duminică, 7 octombrie 2012

Scoala Mamelor - un pas inainte spre normalitate. Cand excelenta face diferenta!

In ziua de 5 octombrie am fost prezenta la reuniunea Scoala Mamelor de la Bucuresti. Au fost prezente in jur de 50 de mamici la intalnirea cu Andreea si specialistii Scoala Mamelor.
Probabil va intrebati ce e Scoala Mamelor. Ei bine, este un proiect prin care se vine in ajutorul mamelor care au diverse probleme. Scoala Mamelor are specialisti in cele mai importante trei domenii: psihologie, sanatate si asistenta juridica.
La intalnirea din 5 octombrie, am avut parte de o marturie cutremuratoare. O mamica prezenta la intalnire a povestit cosmarul prin care a trecut acum 5 ani. Sotul ei o batea, o maltrata ingrozitor, toate intamplandu-se din cauza bauturii. Si-a dorit sa plece de nenumarate ori, insa a fost amenintata cu moartea. "Aveam senzatia ca imi spalase creierul. Ajunsesem si eu sa cred despre mine ca sunt proasta, ca sunt urata, ca nu sunt buna de nimic. Imi lipsea total increderea in mine. Fetita mea imi spunea mereu: "Mami, hai sa plecam de aici." Cand venea tarziu acasa, baut, fetita imi spunea "Mami, hai sa ne prefacem ca dormim, poate nu mai face scandