</span><br style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;" /><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;">Simona este o fiinta cu totul si cu totul aparte. E generoasa si sensibila, e dulce si cuminte, hotarata si determinata pe teren, delicata in exprimare si atitudine. E modesta si fina, are un bun-simt iesit din comun pentru vremurile in care traim, insa isi impune punctul de vedere cu fermitate. Stie exact ce vrea de la ea si de la cei din jur. Nu, noi nu suntem inca obisnuiti cu astfel de atitudine. Am invatat sa ne punem poalele-n cap, sa ne tragem de sireturi cu vedetele, dar Simona nu e asa! Lumea frumoasa din care ea vine e una plina de valori si echilibru. Da, din alea de mult uitate, la care am uitat sa marsam. Dar nu-i nimic! Ea ne invata zi de zi, ne educa prin atitudinea ei simpla si atat de aproape de perfectiune, cat de frumos este SA FII OM, SA IUBESTI CEEA CE FACI, SA TE DEDICI PANA LA SACRIFICIU! </span><br style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;" /><span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;">Ea este Simona Halep.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinEj91mPOWs22XxUglvZTeyvMbjt11tbBCx2NMQXefJjLwB1GR4lPx0zDFrgYMGx5HjXodE3tuPqkfQ3yq5g3cRFtkuOvrwfQxSyfgARMXZgAopecFOF2pXqJAvhw6YqlYsjlxp-Eb1HGd/s1600/18685_439057979597699_4537126812386504608_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinEj91mPOWs22XxUglvZTeyvMbjt11tbBCx2NMQXefJjLwB1GR4lPx0zDFrgYMGx5HjXodE3tuPqkfQ3yq5g3cRFtkuOvrwfQxSyfgARMXZgAopecFOF2pXqJAvhw6YqlYsjlxp-Eb1HGd/s320/18685_439057979597699_4537126812386504608_n.jpg" width="213" /></a></div>
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;"><br /></span>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-66206408283415248312016-04-24T15:37:00.004+03:002016-04-24T15:37:59.225+03:00"Vina"<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJX5N0CyYx4WsKf8CtU5aUbHvr8uEmjq5jWIBZlB7FMjHPCfuq2X-dgbmfoEUea6O2wXHyE0ywDLTCcKJvmG7pNGM7HrG_4CfOQ88xFDXBSa7xvjoD6ugEp2srD2lRgLCLdso3T6V0Xdsc/s1600/vina_1_fullsize-710x434.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="195" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJX5N0CyYx4WsKf8CtU5aUbHvr8uEmjq5jWIBZlB7FMjHPCfuq2X-dgbmfoEUea6O2wXHyE0ywDLTCcKJvmG7pNGM7HrG_4CfOQ88xFDXBSa7xvjoD6ugEp2srD2lRgLCLdso3T6V0Xdsc/s320/vina_1_fullsize-710x434.jpg" width="320" /></a></div>
Pe autoarea Camelia Cavadia o "cunosc" de cand lucram in presa amandoua. Eu la "Taifasuri" si ea la Pro Tv ca PR. Era salvarea mea de fiecare data, cand o sefa vesnic ciufuta si obsedata de dealine-uri punea presiune imensa pe mine, de fiecare data mai mult, mai mult si mai mult.<br />
Cand am citit ca si-a lansat cartea "Vina", recunosc ca m-a imboldit o curiozitate bolnavicioasa s-o parcurg. Nu stiam decat vocea dulce de la telefon, voiam sa cunosc si o alta fateta a lui Cami. Mi-am tot propus s-o cumpar, dar nu stiu de ce, nu i-a venit randul niciodata. Concursul "Femeia" a picat taman la fix: in urma postarii unui comentariu pe o tema data, urma sa intru in cursa pentru cele 10 carti "Vina". Am participat, dar uitasem cu desavarsire de asta, cand am primit un mail zilele trecute de la "Femeia" in care eram anuntata ca ma aflu printre castigatori. Am primit cartea la doar o zi dupa acel mail, asa ca m-am apucat cu nesat sa o parcurg.<br />
Intotdeauna incerci sa-ti formezi o idee inainte de a te apuca de citit, sa anticipezi cumva actiunea inspirandu-te din titlu, insa realitatea mea nu a coinicis nici pe departe cu ceea ce urma sa citesc. Ma pregatisem de o carte plictisitoare, pe care ma gandeam ca o voi abandona dupa primele pagini si m-am trezit in mana cu un roman savuros, plin de dialoguri, de descrieri idilice, cu actiune concentrata, scrisa intr-un ritm alert, pe care n-am mai putut efectiv s-o las din mana.<br />
Tomas H este un personaj macinat de vina permanenta de a purta pe umeri povara mortii propriului copil si care, in final, isi ispaseste vina in singurul mod posibil: acela de a salva o alta viata cu pretul propriei vieti, rascumparand astfel, viata fetitei sale iubite, Clara.<br />
Multitudinea de stari care te incearca inspre finalul atipic al romanului te zapaceste, te consuma, te epuizeaza de plans, te secatuieste de energie si te urmareste, categoric, mult timp dupa aceea, lasandu-te sa analizezi, sa diseci, sa te regasesti, sa descoperi in personaje un eu ce are de infruntat teama, disperare, vina permanenta, angoasa, neliniste si, in final, abandon, durere, dezamagire.<br />
"Vina" este o carte ce propune variate si multiple modalitati narative, ce aduce in fata cititorului o carte exceptional scrisa, cu nerv, cu talent, cu traire, cu pasiune si care are o singura menire: aceea de a fi citita urgent.<br />
Daca esti cititor pasionat ca mine, nu poti rata "Vina"!<br />
Multumesc, Cami, ca intr-o perioada extrem de aglomerata in viata mea, mi-ai oprit timpul in loc cateva ore pe zi, pentru a parcurge aceasta bijuterie literara si mi-ai adus aminte de mine, cea care citea facand abstractie de tot ce o inconjoara...<br />
Astept cu nerabdare urmatoarea carte!<br />
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-35465515680142858852016-02-11T20:02:00.002+02:002016-02-11T20:02:49.251+02:00Un vis implinit...Experienta Fed Cup a fost una fantastica, dar ce s-a intamplat pe urma a fost FA-BU-LOS. Pentru ca nu am apucat sub nicio forma sa fac o poza cat de mica sau sa iau un autograf de la Simo la Cluj, Dumnezeu mi-a pregatit o surpriza uriasa. Ieri, o cunostinta de-a mea, sunandu-ma sa discutam cu totul altceva, ma intreaba asa, intr-o doara, daca nu vreau sa merg azi la o conferinta de presa la care este invitata Simona Halep. Serios ? Pe bune ? Se poate ??? Da, vrreeeaaaau, tipam in gand cu toata fiinta mea... Si s-a putut.<br />
M-am trezit de dimineata pregatindu-ma intens, febril, pentru MAREA INTALNIRE: adidasii smecheri red de la adizero, sosete wilson, blugi albi, hanorac alb cu Simo, ce mai, eram fan Halep din cap pana-n picioare.<br />
La 12 incepea conferinta de presa. Am ajuns, mi-am luat o apa plata si m-am asezat pe primul scaun din primul rand. La 12.00 punct apare langa mine. Brusc. Saluta amabila "Buna ziua" si-i raspund cu jumatate de gura din cauza emotiilor... Sta de vorba cu doamna Ruzici apoi se aseaza langa mine. Ne despartea doar un scaun. Efectiv i-am sorbit reactiile in timpul evenimentului. Cum arata: adidasi argintii, pantalon negru cu curea argintie asortata, camasa alba cu vesta neagra, parul lasat pe spate, bretonelul ala frumos prins cu o clama intr-o parte. Ii dau buchetul de ghiocei, imi multumeste timida. Ii spun ca eu sunt autoarea Plugusorului. N-are nicio reactie... Ma asez. Toate camerele de luat vederi sunt pe noi. Ii intind mingea de la Cluj pentru autograf. Imi zambeste retinut si-mi scrie pe minge. O las in pace, imi dau seama ca se simte putin stanjenita... Astept rabdatoare. Se urca pe scena si vorbeste despre campania Dorna in care este implicata, sustinand cauza copiilor nascuti prematur. II sorb cuvintele. Habar n-am ce spune... O studiez atenta si trec pe langa mine toate cuvintele... Se termina evenimentul. Suntem invitati in foaier pentru interviuri, poze si autografe. Trece pe langa mine. Din nou. Imi tin respiratia. Ma duc si eu in foaier repede. Fac poze multe, multe, multe... Ii respir aerul, o sorb din priviri, da, sunt fascinata de ea. Termina cu interviurile si da sa plece, o ia organizatoarea de langa noi. O ating sfioasa pe mana "Simonica, putem sa facem o poza impreuna ?". "Da, cum sa nu". "Cu cea mai mare fana a ta". "Da, da, da". Rade. Nu iese bine prima, asteapta rabdatoare, urmeaza indicatiile fetei care ne face poza. Ne schimbam locul de doua ori pana iese poza cum trebuie. Terminam. Ma intind s-o pup. Numai eu, nebuna, din toata marea aia de oameni. Nu ma refuza. Ne pupam reciproc. Ma indepartez. Iar poze, poze, poze... Si pleaca... O las. Plec si eu. Cu sufletul plin si cu lacrimi in ochi ca s-a terminat asa repede... Si totusi visul meu s-a implinit. In cu totul alt mod, dar s-a implinit. Multumesc, scumpa mea Simonica! O zi unica...<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOaXC_kLOhUTeEw9MaX89J9KwdeeDQDfBjmpIHohc1cE3tZ37LxPe3VWmJqSo2ndYN4Si6ql2FaIeiO51M52cmss_T0A5KHo7UnR0oOvJzjh7knQZ6uoN57Isxhk9DmYLqIjKV0M-ovO2W/s1600/pizap.com14552123142461.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOaXC_kLOhUTeEw9MaX89J9KwdeeDQDfBjmpIHohc1cE3tZ37LxPe3VWmJqSo2ndYN4Si6ql2FaIeiO51M52cmss_T0A5KHo7UnR0oOvJzjh7knQZ6uoN57Isxhk9DmYLqIjKV0M-ovO2W/s320/pizap.com14552123142461.jpg" width="320" /></a></div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-20325131579707199092016-02-09T09:58:00.000+02:002016-02-09T09:58:21.996+02:00Simonica din realitatea mea...In sfarsit am vazut-o pe Simona. La Fed Cup am trait un regal al tenisului de proportii, datorat in mare parte splendidelor noastre fete Simona Halep si Monica Niculescu. Sambata, cand am ajuns in Sala Polivalenta, am avut sansa sa vorbesc cu mamica Simonei si sa-i dau cadoul pentru ea. Cumva intuiam ca nu am sa pot ajunge direct la Campioana. Nu aveam cum. Regulile de securitate erau foarte stricte, iar programul fetelor DRACONIC. Nu mi-am imaginat, dar asa este: totul este calculat la milimetru, antrenamentul, interviurile, participarea la conferintele de presa, vestiarul, nimic nu este lasat la voia intamplarii. Cuvantul de ordine este: DISCIPLINA. Rareori, fetele au un moment de respiro la astfel de competitii. Evident ca toata lumea voia sa o vada pe Simona, sa o atinga pe Simona, insa Simona nu a stat sa dea autografe si sa faca poze in cele doua zile de competitie decat foarte putin. Era o varianta mai buna participarea la antrenamente in zilele premergatoare evenimentului, atunci fiind mai relaxata.<br />
Ce-am vazut eu ? O Simona foarte diferita de modul in care este perceputa la televizor. Nu este foarte mica, asa cum se spune, adica are o statura medie, in schimb este foarte fragila: maini si picioare foarte subtiri, nici nu ma mai mir acum ca se imbolnaveste atat de des. Apasa foarte multa presiune pe organismul ei. In meciul de sambata, cel cu Plishkova se vedea ce efort incredibil face ca sa tina pasul cu adversara. Trebuie sa alerge enorm ca sa nu scape mingiile servite atat de usor de oponenta. Cand se inalta de la pamant, deplasarea deasupra solului este de aproape 1 m, daca nu si mai bine. Uneori ai senzatia ca zboara, efectiv. Alteori, o vezi bine ca-si doreste mai mult, insa organismul ii impune o anumita limita. Si asta o frustreaza. Efortul ei este de 20 de ori mai mare decat al altor jucatoare, iar asta nu poate decat sa ne faca inca o data teribil de mandri si de fericiti ca aceasta manuta de om a reusit sa ajunga in varful ierarhiei mondiale.<br />
Este incredibil de timida. In sala aceea era adulata efectiv. Un val de simpatie urias venea spre ea, insa am avut senzatia cumva ca asta o sperie, mai mult decat sa o incurajeze. Nu are aere de superstar, nu-i place sa iasa in evidenta cu nimic. In loja echipei, a stat pe randul din spate de scaune, alaturi de Theo Cercel, nu in fata, alaturi de fete, in obiectivul camerelor. Nu este deloc expansiva, nu vorbeste foarte mult, n-am vazut-o discutand nici cu familia ei, nici cu echipa, decat foarte putin. Este extrem de serioasa si de responsabila, isi vede strict de viata ei si de programul riguros pe care il are. Ii trateaza pe cei din jurul ei in mod egal: nu imparte zambete confidentiale cu nimeni, nu se joaca, nu e ghidusa ca Monica Niculescu, nu are afinitati pentru un anume tip de fani sau de sustinatori. Am avut chiar impresia ca e cumva prea mult pentru ea tot ce se intampla. Nu pare sa-si doreasca sa stea in lumina reflectoarelor, nu-i place, se vede asta cu ochiul liber. Si atunci cand se bucura, o face retinut fata de public. Timiditatea ei inca este o caracteristica dominanta si-si pune amprenta definitiv pe tot ce face. Sambata seara, dupa ce a pierdut meciul cu Plishkova, am asteptat-o la iesire, langa masina ei, insa era plansa si trista. Nici nu a ridicat privirea din pamant. Nu a reactionat in niciun fel cand i-am strigat ca o iubim, iar cand s-a uitat pe geamul masinii si i-am facut semn cu mana si-a lasat din nou capul in jos. Se vedea ca nu-si dorea decat sa fuga, sa plece cat mai repede de acolo. Isi traia nefericirea cu aceeasi intensitate interioara cu care-si consuma si frustrarile si durerile personale. Simona are un consum emotional imens, iar asta-i fura din energie.<br />
E frumoasa si dulce... Asta atrage cel mai mult la ea. Copilaria nu pare sa fi fugit definitiv din sufletul si din fiinta ei. Nu-i dai sub nicio forma 24 de ani. Cu thermobagul in spate ai senzatia ca e si mai mica. Si totusi este foarte matura... Parca in fiinta ei sunt doua Simonici aflate intr-o lupta permanenta: una timida, introvertita, blanda si alta impetuoasa, razvratita. In permanenta, una din ele vrea sa o domine pe cealalta... de-asta e si Balanta probabil. Pentru ca fiecare din aceste doua firi o pune in echilibru pe cealalta. Zambetul, optimismul, delicatetea, frumusetea interioara, toate le are de la mamica ei, o doamna deosebita cu care am avut ocazia sa stau de vorba. Calda, naturala si sincera. E cea mai dulce mamica din lume. O protejeaza cu multa blandete pe Simona, o atinge fin, o adora efectiv, o pierde din ochi, se vede limpede cat de mult pretuieste momentele cu ea.<br />
Una peste alta, am trait si acel moment sa ma intalnesc cu parintii Simonei, s-o vad si pe ea de foarte aproape si nu pot decat sa ma simt si mai privilegiata acum, avand dedicatia aceea superba de la ea, mailurile, Plugusorul publicat pe pagina ei, acum, cand stiu ca aceste gesturi nu le face zilnic si nu fata de oricine...<br />
ITI MULTUMESC, SIMONA, PENTRU CLIPELE MAGICE PE CARE NI LE-AI OFERIT! Acum pretuiesc de 10 ori mai mult munca ta, valoarea ta si tot ceea mi-ai daruit in timp... Esti o parte importanta din sufletul meu!<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMwlwrMRTUzgXDpGCvSTyKMqoTqJ-4YkAH87jW-tqrsf3EjZjHCycOBmuRmdLluNs7V4ACYR7V9Ku9rGFD83pI0Tgqur0dXGgVGn7MBqh4STPssuDSXu6sKgREq9CKBu_oX0j0WsX5bNpb/s1600/12657966_1002774883128696_849168627734097980_o-768x564.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="235" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMwlwrMRTUzgXDpGCvSTyKMqoTqJ-4YkAH87jW-tqrsf3EjZjHCycOBmuRmdLluNs7V4ACYR7V9Ku9rGFD83pI0Tgqur0dXGgVGn7MBqh4STPssuDSXu6sKgREq9CKBu_oX0j0WsX5bNpb/s320/12657966_1002774883128696_849168627734097980_o-768x564.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2Qchd7-rC5ZPkQ6RS8oRByejtIcR-gFbJANMF1ZWg1SADLkA27r3g6ToDOK1ZZS-EcW0OuO1TS22Fgg6kvGIX0KjXvOzZ14KXxMlnh5wKFgWvgWd5fQ09oV9JU5TtrPFU_EmK8YqjRmDy/s1600/12642844_1219208321440840_781473123852605724_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2Qchd7-rC5ZPkQ6RS8oRByejtIcR-gFbJANMF1ZWg1SADLkA27r3g6ToDOK1ZZS-EcW0OuO1TS22Fgg6kvGIX0KjXvOzZ14KXxMlnh5wKFgWvgWd5fQ09oV9JU5TtrPFU_EmK8YqjRmDy/s320/12642844_1219208321440840_781473123852605724_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsmiNI0w2cDGndEgzdddLY9v0MGX-t6t3Qp2gHCzBCI8Nwyo07R-5WNCbDv1mANPV_thK5saeZBM88AUk3XtYclGUmhy58fyxtOJUZKAsY68x0NDMYsEi9bNYliYrCF57L3gS4HS5uOOXZ/s1600/12642982_1018216988201589_5405461962441015424_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsmiNI0w2cDGndEgzdddLY9v0MGX-t6t3Qp2gHCzBCI8Nwyo07R-5WNCbDv1mANPV_thK5saeZBM88AUk3XtYclGUmhy58fyxtOJUZKAsY68x0NDMYsEi9bNYliYrCF57L3gS4HS5uOOXZ/s320/12642982_1018216988201589_5405461962441015424_n.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-90007314380459641362016-01-01T19:08:00.001+02:002016-01-01T19:08:35.515+02:00Asaaaa surprizaaaa!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Draga mea Simonica mi-a facut o surpriza incredibila in ultima zi din 2015 si in prima din 2016. Dupa ce i-am trimis pe mail Plugusorul scris de mine special pentru ea si mi-a raspuns ca i-a placut foarte mult si a amuzat-o, azi-noapte la 00.30 l-a postat pe pagina ei de Facebook. Sunt inca uimita si ma bucur enorm ca a atins-o in mod placut gestul meu. Ce noapte increbila, Doamne! Multumesc, draga mea draga! #mychampmyhero</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpYXIgBEPAYS3Vc2vhaANhMuuW1Ri4VNV7Pi1wgYo4zv9Kl29WsMigg6ipO3T-IWURq-EVoxRooIjl_EDK7sNwltT4hgaJ3UlfItPiiOU8YOQrRm79BcoEApF_s6ili_chDYZjvpmtCmy_/s1600/gargamic.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpYXIgBEPAYS3Vc2vhaANhMuuW1Ri4VNV7Pi1wgYo4zv9Kl29WsMigg6ipO3T-IWURq-EVoxRooIjl_EDK7sNwltT4hgaJ3UlfItPiiOU8YOQrRm79BcoEApF_s6ili_chDYZjvpmtCmy_/s320/gargamic.jpg" width="271" /></a></div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-67961184570661519522015-12-31T13:22:00.001+02:002015-12-31T13:22:31.805+02:00Plugusor pentru halepenos!<span style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">Aho, aho, copii si frati,</span><br />
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Stati putin si nu manati!</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Halepenos, nu dormiti!</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Plugusoru-mi auziti ?</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Brisbanul acum soseste</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Campioana ne trezeste,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Iar pe toti in miez de noapte.</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Asadar, cu mic cu mare,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Azi sa-i facem o urare:</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Acum la-nceput de an</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Openul Australian</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Si Fed-Cup-ul cel clujean</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Pe toti sa ne reuneasca,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Simo ca sa reuseasca</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Meciuri mari sa cucereasca!</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Locul I al ei sa fie,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Grand Slam si titluri o mie,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
De toate sa aiba parte,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Glorie, succes, multi bani,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
La anu' si la multi ani!</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Staaaati asaaa, nu va grabiti,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Inca una s-auziti!</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Sa-i uram de Sorcova</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
S-o bata pe Sharapova,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Darren antrenor sa-i fie,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
De acum pana-n vecie!</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Teo mai des sa zambeasca,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Echipa sa o-nsoteasca,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Peste tot, in lumea larga,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Tuturor sa fie draga,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Pe teren sa straluceasca,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Gandul nostru s-o insoteasca</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Neincetat, mereu sublim,</div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
Simonicaaaaaaaaaa, te iubim! </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAcrADKI2U5PApbPlkGS8PyYzwkGiWLwjQgxLZJFxbf-9aAK_stsH7ZXCXWMiPnmiB6GO-ZzuwtgHm1RNGKXU4ursFS4dm6mIWQwy44v31p_09wtKsZYMlP30xoXtYp7Z0RNglpqJYQkAV/s1600/pizap.com14515595512461.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="174" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAcrADKI2U5PApbPlkGS8PyYzwkGiWLwjQgxLZJFxbf-9aAK_stsH7ZXCXWMiPnmiB6GO-ZzuwtgHm1RNGKXU4ursFS4dm6mIWQwy44v31p_09wtKsZYMlP30xoXtYp7Z0RNglpqJYQkAV/s320/pizap.com14515595512461.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="background-color: white; color: #222222; font-family: arial, sans-serif; font-size: 12.8px;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-30564478555746625302015-10-25T21:02:00.000+02:002015-10-25T21:15:32.959+02:00Portret de campioanaInima imi bate cu putere. Pulsul se accelereaza spre finalul meciului... Cand o vad pe teren mi se pare ca in ea vibreaza tot sangele stramosilor sai greci. Inca o minge trimisa in out de adversara si gata, meciul s-a terminat. Victoria e a ei. Din nou. Pentru a cata oara ? Isi face cruce si ridica ochii spre cer. Un ritual care o aduce mai aproape de dumnezeire. Pentru ca Simona are miez de stea, asa cum afirma CTP, are divinitatea in ea. S-a nascut cu acest dar incredibil de-a fi atat de protejata si de iubita de Dumnezeu.<br />
Se indreapta spre fileu, strange cu fermitate mana adversarei, apoi se intoarce cu fata spre public, rade cu sufletul si trimite pupici spre sustinatori si spre camera. Reporterul WTA se indreapta spre ea si-i ia interviu. Aceleasi intrebari... Din gradena sustinatorilor il vedem pe tatal ei care este in picioare, aplaudand euforic. Mama, serioasa si nelinistita, nu are nicio reactie. Probabil asteapta sa mearga sa o vada, sa o mangaie, sa puna mana pe ea, sa se asigure ca este in regula cu sanatatea. Singura ei grija. Sa se intoarca sanatoasa de pe teren. Ooof, numai mama de Simona Halep sa nu fii.<br />
Romanii sunt in extaz. O iubesc toti de mor pe asta mica... Da, pentru ca este un contrast izbitor intre fiinta puternica si determinata de pe teren si fata micuta, modesta si cuminte din afara lui. Intre ochii de vultur care fulgera cu privirea orice minge returnata cu o viteza incredibila si privirea senina, de copil inocent ce inca priveste lumea cu mirare. Intre mainile ce tin racheta cu fermitate si degetele delicate, ce se fastacesc uneori si incearca sa mascheze timiditatea de care nu a scapat in totalitate. Intre sportiva imbracata mereu in trening si superba domnisoara eleganta, feminina, de la petrecerile de inceput sau final de turneu. Intre energia inepuizabila de pe teren si calmitatea angelica din afara lui. O combinatie delicioasa, mostenire de la ambii parinti probabil...<br />
Simona a aparut ca o gura de aer proaspat in aerul imbacsit de asa-zisele vedete autohtone. O gura de oxigen de care oamenii din Romania asta aveau mare nevoie. A redirectionat atentia romanilor spre sportul de calitate, de performanta, a deturnat atentia de la stirile de la ora 5, pitipoance si alte mizerii de care e plina media.<br />
Orice aparitie a ei este asteptata cu nerabdare, absorbita, analizata, comentata. Ea este cea mai iubita vedeta din Romania la ora actuala. Pentru cat timp oare ? Fiindca mintea romanului e scurta. Se concentreaza numai pe ce-i convine si uita repede lucrurile frumoase, fiind avid de senzational.<br />
Simona mentine atentia treaza. Pentru ca nu se exhiba in revistele de scandal. E discreta si mentine o distanta in relatia cu ceilalti. Iar asta fascineaza si intriga deopotriva. Are cercul ei de prieteni (acelasi de ani de zile) si-i este suficient. Toata atentia de care se bucura nu a facut-o sa fie nici mai fitoasa, nici mai plina de sine. Isi pastreaza capul pe umeri si picioarele pe pamant.<br />
E sincera. Brutal de sincera si incredibil de transanta in interviuri. Iar asta place. S-au cam saturat romanasii de raspunsuri de circumstanta, de clisee despre viata frumoasa si de masti in spatele carora se afla multa putreziciune. Aveau nevoie de Simona ca sa se trezeasca la realitate.<br />
Naturaletea si inocenta intruchipate in cea mai frumoasa forma posibila. Cam asta e Simona Halep.<br />
Fara cuvinte... Lumina multiplicata la infinit.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCOHZmxCDAxSwPByW2hwItUpvztkfK1fskkDK9AWd0pio3nt0GvsAI9ugii1IW2MOeKik-OG0JtCBYIuLlrJzCE9PcKiKhgDH1wnatIOtl7wVbi_x1Td2iFeVh-kKvlejOopVIi1kVJ-pD/s1600/11260644_1020238608027539_1186291356909038356_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="247" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCOHZmxCDAxSwPByW2hwItUpvztkfK1fskkDK9AWd0pio3nt0GvsAI9ugii1IW2MOeKik-OG0JtCBYIuLlrJzCE9PcKiKhgDH1wnatIOtl7wVbi_x1Td2iFeVh-kKvlejOopVIi1kVJ-pD/s320/11260644_1020238608027539_1186291356909038356_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-3153192785010826402015-04-03T09:57:00.001+03:002015-04-03T10:02:47.303+03:00O infrangere cat o victorie uriasa!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkbhUE_0XcpvhX_IWnDIoKKVETbecAjUXEtXw6mMnAuXqlaVAKnGgB-vqzUO35FSzpp4DPpxycLM9GfZAlk4fesbACaoYGAupQasPNMBnzxHVUxzmfoNfipIRTXymvv3tpxBt0UFUG5yhK/s1600/simona_serena_00862800.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkbhUE_0XcpvhX_IWnDIoKKVETbecAjUXEtXw6mMnAuXqlaVAKnGgB-vqzUO35FSzpp4DPpxycLM9GfZAlk4fesbACaoYGAupQasPNMBnzxHVUxzmfoNfipIRTXymvv3tpxBt0UFUG5yhK/s1600/simona_serena_00862800.jpg" height="180" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Draga Simona Halep,<br />
<br />
Probabil ca nu vei citi niciodata scrisoarea mea si o sa raman oricum un fan dintre sutele de mii din toata lumea, insa vreau sa-ti spun ceva, micuto: esti singura tenismena care m-a determinat sa ma uit la meciurile de tenis, un sport caruia i-am descoperit splendoarea datorita TIE!!! M-am trezit din amorteala, brusc, intr-o zi a anului trecut, in micuta cancelarie din scoala noastra, cand toti colegii mei discutau despre ascensiunea ta fulminanta si despre jocul tau senzational. Am devenit atenta si m-am tras singura de urechi. Ma simteam stupida, ignoranta, in afara unei discutii ce parea inteleasa de toti, mai putin de mine. Colegii mei iti stiau si adversarele si jocul si meciurile. Numai eu eram de pe alta planeta. Mi-am reevaluat atitudinea si am inceput sa fiu atenta. Din ce in ce mai atenta. Chiar daca nici acum nu inteleg prea mult din termenii specifici, macar pot sa particip si eu onorant la o discutie cu colegii.<br />
Cu turneul Indian Wells am avut emotii uriase. Mi-a batut inima puternic si ma rugam Domnului sa iti dea putere, sa revii, sa invingi. Si Dumnezeu m-a ascultat. Pentru ca Dumnezeu iubeste invingatorii, copiii ambitiosi ca tine. Am deschis fereastra de cateva ori, am respirat adanc, am urlat de nervi, am sarit in sus de bucurie, am jubilat si am plans de emotie cand am vazut ca ai castigat.<br />
M-a deranjat putin nepotrivirea asta de orar de la Miami, insa am tras de mine, m-am trezit de cate ori am putut si am vrut sa fiu acolo, de fiecare data, fiindca stiam ca ai nevoie de fiecare gand bun indreptat catre tine, de fiecare lumina din sufletul nostru, de toata energia pozitiva care s-o incarce pe-a ta si care sa-ti impulsioneze racheta spre victoria finala.<br />
Meciul cu Serena a fost uluitor. O fi ea mult mai puternica, mai mare cu 10 ani decat tine si mai experimentata, dar nici tu nu esti mai prejos, copil frumos! Mi-a batut inima la fiecare minge pierduta sau castigata si am admirat spectaculozitatea cu care ai scos mingi imposibil de scos pentru o alta jucatoare, am iubit felul in care ai facut-o pe Serena sa-si merite victoria si sa munceasca strangand din dinti pentru ea.<br />
Tu nu ai pierdut, Simona! Tu esti, de fapt, marea castigatoare a sufletelor noastre. Pentru ca finala de la Miami s-a desfasurat azi-noapte. Restul e simplu de prevazut...<br />
Jana Novotna s-a inselat! ESTI WOW! A recunoscut-o si Serena care-ti admira stilul si s-a declarat fanul tau! Iti dai seama ? The Queen. Pentru ca tu ai scris istorie.<br />
Pentru ca nu am mai plans de cand se cocota echipa de gimnastica pe podium si uita sa plece de acolo ani la rand.<br />
Am senzatia ca acesta este doar inceputul, ca turneul de la Miami va fi al tau candva si ca vei castiga tot ce-ti propui tu. Fiindca tu esti o INVINGATOARE NATIVA! Esti ambitia si determinarea intruchipata intr-un corp mic, dar atat de eficient.<br />
Daca as avea posibilitatea, as fugi la toate meciurile tale, peste tot in lume. Insa o sa-ti fiu alaturi cu tot sufletul meu si STIU ca si rugaciunile mele te vor ajuta sa invingi.<br />
A, si inca ceva: gestul tau de a te inchina dupa fiecare meci si de a-i multumi lui Dumnezeu mi-a mers drept la inima.<br />
Succes, Simona Halep! O fi Serena Regina, dar tu esti PRINTESA, si intr-o buna zi, printesele succed in ierarhie la tron. Abia astept sa devii NUMBER ONE!<br />
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-24416890529312780532015-03-30T07:14:00.000+03:002015-03-30T07:14:00.917+03:00Un profesor viseaza...<div class="mts _50f8" style="background-color: white; color: #9197a3; font-family: 'helvetica neue', helvetica, arial, 'lucida grande', sans-serif; font-size: 12px; line-height: 16.0799999237061px; margin-top: 5px;">
<span class="timelineUnitContainer" style="position: relative;"><div class="uiSelector inlineBlock audienceSelector timelineAudienceSelector audienceSelectorNoTruncate dynamicIconSelector uiSelectorNormal uiSelectorDynamicTooltip" style="display: inline-block; margin-left: 1px; margin-top: -3px; max-width: 200px; vertical-align: top; zoom: 1;">
<br /><select style="border-color: rgb(189, 199, 216); display: none; font-family: helvetica, arial, 'lucida grande', sans-serif; font-size: 12px; padding: 2px;"><option value=""></option><option selected="1" value="80">Public</option><option value="40">Prieteni</option><option value="127">Prieteni, cu excepţia cunoştinţelor</option><option value="10">Doar eu</option><option value="111">Personalizat</option><option value="264350660254896">Prieteni apropiaţi</option><option value="455089031181057">Zona Bucharest, Romania</option><option value="Vezi toate listele...">Vezi toate listele...</option><option value="267129953310300">Jurnalism</option><option value="156522987704331">prieteni</option><option value="264350673588228">Zona Bucureşti</option><option value="264350663588229">Familie</option><option value="875000949189861">Zona Herasti, Giurgiu, Romania</option><option value="875000942523195">Revista TONICA</option><option value="760288373994453">Taifasuri</option><option value="267130363310259">Cunoştinţe</option><option value="Înapoi">Înapoi</option></select></div>
</span></div>
<div class="_5k3v _5k3w clearfix" style="background-color: white; color: #141823; font-family: 'helvetica neue', helvetica, arial, 'lucida grande', sans-serif; font-size: 14px; line-height: 20px; margin-top: 16px; word-wrap: break-word; zoom: 1;">
Visez la ziua in care valorile etice si estetice vor avea statut iconic si perpetuu in cadrul orelor de dirigentie.<br />
Visez la ziua in care toti copiii vor avea manuale noi pe banci si nu vor fi nevoiti sa-si cumpere auxiliare...<br />
Visez la ziua in care se va ridica anatema aruncata asupra colegilor mei. Nu toti luam spaga, nu toti facem meditatii cu copiii de la clasa pentru a ne face rost de niste venituri suplimentare si pentru a le ridica mediile din catalog.<br />
Visez la ziua in care copiii de la tara vor fi respectati si vor avea aceleasi drepturi ca elevii de la oras. Nu am sa uit niciodata felul dispretuitor in care ne-au privit secretarele de la un liceu bucurestean cand am mers cu doi dintre elevi sa cerem informatii cu privire la admitere.<br />
Visez la ziua in care parintii copiilor mei vor veni cu solutii si propuneri pentru eficientizarea orelor, nu cu reclamatii (de multe ori nefondate) cu privire la calitatea actului de predare sau a evaluarilor. In fata noastra toti copiii sunt egali, dragi parinti! Din pacate, de multe ori, se uita faptul ca interesul elevului este mai presus decat al nostru. Nu este cazul sa intru in detalii si sa descriu aici de cate ori eu si colegii mei am scos bani din buzunar pentru elevii amarati. Si credeti-ma, la noi la tara sunt destui!<br />
Visez la ziua in care nu voi mai fi nevoita sa stau cu chirie ani la rand, fara sa mi se deconteze nici chiria, nici naveta...dar mai ales, visez la ziua in care banca imi va aproba un imprumut prin programul "Prima casa", asta insemnand sa am un salariu suficient de mare ca sa-mi pot permite o astfel de rata...<br />
Visez la ziua in care se vor putea infiinta programe de after-school gratuite pentru copiii de la tara unde parintii nu au timp sa se ocupe de ei. Da, exista copii extraordinar de capabili in mediul rural, dar care isi pierd potentialul din cauza unui sistem vicios care ne cuprinde pe toti deopotriva: pe noi, profesorii, fiindca nu avem timp, din cauza programei supraaglomerate sa ne ocupam de ei asa cum trebuie la clasa, pe parinti fiindca nu mai sunt la curent cu noile cerinte si se simt depasiti de temele pe care le au acestia de facut si, nu in ultimul rand, de copiii care sunt din ce in ce mai acaparati de mediul virtual, de mass-media, etc. Trebuie sa incetam sa afirmam "eheee, ce mai citeam eu cand eram ca tine!". Nu uita ca atunci cand tu erai ca el nu existau atatea tentatii de care am ajuns sa nu stim cum sa-i mai ferim pe cei mici. Fa un exercitiu de imaginatie si gandeste-te cum te-ai fi dezvoltat tu cu atatea antimodele in jur, cu atatea stiri negative care ne-au invadat bunatatea si frumosul din noi.<br />
Visez la ziua in care nu vom mai fi nevoiti sa apelam la ajutorul parintilor pentru a achizitiona material didactic, creta, burete, fete de banca, etc... Asigurati-ne tot ce avem nevoie, ca sa nu mai fim nevoiti sa apelam la clasicul "fond al clasei".<br />
Visez la ziua in care ne vom afla intr-un permanent parteneriat cu parintii, nu in doua tabere diferite intr-o continua disensiune, intr-un permanent conflict, asa cum se intampla acum.<br />
Visez la ziua in care voi putea organiza traininguri la care parintii sa invete sa-i respecte si sa-i inteleaga pe cei mici. De multe ori, mai ales in mediul rural, parintii au impresia ca daca-i asigura necesarul vietii de zi cu zi, datoria lor de parinte s-a terminat... Nu, nu e asa! A fi parinte inseamna sa-ti iei un job cu norma intreaga. 24 de ore din 24 trebuie sa te apleci asupra nevoilor si problemelor cu care se confrunta. Ti se rupe sufletul cand vezi tristetea de pe chipul lor si-ti spun cu glas soptit "mama nu vrea sa vina la sedinta/ mama nu are timp/ mama nu intelege..." Nu noi trebuie sa le stergem lacrimile sau sa-i imbratisam. Noi le asiguram suportul educational, voi ocupati-va de cel emotional!<br />
Visez...<br />
Visez la ziua in care nu voi mai fi nevoita sa visez...<br />
<br />
<br />
Prof. Ana-Maria Gomboş</div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-26733888349311035322015-03-26T07:41:00.000+02:002015-03-26T07:41:14.066+02:00Menirea mea...<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZ6QttHYxN559GmrC6vOY55FQ0exw9svfbV6QV5fL_eZgYIrBwVJ4rUNqhHPnD08CdTRgzVewRfA2yisPImrcbjSzIMgmVxQagwNP2dVg3c9nnYrwgTvDx-mfxByqJlNqjhakleZkBdrYP/s1600/Fotografie0613.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZ6QttHYxN559GmrC6vOY55FQ0exw9svfbV6QV5fL_eZgYIrBwVJ4rUNqhHPnD08CdTRgzVewRfA2yisPImrcbjSzIMgmVxQagwNP2dVg3c9nnYrwgTvDx-mfxByqJlNqjhakleZkBdrYP/s1600/Fotografie0613.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
Aveam doar cativa anisori pe cand alergam in parcul de langa bloc si culegeam pungi pline cu castane pe care le asezam pe grupe, echipe si le dadeam lectii "serioase". Mai tarziu o imitam pe doamna invatatoare in fata castanelor si pe la vreo 10-11 ani dadeam adevarate spectacole in fata copiilor de la bloc (mi se nazarise ca vreau sa fiu cantareata). Imi placea sa fiu in centrul atentiei, sa ma bucur de apreciere, incercand, probabil, sa-mi acopar micile frustrari din copilarie. Mai tarziu, o razvratire de moment, m-a dus in fata unei provocari careia i-am facut fata cu succes: jurnalismul. A fost prima facultate urmata. Ironia sortii: in timp ce inca eram studenta la Jurnalism, am inceput sa lucrez ca profesor de limba romana (suplinitor), dupa aceea am inceput Facultatea de Litere ca sa ma pot califica in domeniu si m-am angajat ca jurnalist. Lucrasem 7 ani in invatamant, o experienta greu de descris in cuvinte, etapa in care am adunat multe frustrari: lectia mea de maturitate s-a numit activitatea intr-o scoala de copii rromi, timp de 5 ani, unde fetele se maritau din clasa a IV-a sau a V-a si unde nu reuseam sa ma regasesc niciun moment. Era frustrant sa predau la nivel minim de intelegere unor copii care nu receptau aproape nimic din ce spun, a caror grija nu era decat sa-si obtina carnetul de sofer sau sa incaseze alocatia lunara. Am cautat o evadare din acel loc si am gasit-o: Cristian Brancu mi-a oferit o sansa pentru care-i voi multumi toata viata. M-a luat la Revista VIP unde mi-am facut ucenicia in ale presei. De acolo, dupa trei luni, am plecat la "Taifasuri", ziar cu care m-am identificat o buna perioada (vreo 3 ani). Dupa cateva luni acolo, ajunsesem redactor-sef adjunct. In putine locuri daruirea si dedicatia mea au trecut neobservate. Peste tot unde am activat, m-am straduit sa las ceva in urma mea. Insa cumva, simteam ca nu aceea e menirea mea. Cat am lucrat in presa am cunoscut oameni minunati, pe care nu-i numesc VEDETE, ci oameni, prieteni frumosi si buni, cu care tin si acum legatura. Numai ca, in fiecare an, in luna septembrie, cand toamna incepe sa infioreze tot imprejur, ma lovea nostalgia dupa anii de profesorat... Si mi-am urmat sufletul... Am sustinut examen de titularizare, l-am luat din prima, dar nu au existat posturi in Bucuresti (o sa va povestesc alta data despre mafia livrarii posturilor din Bucuresti), asa ca al doilea an am sustinut acelasi examen in Giurgiu. <div>
Nu stiu cum sa va descriu senzatia pe care am avut-o la repartitie cand AM SIMTIT cu toata fiinta mea ca voi ajunge la Herasti. Teoretic, au mai fost 10 candidati inaintea mea care puteau lua post la Herasti, acesta fiind aproape de Bucuresti, dar nu s-a intamplat. Parca a fost REZERVAT special pentru mine Herastiul. Cand am ajuns prima data in mijlocul copiilor si colegilor, a fost de parca ma asteptau de mult timp. M-au inconjurat cu respect si dragoste, m-au ajutat sa ma integrez imediat, facandu-ma sa ma simt de-a lor. Am facut lucruri frumoase pentru ei si cu ei: le-am daruit o biblioteca cu ajutorul Andreei Marin, i-am dus in tabara la mare pentru prima data, tot cu ajutorul Andreei, am construit un fel de centru de documentare cu LCD si DVD cu ajutorul Irinei Binder, Roxanei Cornac si a prietenilor de pe Facebook, am facut proiecte minunate (Scoala de cetateni, Bunicii mei sunt cool, Targul de bunatati) cu ajutorul EDUC Romania, dar si cu ajutorul colegilor si copiilor pe care-i trag dupa mine ca un tavalug. Imi place sa visez, sa-mi pun visele in practica, sa muncim impreuna pentru ca scoala noastra sa fie cea mai frumoasa, sa fie un loc in care sa ne simtim ca acasa.</div>
<div>
Imi iubesc copiii cum nu se poate spune! M-am straduit cat am putut sa ma implic in cazurile sociale, sa incerc sa le daruiesc lumina acolo unde este intuneric, sa pun o farama de bunatate si dragoste acolo unde exista suferinta si saracie. </div>
<div>
Sunt 5 ani de cand locuiesc aici, de cand ma identific total cu tot ceea ce inseamna Herastiul. Nu am de gand sa plec niciodata. Dimpotriva! Vreau sa schimb in bine tot ce se poate, sa daruiesc putin inapoi din toata frumusetea si lumina pe care mi-au daruit-o acesti oameni minunati.</div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-89094257957409190712015-03-21T07:39:00.000+02:002015-03-21T07:39:12.400+02:00Cum am luat eu definitivatul!Mai intai o sa va spun ca examenul de titularizare pe care l-am dat in sistem a fost floare la ureche fata de definitivat. Definitivatul a fost o piatra de incercare pe care nu mi-am imaginat ca va fi asa de greu s-o trec. Prima data cand am incercat a fost in 2012, an experimental, in care s-a testat pe noi formula de examen in sistem, am picat cu brio. Nota limita a fost 7. Am picat cu 6,70. Adica mi-au lipsit 30 de sutimi. Din vina mea, recunosc. Confuzie de subiect. In 2013 nu am dat, m-am inscris de-abia in 2014. Am sustinut cele doua inspectii speciale, cea din semestrul al II-lea fiind exact in ziua in care mama a fost transferata de la spitalul din Focsani la Sf Ioan in Bucuresti. Mi-am sustinut lectiile cu sufletul plin de lacrimi, de amaraciune. Nu au iesit nici pe departe asa cum simteam eu ca trebuie sa iasa. Dar am luat 10 cu felicitari. In primul rand, pentru cei care nu stiu, subiectele sunt structurate in trei parti: continut stiintific din materia de specialitate, metodica si didactica limbii romane si pedagogie. Pedagogia este memorare mecanica, fara niciun sens. O materie care, din punctul meu de vedere, nu are nicio relevanta si nici nu-ti atesta aptitudinile de profesor, o materie care trebuie tocita. Sunt 20 de teme pe care trebuie sa le memorezi, iar cum memorarea fortata nu e punctul meu forte, am recurs la o stratagema care m-a ajutat enorm: inca din iarna 2013-2014 mi-am inregistrat pe telefon toate temele la pedagogie, asadar o prima rasfoire care a avut un efect benefic. Mi-a ramas cel putin 10% din materie tot inregistrand pe telefon. Dupa aceea, oriunde mergeam, seara inainte de culcare, imi puneam castile in urechi si ascultam temele. Le-am ascultat de zeci de ori, pana le invatasem ca pe o melodie (unele dintre ele). Asadar, am mai adaugat cam 50% procentului initial. Restul de 40% l-am obtinut din citit, citit, citit. Este verificat ca majoritatea notiunilor noastre vin pe cale vizuala sau auditiva. Desi pare poate ca nu veti putea memora ascultand, sa stiti ca este, totusi, o metoda foarte eficienta. Cam asta a fost cu pedagogia. Specialitatea mea este romana si continutul stiintific il stapanesc destul de bine, cu toate ca materia din care eu am dat examen este cea de liceu, iar eu predau la gimnaziu. Oricum, asta n-a fost un impediment, tinand cont ca stapanesc textele literare perfect si stiu sa asez in context ceea ce mi se solicita. Pe gramatica nici nu m-am uitat. Nu aveam de ce. Singura problema ramanea cu metodica. <div>
O carte care pe mine m-a ajutat enorm si ma ajuta in continuare este aceasta: <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgU8_d4065O4260mPDyj034i6nmdCsxPBzC9BQCpogVz23fhI3n8t9kkiLB81AFh_DtZ9iH7RORjJE3jktr4oSkNeisoxf6R1y_ehntHooH7Ll76rpey4M46T63L9JulbqiOjGf5MxL_O55/s1600/MetodLb2010.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgU8_d4065O4260mPDyj034i6nmdCsxPBzC9BQCpogVz23fhI3n8t9kkiLB81AFh_DtZ9iH7RORjJE3jktr4oSkNeisoxf6R1y_ehntHooH7Ll76rpey4M46T63L9JulbqiOjGf5MxL_O55/s1600/MetodLb2010.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Din cate inteleg, nu mai exista pe piata. Am xeroxat-o in vreo zece exemplare pana acum si am trimis-o colegilor din tara pentru a invata din ea. Ulterior, autoarea cartii, doamna Pavelescu, un emerit profesor de la Colegiul Mihai Viteazul din Targoviste a intrat pe Grupul profesorilor din Romania si s-a oferit sa le trimita pe mail cartea celor care au nevoie de ea, contra sumei modice de 20 de lei. Eu am cumparat-o cu 40 de lei. Abordarea pe care eu am avut-o pentru subiectul de metodica a fost urmatoarea: imi alegeam cate un subiect sau imi construiam dupa modelul celor date anterior si incercam sa le rezolv asa cum percepeam eu. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Ei, dar cum socoteala de acasa (unde faci totul relaxat), nu se potriveste cu cea din targ, iata ca a venit si ziua examenului: 14 iulie 2014. Sa mai spun ca in urma cu 4 ani, fix pe 14 iulie imi sustineam titularizarea si am luat-o cu brio ? Buuun. In afara faptului ca este criminal chematul de la 08.30 in sala de examen si statul pana la 10 cand vin subiectele, emotiile au existat pana cand am primit subiectele. La specialitate, Eminescu - incadrarea in curent literar (usoooor, frumoooos), la metodica o secventa din programe ce continea predarea modurilor de expunere la clasa a V-a, iar la pedagogie cel mai usor subiect: Invatarea. Toate bune si frumoase, dar din subiectul Invatarea nu mi-am mai adus aminte NIMIC. NIMIC, NIMICUT. Blanc total. Imi venea sa rad ca proasta-n targ de mine. M-am apucat sa-mi construiesc subiectele din specialitate cu care, recunosc, m-am intins mai mult decat m-am asteptat. Adica vreo doua ore din timpul de patru alocat intregului examen. Incet-incet, scriind la romana, mi-am adus aminte si de Invatare. Am scris definitia. M-am intors la Eminescu. Mi-am adus aminte conditiile externe. Le-am trecut repede pe ciorna, m-am intors la Eminescu. Nu reuseam nicicum sa imi amintesc conditiile interne ale invatarii. Am scris doar ceva vag, foarte vag. Le-am transcris pe foaia de examen. Asta a mai durat vreo ora. Ramasese doar subiectul de metodica, in doar o ora. Trebuia sa alcatuiesc pe ciorna ceea ce-mi propusesem. Asta a durat cam 40 de minute. Nu mi-a iesit nici pe departe cum l-as fi conceput in linistea camerei mele. Am plecat printre ultimii din sala. Epuizata, stresata, nemancata pana la ora 14.00. Habar n-aveam daca voi obtine Sfantul 8. Am ajuns acasa, m-am odihnit, apoi am reevaluat tot ce facusem. Evaluarea mea obiectiva imi aducea nota undeva intre 7.50 si 8. Mai exact, pe la 7,70-7,80. Speram din suflet ca evaluatorii sa fie indulgenti si sa-mi treaca cu vederea micile neajunsuri si sa se concentreze mai mult pe exprimare si limbaj (la care, recunosc, stau foarte bine...si care este extrem de important, as spune esential chiar)... Timp de doua saptamani, pana la afisarea rezultatelor am stat ca pe ace. Cu o seara inainte de ziua afisarii rezultatelor, am visat ca primisem eu lucrarile de la definitivat, dar nu aveam voie sa le deschid, insa mi-am recunoscut scrisul, si am vazut pe el un 7,90 taiat si langa el un 8 mare. A doua zi eram torpila. Ma agitam innebunita de colo-colo fara o tinta. Stiam ca rezultatele trebuiau sa se afiseze, dar site-ul ministerului era prea solicitat si picase, insa o prietena de-a mea apucase sa vada rezultatele si mi-a scris pe Facebook: "Felicitari!" "Pentru ???" am intrebat eu mirata.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
"pentru nota de la def. Ai luat 8, n-ai vazut ?". "Nu, nu pot accesa site-ul". "Ai luat, Ana, am vazut eu". Mai are rost sa va descriu explozia de fericire care m-a inundat???</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Va doresc sa traiti si voi aceste momente! Succes!</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-15980304555638133662015-03-18T18:43:00.000+02:002015-03-18T19:23:19.802+02:00Scoala Altfel - trei motive de bucurieIn timp ce toata Romania moare de plictiseala la Scoala Altfel, parintii isi sparg capul ce sa faca celor mici ca de, vine vacanta si n-au cu cine-i lasa, ca tot un fel de vacanta e si Scoala Altfel in opinia unora, eu si copiii mei abia asteptam aceasta saptamana. Suntem nerabdatori, entuziasti si foaaarte fericiti pentru ca vom face o multime de activitati interesante, utile, distractive si pline de energie. Ne-am propus ca de anul acesta, sa avem Ziua Scolii, zi pe care s-o sarbatorim cu cantece, scenete, jocuri distractive, concursuri de cultura generala si, mai ales, incununarea unui an de munca: TARGUL DE BUNATATI, evenimentul cel mai asteptat si mai dorit de copii. O alta zi o vom dedica sportului: vom avea concursuri de alergare in saci, cu oua in lingura, intrecere pe role si pe biciclete. O a treia zi o vom dedica unor activitati foaaarte amuzante si utile totodata, activitati de leadership, orientare in cariera si antrepenoriat. O zi este a mediului si vom desfasura activitati ecologice, drumetii la padure si vom face curatenie, iar ultima zi este de sfintenie: pictam icoane, invatam rugaciuni si ne curatam sufletul pentru a intampina cu bucurie sfanta si marea sarbatoare a Domnului.<br />
Voi ce faceti in saptamana Scoala Altfel ?Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-9260873958846306382014-06-21T20:38:00.001+03:002014-06-21T20:44:32.126+03:00Grecia, dragostea mea!Asteptam sejurul in Grecia de luni bune. Auzisem numai lucruri frumoase, iar primii pasi pe taram elen au fost coplesitori pentru mine. In afara faptului ca mi-a fost cam rau in autocar si a fost destul de obositor, in rest a fost minunat. Am ajuns in Evia, statiunea Pefki, joi 29 mai 2014, in jurul orei 12. Calatoria a durat cam 16 ore cu autocarul. Am fost cazati la Studio Dimitra si dupa ce ne-am odihnit putin, seara am mers la Info miting, tinut de ghidusa noastra Alexandra Ioana Leonte, o fata absolut deosebita care ne-a fost o prietena minunata si ne-a explicat cam tot ce trebuie sa stim cat am stat acolo. In timpul sejurului ni s-au propus 3 excursii optionale: pe insula Skiathos, la Lichadonisia si in Atena. Toate cele trei excursii au costat 100 de euro care au inclus si taxele de feriboat si pranzul pe Lichadonisia. Vinerea si sambata le-am dedicat plajei si explorarii insulei. Evia este un loc tare linistit, aproape pustiu cand am venit noi, cu localnici draguti care ne faceau cu mana, ne serveau cu amabilitate si, aproape tot timpul cand cumparam ceva, ne mai adaugau ceva in plus ca sa plecam fericiti de acolo. Sunt foarte atasati de romani si de Romania. Multi greci au incheiat aliante/casatorii cu romani/romance si au fost la noi in tara. In Pefki exista un restaurant unde se mananca tare bine si care are meniu in limba romana: El capitano. Sunt multe taverne, una langa alta chiar, dar noi acolo am mers ptr ca aveam si reducere de la agentia de turism de 10% la orice mancam. Cazarea a fost buna. Noi am platit 100 de euro ptr cazare si transport ptr o saptamana, destul de convenabil, zic. Camerele de la Dimitra sunt gen apartament cu bucatarie si baie proprii. Exista aer conditionat si televizor care prinde doar 3 posturi grecesti. Nu am avut apa calda intr-o buna zi din cauza unei defectiuni la instalatii. Exista si internet prin sistem wireless.<br />
Statiunea in sine nu are prea multe de oferit, in sensul ca e destul de saraca in magazine, insa e perfecta pentru o vacanta linistita. Este extraordinar de placut sa iesi de pe straduta unde esti cazat si sa ajungi pe faleza. Toate casele sunt impodobite cu flori, flori de hartie li se spune popular, dar sunt naturale 100%. Ne-a cumparat si noua Alexandra cand am plecat.<br />
Duminica am fost la Skiathos. Statiunea este minunata, insa fiind duminica majoritatea magazinelor erau inchise. Ne-am plimbat o multime, apoi am fost iarasi cu vaporasul pe Plaja Koukounarias, zice-se una din cele mai frumoase din Grecia, insa nu m-a fascinat in mod deosebit. De ce spun asta ? Intr-adevar, fata de Pefki unde nu exista nisip pe plaja, ci numai pietricele, la Koukounarias era un nisip foarte fin, dar plin de crengute rupte care zgariau ingrozitor. Nu inteleg de ce nu este curatata plaja ? Pacat de ea... Care-i faza cu sezlongurile pe plajele din Grecia ? Acolo, de fapt, nu se platesc sezlongurile. Ele sunt luate de cate o taverna si poti sa ocupi un sezlong cat vrei, insa trebuie sa consumi ceva de la ei. Cea mai ieftina bautura pe o plaja este 2 euro. Am plecat din Skiathos pe la 18 si am ajuns pe la 19 inapoi in Pefki. Una peste alta a fost o zi minunata.<br />
Luni am plecat spre Lichadonisias. A fost o excursie de vis. Lichadonisias este un grup de insule mai putin cunoscute, nelocuite, fara energie electrica, dar una din ele este concesionata de o familie de greci unde au amenajat o plaja absolut superba. Este o liniste desavarsita, marea este de un turcoaz innebunitor, iar cei doi fii ai familiei, Iorgos-capitanul vaporasului care ne-a dus pe insula si Kostas, cel care ne-a invatat sa dansam Sirtaki, sunt enervant de dulci si de speciali. (Ofofofoofofof - vreau inapoi in Grecia! :-). Ne-am petrecut ziua acolo, am si mancat pe insula specialitati grecesti (branza la gratar - un deeeeeeeeeliciuuu, souvlaki - frigarui de porc sau pui obisnuite, nimic spectaculos si caracatita). Mancarea a intrat in pretul de 30 de euro al excursiei. A fost o incantare. Sezlongurile nu au costat nimic acolo (probabil pentru ca am mancat la ei). Am uitat sa specific ca in meniu a fost inclus si cate un pahar cu vin grecesc deliciooooos. Yamy!<br />
Marti am mers la Atena. Imi doream enorm sa vad Atena si sunt foarte bucuroasa ca am ajuns. E frumoasa, insa am vazut si acolo muuuulta mizerie, poate chiar mai multa decat in Bucurestiul nostru. Am prins o zi cam ploioasa, insa perfecta pentru o vizita pe Acropole. In luna iulie sau august cred ca tampesti instant pe Acropole. Biletul de intrare era de 12 euro, cam scumput tinant cont ca era o fluctuatie de mii de turisti. Si nu exagerez cu nimic cand spun asta. Mii!!! Din toata lumea: asiatici, americani, europeni... Macar cu turismul sa se scoata si grecisorii astia... Dupa ce am vizitat Acropole am avut timp sa stam vreo trei sferturi de ora in bazar, iar la ora 16 am mers la Palatul Guvernamental sa vedem schimbarea garzii. Am plecat din Atena la 16.30, apoi ne-am oprit la Edipsos, o statiune cu bai termale unde am poposit vreo ora si ne-am balacit in apa fierbinte (cine-a rezistat!!!). Am vazut si un hotel de 5 stele in care au stat mari personalitati precum Aristotel Onassis, Churchill si altii. Pe mine, una, niciun hotel nu ma da pe spate. Poa' sa fie si de 10 stele. Cand merg undeva nu caut confortul la superlativ, ci caut sa vizitez cat mai mult, sa-mi umplu sufletul de splendoare, de minunatii. Si chiar asa a fost. Preturile suvenirurilor in Atena sunt foarte mici. Mult mai mici decat in statiuni. Ca sa va faceti o idee, o amfora din gips costa in Pefki 5 euro, iar in Atena 2,5 euro, adica jumatate. De asemenea, in bazar gasiti tot felul de statuete, imitatii dupa opere celebre la preturi f bune: intre 1 si 8 euro. La haine n-am avut timp sa ma uit, dar preturile erau cam piperate, asa ca nu prea am stat sa ma uit. Una peste alta a fost o zi minunata si la Atena.<br />
Miercuri am putrezit in camera ca a fost taaaaaaaare urat, iar joi am plecat in jur de 14 inapoi spre Romania. La granita dintre greci si bulgari exista un duty-free cu preturi excelente. Mi-am luat un parfum de la Dolce Gabbana cu 60 de euro, iar in mall l-am gasit cu 100 de euro. De asemenea, la vreo 40 de km de granita cu grecii, in Bulgaria, se afla magazinul cu bomboane. Asa i se spune, fiindca are foaaarte multe bomboane. Preturile sunt f mici. O punga imensa cu bomboane este in jur de 2-3 euro. Uleiul de masline este la 2-3 euro litrul, ceea ce in Grecia nu prea gasesti decat de la 5 euro in sus. De asemenea, au preturi bune si la detergenti, masline, creme. Am prapadit si acolo vreo 50 de euro, dar a meritat!<br />
Va recomand cu caldura statiunea Pefki din Evia, insa e de preferat la inceputul lui iunie, fiindca dupa aceea te sufoca aglomeratia ca in toate statiunile Greciei. Noi cand am plecat era deja intesat de turisti.<br />
A fost o vacanta de vis si cu siguranta ma voi mai intoarce in Grecia.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAgJ1tzHgHhjpEtxZW-fiXn3Zqoe7_NVlX2GXcYJi1HBTtVBQbZKjKtAoIgz4-zLDd3jyz73Vz8lhpYARZaa66RZFD27Psy5Tq8-zaP2UqrI6Y2w9cmp2fWYPvWZNq7EBlm93_HLGgQ316/s1600/10380315_735223729834251_864375288505734546_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAgJ1tzHgHhjpEtxZW-fiXn3Zqoe7_NVlX2GXcYJi1HBTtVBQbZKjKtAoIgz4-zLDd3jyz73Vz8lhpYARZaa66RZFD27Psy5Tq8-zaP2UqrI6Y2w9cmp2fWYPvWZNq7EBlm93_HLGgQ316/s1600/10380315_735223729834251_864375288505734546_n.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
Cu Iorgos, grecul frumos de pe Lichadonisias<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjenZWWSqk5z1x1Vd1qgV3TGBYqqYzSOcJXwBbyX6rAcvqlicTkuvsGqOtJ1Z7iGLPRJkCj9Dl0uiezjRilMB3Td5CoN-rQVqdCSi9_mJQhnRDOBpzr9egcZ2cCTdcrayu1C7w0Oo8Ax9Sg/s1600/10297661_733873933302564_2821994666560938276_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjenZWWSqk5z1x1Vd1qgV3TGBYqqYzSOcJXwBbyX6rAcvqlicTkuvsGqOtJ1Z7iGLPRJkCj9Dl0uiezjRilMB3Td5CoN-rQVqdCSi9_mJQhnRDOBpzr9egcZ2cCTdcrayu1C7w0Oo8Ax9Sg/s1600/10297661_733873933302564_2821994666560938276_n.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
Pe faleza din Skiathos.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-H7-LBNDBHa4wBYoRSP86WMEzd_descxHzR4w2pZmPMhwIjXW_nBqOYFOknWd32TLsIulAa3gKvGc-abaYyTCS_nrElv2U9DDl1RoBE_yOHNrYHDm8k3188yGUfXljGiwNixlC0kwIYke/s1600/10325503_735222439834380_4175719556329700657_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-H7-LBNDBHa4wBYoRSP86WMEzd_descxHzR4w2pZmPMhwIjXW_nBqOYFOknWd32TLsIulAa3gKvGc-abaYyTCS_nrElv2U9DDl1RoBE_yOHNrYHDm8k3188yGUfXljGiwNixlC0kwIYke/s1600/10325503_735222439834380_4175719556329700657_n.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Florile din "hartie" de pe toate casele din Pefki.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-IqReEn7ZtiGIsFROgwdnHC-ByxfuGmc0YM0IBv7XD7B4S6u8nB4XpC3wJrBBWnSmUZf4tUd1ytjvjnBG0uL-KhXIJZj3RtH2d_FFri3jH4VP_0PPrm00Tf-WBd4aRTI7u9gNGPxAiZc1/s1600/10421618_735225189834105_1710866418457561346_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-IqReEn7ZtiGIsFROgwdnHC-ByxfuGmc0YM0IBv7XD7B4S6u8nB4XpC3wJrBBWnSmUZf4tUd1ytjvjnBG0uL-KhXIJZj3RtH2d_FFri3jH4VP_0PPrm00Tf-WBd4aRTI7u9gNGPxAiZc1/s1600/10421618_735225189834105_1710866418457561346_n.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Am dus si pe Acropole ia mea frumoasa! <!--3--></div>
Unknownnoreply@blogger.com2Pefki, Grecia39.0094028 23.21297460000005238.9970643 23.192804600000052 39.021741299999995 23.233144600000053tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-67886503833990357882014-06-21T19:33:00.001+03:002014-06-21T19:33:10.979+03:00Targul de bunatati - o reusita la inceput de vacanta.Ideea mi-a venit de la o fetita care invata la Goethe din Bucuresti. Ei tin de doua ori pe an un astfel de targ si cu banii stransi fac fericiti niste copii necajiti sau investesc in visurile lor de copii. Mi-am zis ca ar prinde bine si la noi. Initial, a fost propus pentru saptamana "Scoala Altfel", numai ca atunci au intervenit niste probleme personale care m-au facut sa aman proiectul. Oportunitatea a venit in ultima saptamana de scoala. Ne-am preagatit asiduu pentru fiecare etapa in parte, cu mare grija la detalii: mai intai ne-am impartit pe echipe, ne-am ales nume (Sweet Cakes, Fresh Eat, Dolcellino, Iepurasii) si am pus pe hartie toate ideile care ne-au venit. Le-am ales pe cele mai bune, apoi ne-am impartit sarcinile si am delegat echipa de proiect. Copiii au fost foarte entuziasmati de la bun inceput, au muncit cu sufletul, au impartit afise in comuna noastra si inca trei imprejur, si-au pus mamicile la treaba (adica la facut de bunatati), iar in ziua proiectului si-au amenajat singuri standurile si au confectionat urnele pentru donatii. Am facut rost de cele necesare de la sponsori: pungi de plastic, pahare, tacamuri si farfurii de unica folosinta si ceea ce a fost esential, un banner imens care a fost asezat pe gardul scolii.<br />
Luni, 16 iunie 2014, de la ora 17.00 am deschis oficial Targul de bunatati - prima editie. Ingrediente ? O multime: prajituri, gogosele, turtisoare, tavalite, placintele, veselie cat cuprinde, energie, muzica, galagie si o multime de musafiri care ne-au calcat pragul. Vanzarile au fost peste asteptari. Daca initial ne-am asteptat sa strangem 300-400 de lei, tinand cont ca era 1 leu prajitura si 1 leu paharul cu suc, ei bine, suma finala a fost de 1100 de ron. Incredibil si neasteptat pentru noi toti! Banii ii vom investi in primul proiect al Scolii de cetateni, respectiv gradinita de flori a scolii, unde vrem sa facem un gardut care sa ne protejeze florile de pasii copiilor zvapaiati.<br />
De asemenea, dorim ca evenimentul sa devina o traditie locala si, an de an, sa implicam toate comunitatea.<br />
Multumim tuturor mamicilor, bunicilor si cadrelor didactice care ne-au ajutat ca acest targ sa devina o reusita, multumim sponsorilor (societatile ALCHIMEX, DISTINS si TOTAL COMUNICARE), multumim angajatilor Primariei pentru sustinere si tuturor celor care au pus suflet si efort ca acest eveniment sa fie unul reusit.<br />
Nu in ultimul rand, doresc sa aduc multumiri speciale doamnelor Marilena Ion si Liliana Iordache de la Asociatia EDUC cu care am realizat multe proiecte de suflet si care ne asigura continuitate prin evenimente reusite de fiecare data.<br />
Abia asteptam urmatorul targ! Data viitoare il facem la ROMEXPO! :-p<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuX27jzEu4tAw1rGGoWVabZCbztqFFCorP0gJuMuWp7fynEjum4qT0Kn7hPI4tCzIsiiuvYH9zXCfFB1ozgJ_tB40k2aHeeLInqZJ4vnRv3uDbely0gvjPTZVC1K4f6kFRWYWRHUScfw4/s1600/10370958_290678184448593_707386108394983152_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuX27jzEu4tAw1rGGoWVabZCbztqFFCorP0gJuMuWp7fynEjum4qT0Kn7hPI4tCzIsiiuvYH9zXCfFB1ozgJ_tB40k2aHeeLInqZJ4vnRv3uDbely0gvjPTZVC1K4f6kFRWYWRHUScfw4/s1600/10370958_290678184448593_707386108394983152_n.jpg" height="211" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH6VKVi9FbGuXqnS7jRaqRNGPBMk84er8rDHPwKvkI22pBvDx-8GefdJT2rmsAyXBVTuITsJr1ItD4-WWHIaJIii6HM-EyOAATcLI3jb-GvYA2WbdQMF3ztG9z7ECI5sJwBVtmcZ-9UEc/s1600/10422560_290678574448554_6564534300408648295_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH6VKVi9FbGuXqnS7jRaqRNGPBMk84er8rDHPwKvkI22pBvDx-8GefdJT2rmsAyXBVTuITsJr1ItD4-WWHIaJIii6HM-EyOAATcLI3jb-GvYA2WbdQMF3ztG9z7ECI5sJwBVtmcZ-9UEc/s1600/10422560_290678574448554_6564534300408648295_n.jpg" height="179" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBDKNTLaK1xKoCaPp1Ax9tad61YjNfrvBM0psCOGJTnSLPl9IdZDdCn4aiO-Hqb9r8lYBaQZXRXxtVXmd7gJDwn3sAWNx0bXQnpHFXEABisigmbpKd8h9ujmGAAimmRwhwfiDD7dHrMSY/s1600/10443415_290678317781913_1134020817245072592_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBDKNTLaK1xKoCaPp1Ax9tad61YjNfrvBM0psCOGJTnSLPl9IdZDdCn4aiO-Hqb9r8lYBaQZXRXxtVXmd7gJDwn3sAWNx0bXQnpHFXEABisigmbpKd8h9ujmGAAimmRwhwfiDD7dHrMSY/s1600/10443415_290678317781913_1134020817245072592_n.jpg" height="320" width="212" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjq6T9hdHXZl6KBuixnqd8M1IJJ7RPS9h3tLnBykYZhjNZFof7djpdC_thAJBtPZGfloBikkTWs7IhKj32HwuiWPGYOXQDC6uLL1HKJD9Zy9oSPBsqXk8TlpV6icafhJWYdhLGQ7dtwW80/s1600/10458331_290213797828365_1873478543992537380_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjq6T9hdHXZl6KBuixnqd8M1IJJ7RPS9h3tLnBykYZhjNZFof7djpdC_thAJBtPZGfloBikkTWs7IhKj32HwuiWPGYOXQDC6uLL1HKJD9Zy9oSPBsqXk8TlpV6icafhJWYdhLGQ7dtwW80/s1600/10458331_290213797828365_1873478543992537380_n.jpg" height="179" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_xyfuRIUeGyymzrkCn8RSsaqSsGjqEGddFcbreUipabTPEd_-B_qYztqu6CEuHZFOCDZ67HcJO_s1qbXSGm88LxpptyGzuB7Tb-r4rqYm7oo1C4bbL0_A5t2j6d3B2AJ_cvK7mceXw7o/s1600/10463941_290486701134408_8126077709417685765_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_xyfuRIUeGyymzrkCn8RSsaqSsGjqEGddFcbreUipabTPEd_-B_qYztqu6CEuHZFOCDZ67HcJO_s1qbXSGm88LxpptyGzuB7Tb-r4rqYm7oo1C4bbL0_A5t2j6d3B2AJ_cvK7mceXw7o/s1600/10463941_290486701134408_8126077709417685765_n.jpg" height="320" width="212" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1L83jst-9hxD7tPtIY8ZlMruBlZE-CKi93KcDcGjUzeJcB2wCjc5iq0bNctEmuSLcfMN_2j6nBExj1vqgUfhwgjdFIrkDIM6HcTqieC6o-igpvJVx8-IKxoWVMQYGoUm67ogaaPnMriQ/s1600/10464055_290213687828376_6512350538636205518_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1L83jst-9hxD7tPtIY8ZlMruBlZE-CKi93KcDcGjUzeJcB2wCjc5iq0bNctEmuSLcfMN_2j6nBExj1vqgUfhwgjdFIrkDIM6HcTqieC6o-igpvJVx8-IKxoWVMQYGoUm67ogaaPnMriQ/s1600/10464055_290213687828376_6512350538636205518_n.jpg" height="179" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmES5D-cID71LSLdWQpAuOEUoRFj6zZ-w9bbntzPeeULCHRqQEU3k5jKulddLPavi1wQRes5_SWOM-OxNM8GIlU73qO3NW53_Ib-xoNG4EXD2TWOOcUGfU-xPA4YEWrO4p8EoU4L0y1es/s1600/10492587_290678384448573_5084681700945734670_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmES5D-cID71LSLdWQpAuOEUoRFj6zZ-w9bbntzPeeULCHRqQEU3k5jKulddLPavi1wQRes5_SWOM-OxNM8GIlU73qO3NW53_Ib-xoNG4EXD2TWOOcUGfU-xPA4YEWrO4p8EoU4L0y1es/s1600/10492587_290678384448573_5084681700945734670_n.jpg" height="179" width="320" /></a></div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-12833330746455275642014-03-17T20:53:00.001+02:002014-03-17T20:54:42.847+02:00Simbolul succesului la 18 aniMihai este unul dintre copiii pe care i-am cunoscut in ascensiunea lor spre succes. Este clasa a XII-a la Liceul Tonitza. Liceu la care a ajuns singur pentru ca si-a dorit. Nu a avut meditatori, a avut nevoie doar de informatii despre admitere, apoi a muncit singur ca sa-si realizeze visul. Se intampla la inceputul clasei a VI-a. Si de parca admiterea la Tonitza nu ar fi fost suficienta, Mihai a inceput sa cucereasca premii la concursurile de grafica si la olimpiade. Nu cine stie ce... Numai niste "amarate" de locuri I.<br />
La liceu (acelasi Tonitza) si-a reorientat energia spre sport. Si, de parca nu ar fi fost suficient, a obtinut si aici locul I. Este "numai" CAMPION NATIONAL. La kickboxing. A, nu. Nimic important.<br />
Acum se pregateste pentru BAC. A luat simularea cu note onorabile. Intre timp munceste asiduu pentru admiterea la facultate. La SRI. Si pentru promovarea bacalaureatului cu note cat mai mari. Mihai e frumos. E destept. E matur si profund pentru varsta sa. E modest si sociabil. E plin de umor si spontan. E asa... copilul ala pe care si l-ar dori orice mama. Dar pe care-l are numai una. Mihaela l-a crescut singura. Pe Mihai si pe sora lui, Bria. Doi copii exceptionali. Tatal i-a parasit de cand erau foarte mici, iar Mihai a ramas barbatul casei. Si o face cu succes. Asa cum face orice activitate din viata lui. Pentru ca Mihai s-a nascut invingator. El este prototipul deschizatorului de drumuri. Al campionului. Al invingatorului. El e Mihai Carstea. Nu conteaza de cate ori a trebuit sa stranga din dinti sau sa renunte la ceva frumos sau bun. Important este ca a sacrificat totul pentru visele sale.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilGqzrOwhXYedAHgaZud6i0TxRpXpt-gYTdmcCxtlJHTfw3AWyVedFNZpCsORNHONPgIWQKN8U3125sFFbrV0M3oWbQUhW1P7EVd69P1wd_ekVxVZSra23zB7rMHL5YeAsxNwATYmWUKcH/s1600/foto+Mihai.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilGqzrOwhXYedAHgaZud6i0TxRpXpt-gYTdmcCxtlJHTfw3AWyVedFNZpCsORNHONPgIWQKN8U3125sFFbrV0M3oWbQUhW1P7EVd69P1wd_ekVxVZSra23zB7rMHL5YeAsxNwATYmWUKcH/s1600/foto+Mihai.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBtzXizg8v0UKTGHBApn64g8cJyn_R2D5iotjKFf3Zx5pqvv1NyjG0tOOqZGz8vaaBY2yNcNVtblwucvPqdUEpj_Y-JuvvCBt8pDmHYN2Jy2Jjd7zGsPJTchMkmcMBYmwNcWu2M7IbEQDd/s1600/1148960_696841620339129_1337724251_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBtzXizg8v0UKTGHBApn64g8cJyn_R2D5iotjKFf3Zx5pqvv1NyjG0tOOqZGz8vaaBY2yNcNVtblwucvPqdUEpj_Y-JuvvCBt8pDmHYN2Jy2Jjd7zGsPJTchMkmcMBYmwNcWu2M7IbEQDd/s1600/1148960_696841620339129_1337724251_n.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
Fotografiile de mai sus vorbesc despre el. Medaliile lui sportive si prima iubire, desenul... E suficient ? Eu cred ca da.<br />
Un adolescent exemplu.Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-39972725756458525702013-03-30T20:48:00.001+02:002013-03-30T20:49:02.832+02:00OMUL din spatele frumosuluiComuna in care locuiesc eu, mai bine-zis care m-a adoptat acum trei ani, are o deschidere excelenta spre urban, respectiv spre Bucuresti de care ne despart doar 35 de km. Astfel, comuna are o dezvoltare infloritoare in multe privinte: mare parte din tinerii nostri lucreaza, iar unul dintre "vinovatii" pentru acest lucru este Compania Alchimex (www.alchimex.ro), companie cu profil de producere a substantelor necesare protectiei plantelor. Patronul acesteia este domnul Claudiu Crangus. Un om pe care eu nu am avut placerea sa-l cunosc, dar despre care se vorbeste cu veneratie in aceasta comuna. Inca de acum trei ani am auzit despre toate activitatile in care se implica activ, despre faptul ca angajatii Alchimex, in afara faptului ca sunt platiti foarte bine, au bonuri de masa, o masa calda la pranz si, in fiecare an, in luna octombrie sunt rasplatiti cu o excursie peste hotare. In interiorul companiei totul straluceste ca intr-o farmacie, nimic nu este lasat la voia intamplarii, oamenii trebuie sa fie profesionisti de la inceputul programului pana la sfarsit, altfel sunt aspru sanctionati. Am auzit, mai ales, despre actele de sponsorizare pe care le-a facut pentru biserica, gradinita si scoala.<br />
Prima data am intrat in legatura cu dl. Crangus in toamna anului trecut cand a avut bunavointa sa raspunda pozitiv apelului nostru cu privire la sponsorizarea unui eveniment cultural realizat la Muzeul "Udriste Nasturel" din localitate. Am avut un schimb de mailuri extrem de agreabil, in urma caruia am constatat ca optica mea despre oamenii de afaceri s-a schimbat considerabil. Acest om a adus o lumina nespus de frumoasa asupra breslei atat de contestata, din nefericire. Claudiu Crangus este exemplul viu de "ASA DA" in comunitate. Fara sa aiba vreun interes meschin, fara sa aiba pretentia sa fie prezent vreodata la vreo actiune de-a noastra sau sa acorde cuiva vreun interviu, exemplu impecabil de discretie si modestie, acest OM a preferat sa ramana aproape tot timpul in umbra. Nu stie sa spuna NU vreunei initiative venite din partea noastra. Nu stie sa se ascunda in spatele secretarei eficiente sau al mailului care te salveaza uneori din situatii stanjenitoare. Stie doar sa fie direct, eficient, altruist, cald si sensibil la nevoile noastre.<br />
Nu stiu cand e ziua dumnealui de nastere, insa as vrea sa ia aceste randuri drept un cadou din partea mea si a elevilor mei. MULTUMIM PENTRU SPRIJINUL NECONDITIONAT, PENTRU EFORTUL DEPUS, PENTRU SUFLETUL CALD SI GENEROS, PENTRU LUMINA PE CARE NE-O DARUITI DE FIECARE DATA CAND VA SOLICITAM AJUTORUL.<br />
DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-56954527515805001252013-03-10T12:04:00.000+02:002013-03-10T12:04:25.397+02:00Cronica unui concert anuntat<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMO5dLfN7kLyhKY0u6igt6bi-yWTuGlQ-uprPmZRSQvDpOMhPmW4GOCcAyfG5kFMUQPNqxh1XuY5HNV47hOCcPhfwaZP9ZBbElJjUS4nuAAGIdk7pT_KTfMO5Remq1eB_pvVWapl6tjGco/s1600/concert+stefan+banica+8+martie+2013+012.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMO5dLfN7kLyhKY0u6igt6bi-yWTuGlQ-uprPmZRSQvDpOMhPmW4GOCcAyfG5kFMUQPNqxh1XuY5HNV47hOCcPhfwaZP9ZBbElJjUS4nuAAGIdk7pT_KTfMO5Remq1eB_pvVWapl6tjGco/s320/concert+stefan+banica+8+martie+2013+012.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7M-Om7YYmhnFGXx05ARYP66Ou35tLonY6OwB5iBO67491HhHUY-_y6cpUoRuNJYq07D5o5r9GqN5IqhXoyPMBjeU4niQOTRqUKoX8-gPIs8PUjT2dKKvEZTdSvoMw6NBo4OiSYjEO4yV3/s1600/concert+stefan+banica+8+martie+2013+015.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7M-Om7YYmhnFGXx05ARYP66Ou35tLonY6OwB5iBO67491HhHUY-_y6cpUoRuNJYq07D5o5r9GqN5IqhXoyPMBjeU4niQOTRqUKoX8-gPIs8PUjT2dKKvEZTdSvoMw6NBo4OiSYjEO4yV3/s320/concert+stefan+banica+8+martie+2013+015.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
In ziua de 8 Martie 2013, Stefan Banica a facut un concert de zile mari la Circul Globus. Sa fim bine intelesi: pana acum cativa ani nu am avut niciun sentiment pentru Stefan Banica - de admiratie, de respect, de dragoste, de antipatie - nimic. Mi-era pur si simplu indiferent. Auzisem ca este exceptional ca actor pe scena Teatrului de Comedie, insa nu m-am obosit sa-mi cumpar un bilet ca sa merg vreodata la piesele in care joaca, asadar nu ma puteam pronunta in niciun fel. La concertele lui nici atat nu mergeam, asa ca din nou nu puteam avea vreo opinie asupra felului in care canta. Il auzisem/vazusem la televizor, insa emotiile trebuie traite pe viu, cred eu, iar atmosfera unui concert live nu se compara cu cea din fata televizorului.<br />
A intrat in atentia mea cand s-a casatorit cu Andreea. Atunci am devenit atenta la el, pentru ca, imi imaginam eu, ca daca un om exceptional ca ea s-a casatorit cu el, inseamna ca ceva-ceva trebuie sa aiba. Am fost una din putinele persoane din lumea asta care s-a bucurat enorm pentru ei doi si care a crezut din tot sufletul in aceasta casnicie. Cand s-a nascut micuta Violeta am avut si mai multa incredere in ei ca si cuplu. Am crezut ca un copil poate fi liantul acela care te aduce inapoi atunci cand relatia se afla intr-un impas.<br />
La inceputul acestui an am fost demoralizata complet cand am auzit ca divorteaza. Am plans o noapte intreaga ca un copil naiv care mai crede inca in povestile cu Zane si Feti-Frumosi. Apoi m-am obisnuit cu ideea. Pentru Andreea, pentru sufletul ei fragil ma temeam... Pentru ca nu stiam cat mai poate sa duca... A avut prea multe caderi cumplite, dar si inaltari sublime si, credeam eu, nici una nu-ti mai lasa sufletul intreg. Insa cand am vazut-o cat de optimista si frumoasa a ramas, neatinsa de rautatile acestei lumi, m-am linistit. Acum STIU ca este un om puternic si echilibrat care isi poate purta cu eleganta si demnitate durerea din suflet, care, iata, a demonstrat ca nu trebuie sa fie neaparat o povara.<br />
Sa revin la Stefan. Pe Stefan il trecusem in viata mea la capitolul "sotul Andreei" si atat. L-am mai vazut o singura data in concert, acum cativa ani, la Sala Palatului. Un concert incendiar, de la care am plecat epuizata de atata dans si batut din palme. Insa le-am pus pe seama unui delir de moment. O frumoasa nebunie muzicala la acea vreme, mi-am zis eu.<br />
Vineri, 8 Martie 2013, primind insa cadou un bilet la concertul lui de la Circul Globus, am zis sa merg sa vad ce se intampla. Sa-mi fac un cadou pentru sufletul meu.<br />
Si am mers...iar asteptarile nu mi-au fost inselate...<br />
Cum sa va explic ca sa ma intelegeti ? Un concert la Sala Palatului este un show incendiar, cand simti ca iei foc, ca iti pierzi echilibrul in valtoarea aia minunata, insa un concert unplugged inseamna EMOTIE PURA.<br />
Am descoperit un alt STEFAN BANICA. Un ARTIST DESAVARSIT! Un om talentat si profund, care-si respecta publicul care-l adora.<br />
Am descoperit ce inseamna comunicarea imediata si sincera ARTIST-PUBLIC, dincolo de masca sociala pe care ti-o impune televizorul, radioul, internetul...<br />
Am descoperit lacrima ascunsa in spatele zambetului sensibil, uneori timid, de copil suferind...<br />
Am descoperit dragostea pentru o trupa/un band care-i sta alaturi de atatia ani...<br />
Am adorat micile lor glumite facute cu atata naturalete si bun-simt...<br />
Am cantat si am aplaudat, am plans si am ras pana la sfarsit...<br />
ITI MULTUMESC, STEFAN BANICA! Iti multumesc pentru tumultul de dragoste pe care ni l-ai daruit, pentru starea minunata pe care ne-ai provocat-o si ne-ai facut sa ne simtim speciale si unice de ziua noastra!<br />
Nu am nimic sa-ti daruiesc decat aceste randuri spunandu-ti ca m-ai ingenuncheat. La PROPRIU. Si-ti multumesc pentru asta!<br />
P.S. Iti promit ca in curand voi veni si la teatru!Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-81741965914253462962013-02-26T21:54:00.000+02:002013-02-26T21:54:43.882+02:00Hei, copile...Da, tu, cel din ultima banca! La tine ma refer. Iti vad expresia mirata pe fata, expresia unui om imbatranit, nu a unui copil, care stie ca nu a gresit cu nimic. Iti vad mutrita serioasa, aproape incruntata din care nu descifrez nimic decat suferinta, saracie, modestie. Nu stiu cum sa te fac sa zambesti. E atat de rar zambetul tau si atat de nepretuit pentru mine.<br />
Nu iesi niciodata in evidenta, nu te remarci prin nimic in mod special. Nu inveti nici prea mult, nici prea putin, esti cuminte, profund si foarte retras.<br />
Mi-aduc aminte de ochii tai cand te-am anuntat ca faci parte din lista copiilor care vor merge in tabara la Neptun. M-ai privit cu ochii unui caine credincios care linge mainile stapanului ce-l gratuleaza cu un os mare si gustos dupa un efort indelungat.<br />
In tabara ai fost unul din putinii copii care nu si-a cumparat mai nimic, nu dintr-o chibzuinta nespecifica varstei voastre, ci pentru ca nu aveai bani, pentru ca erai unul din cei mai umili copii de-acolo. Cu foarte multa degajare si compasiune te-au scos colegii tai din acest impas. Fara sa te faca sa te simti prost. Fara sa te faca sa te simti dator. Doar dintr-un firesc gest de solidaritate copilareasca pe care tu l-ai acceptat fara prea multa insistenta. Traisei prea mult timp in lipsuri ca sa-ti mai permiti sa refuzi ceva. As fi putut s-o fac si eu, dar gestul meu te-ar fi umilit, sunt sigura, asa ca am lasat totul sa decurga firesc. Si a decurs.<br />
Nu te-am certat nici macar cand ai oprit pentru tine acel telefon mobil pe care l-ai gasit la piscina. Am inteles ca a fost un gest derivat din disperare, neputinta si saracie... M-am uitat doar in ochii tai si ti-am spus sa returnezi ceea ce ti-ai insusit. Mi l-ai adus fara sa scoti un cuvant.<br />
Poti sa stii tu ce-a fost in sufletul meu atunci ??? Se aglomerase un taifun de sentimente: mila, durere, furie, drag... toate ma sugrumau, amenintand sa tanseasca din piept si sa se trnasforme in lacrimi. As fi vrut sa ti-l daruiesc tie, sa-ti spun ca-l poti opri, stiam, eram sigura ca aveai mult mai multa nevoie de el decat copilul care-l pierduse, oricum cred ca el isi luase deja adio de la el. M-am gandit insa la parintii care, poate, i-l cumparasera cu eforturi si am vrut sa fiu dreapta. Stiu, am simtit ca mult timp nu m-ai mai putut privi in ochi pentru ceea ce se intamplase, dar vreau sa stii ca eu te-am iertat de atunci.<br />
As vrea sa stii ca apreciez toate eforturile pe care le faci ca sa obtii o nota onorabila! Stiu ca nu ti-e usor deloc.<br />
Te-am vazut asta-vara cand am venit la tine sa recuperez telefonul si tu erai plecat cu tatal tau la munca si te intorceai cu caruta plina de crengute de vite-de-vie.<br />
Stiu de problemele de sanatate ale surorii tale pentru ca am tinut-o in brate cand a lesinat fiind bolnava de inima si ma doare sufletul ca nu pot sa fac mai mult pentru tine...<br />
Sper sa nu citesti aceste randuri, fiindca le-am scris mai mult pentru neputinta mea, insa iti promit ca ori de cate ori vei avea nevoie, eu voi fi langa tine. Stii unde ma gasesti!<br />
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-2116719328431529292012-10-21T20:05:00.000+03:002012-10-21T20:05:18.643+03:00Inregistrarea emisiunii "Trezeste Romania" - povestea mea<a href="http://webtv.realitatea.net/trezeste-romania-povestea-profesoarei-ana-maria-gombos-de-la-presa-la-catedra_901391.html">http://webtv.realitatea.net/trezeste-romania-povestea-profesoarei-ana-maria-gombos-de-la-presa-la-catedra_901391.html</a>Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-621085281183876262012-10-18T11:26:00.000+03:002012-10-18T11:26:59.563+03:00Dana mea...<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKZLYiQzG-utELTQ1VbKrtdeGtL7pM3GNaelzaOnmyULkFBfoNRPBXCiv1RpR1iTNvEZO5bNam1GbGzmQMDKzuz2GGcmcRfzViDOHBFlwnuVFuzsULLofODrHvCTNiotS9Wj2GyMbM8ZJ-/s1600/601635_483858861624674_810753642_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKZLYiQzG-utELTQ1VbKrtdeGtL7pM3GNaelzaOnmyULkFBfoNRPBXCiv1RpR1iTNvEZO5bNam1GbGzmQMDKzuz2GGcmcRfzViDOHBFlwnuVFuzsULLofODrHvCTNiotS9Wj2GyMbM8ZJ-/s320/601635_483858861624674_810753642_n.jpg" width="298" /></a></div>
<br />
Dana a fost prima mea colega de banca. Colegialitatea a durat numai vreo cateva minute, pana ne-a mutat doamna invatatoare si pe mine m-a asezat cu un baiat in banca. Am plans pana am adormit cu capul pe banca. Era prima mea zi de scoala. Eram prietene inca dinainte de a intra la scoala, de fapt, este una din primele mele amintiri... E cu 9 zile mai mica decat mine, amandoua Fecioare ambitioase, vesele, optimiste.<br />
Am fost colege opt ani, apoi drumurile ni s-au despartit la liceu, insa nu trecea mult pana nu ne vizitam ca sa ne povestim noutatile. Practic, Dana era o prezenta constanta in viata mea. A plecat in Italia odata cu valul de emigranti, adica prin 90 si ceva si acolo a ramas. Ultima data am vazut-o acum 13 ani cand venise in vizita in Romania dupa ce-l nascuse pe baietelul ei, Claudio. De la un timp incoace mi se facuse un dor nebun de ea. Am tot cautat-o pe Facebook insa nicio Daniela Iosef nu seamana cu Dana mea.<br />
Ieri insa, cred ca gandul si dorul meu nebun au chemat-o, pentru ca m-a gasit ea pe mine. Primele vorbe pe care mi le-a spus ? "De cand te caut...".<br />
Plangeam amandoua in fata monitorului de bucurie si de dor... Am plecat cu sufletul plin, plin la scoala. Imi venea sa imbratisez tot Pamantul si toti oamenii care-mi ieseau in cale.<br />
Tot e bun si Facebookul asta!!! Mi-a readus in viata mea toti oamenii de care-mi era dor...Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3085514340864288280.post-61735528675671954312012-10-07T15:29:00.001+03:002012-10-07T15:31:12.591+03:00Alina Eremia sechestrata si amenintata cu moartea....<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjg1yTXG__TwWH0R0j2X_hmW0tyD3sZADP0I9pZKk7J6cVMviuJq4aZ4ZcfPSfAZ75Fa6YUMIGv3deAihNudl5fDXNIDQv_0K6wL2qmwV9tLJqkfaWPUytBF2HT7LkE67AVjFFd6NDu-nQ/s1600/1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjg1yTXG__TwWH0R0j2X_hmW0tyD3sZADP0I9pZKk7J6cVMviuJq4aZ4ZcfPSfAZ75Fa6YUMIGv3deAihNudl5fDXNIDQv_0K6wL2qmwV9tLJqkfaWPUytBF2HT7LkE67AVjFFd6NDu-nQ/s320/1.jpg" width="320" /></a></div>
<div align="center" class="MsoNormal" style="text-align: center;">
<b><span lang="EN-AU" style="font-size: 14.0pt;">... In “PARIU CU VIATA”, LA PRO TV<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="EN-AU" style="font-size: 14.0pt;">In episodul de <b>luni,</b> <b>8 octombrie, de la
20.30, la ProTv si in avans pe voyo.ro de la 10.00, </b>in timp ce colegii ei
din <b>LaLa Band</b> sarbatoresc faptul ca
s-au mutat impreuna,<b> </b>pe<b> Ioana</b> o asteapta clipe de cosmar. Ea
este sechestrata si amenintata cu moartea de oameni foarte periculosi!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<b><span lang="EN-AU" style="font-size: 14.0pt;">Ioana</span></b><span lang="EN-AU" style="font-size: 14.0pt;"> se pregateste sa plece la un curs in
strainatate, dar lucrurile iau o cu totul alta turnura: “Ioana este rapita de
la aeroport, in timp ce astepta avionul spre Londra, se trezeste sechestrata
intr-o camera de hotel, alaturi de un baietel. Pentru ca ea riposteaza, are
parte de un tratament dur. Este legata si este aproape inecata de unul din
rapitori. Saptamana aceea de filmari a fost una din cele mai intense si cu un
nivel mare de dificultate, insa eu am primit cu entuziasm toate provocarile, si
am incercat sa le indeplinesc cat mai bine, au fost niste filmari destul de
ancorate in realitate si acest lucru m-a ajutat mult sa intru in poveste. Iar
melodia pe care o voi interpreta in episodul de luni, “If I Die Young” este cu
totul speciala, la fel ca si melodia “Everybody Hurts” interpretata de Dorian”,
spune <b>Alina.</b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="EN-AU" style="font-size: 14.0pt;">Cu fiecare zi, dragostea dintre <b>Anca </b>si <b>Vlad</b> devine mai puternica, iar in episodul de luni, povestea lor de
iubire va fi redata prin versurile piesei <i>"Et
si tu n'existais pas"</i> a lui Joe Dassin.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="EN-AU" style="font-size: 14.0pt;">“Eu am descoperit aceasta piesa de la Vlad,
pe care mi-a tradus-o in vacanta de la mare. Mi-a placut foarte mult. Asa l-am
descoperit si pe Joe Dassin. La inregistrare nu a fost simplu pentru ca trebuia
sa pronunt corect textul in franceza. Mi-a placut foarte mult ce transmite
textul piesei. Si coregrafia facuta de Vica a fost foarte frumoasa. Am filmat
in picioarele goale pe asfalt. Pentru noi este un moment memorabil”, spune <b>Criss.</b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="EN-AU" style="font-size: 14.0pt;">“Piesa aceasta mi-a descoperit mie talentul
in muzica si mi-a adus aprecieri. Am fost intr-o scoala in care prima limba
straina era franceza si la un concurs de muzica am cantat aceasta piesa. In
serial acest moment este unul linistit, un moment in care cei doi indragostiti
isi marturisesc inca o data dragostea pe care si-o poarta unul pentru celalalt.
Nu ratati episodul de luni”, spune <b>Vlad.
<o:p></o:p></b></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="EN-AU" style="font-size: 14.0pt;">Urmeaza o zi importanta pentru tinerii din <b>LaLa Band</b>, care le va aduce schimbari
majore in viata. Ei se hotarasc sa locuiasca cu totii in aceeasi casa, iar
evenimentul este marcat printr-o super petrecere in stil LaLa si momente
muzicale de exceptie : <b>Sore-</b> “Let’s
Get the Party Started” si <b>Dima -</b> “<i>Rasputin”</i>.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="EN-AU" style="font-size: 14.0pt;">“A inceput o noua etapa din viata lor, iar
atunci cand Sara propune sa inchirieze apartamentul, toti sunt fericiti. In
afara de ea, nimeni nu dispune de banii necesari asa ca ea "face
cinste". Mutarea impreuna apropie si mai mult gasca LaLa. Daca inainte
erau doar colegi de liceu, acum dau piept cu viata impreuna.</span><span lang="EN-AU"> </span><span lang="EN-AU" style="font-size: 14.0pt;">In ziua filmarii
ne-am simtit ca la o petrecere, am cantat, am dansat, eram imbracati frumos,
aveam mancare si sucuri. A fost distractiv pentru ca a fost prima oara cand am
dansat ceva tipic rusesc. Cu siguranta
l-am facut pe Dima sa se simta ca acasa”, povesteste <b>Sore.</b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="EN-AU" style="font-size: 14.0pt;"> “Stim
cu totii ca terminarea liceului este, pentru cei mai multi liceeni, un moment
destul de dificil. Membrii LaLa gasesc solutia pentru pastrarea prieteniei
frumoase care ii leaga: mutarea intr-o casa numai a lor, in care sa stea si sa
se vada zilnic. Ei vor invata pe pielea lor ca o responsabilitate luata trebuie
si asumata. Va avea loc o super
petrecere care va avea consecinte, cel putin a doua zi :)). O sa vedeti la ce
ma refer!”, marturiseste <b>Liviu.<o:p></o:p></b></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="EN-AU" style="font-size: 14.0pt;">“Ideea traznita se<b> </b>materializeaza din dorinta membrilor trupei de a petrece cat mai
mult timp impreuna. Vor sarbatori acest moment cum stiu ei mai bine: prin
muzica, dans si energie!”, spune <b>Rapha.</b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="EN-AU" style="font-size: 14.0pt;">In ciuda problemelor pe care le-au
intampinat si a certurilor dintre ei, <b>Gica
</b>si <b>Tantica</b> inca mai au
sentimente unul pentru celalalt.Vor reusi cei doi sa-si salveze relatia? Va
scapa <b>Ioana</b> din mainile rapitorilor?
Ce aventuri ii asteapta pe tinerii din <b>LaLa
Band?</b> Despre toate acestea, telespectatorii vor afla <b>luni, 8 octombrie, de la 20.30, la ProTv si in avans pe voyo.ro de la
10.00.<o:p></o:p></b></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.com0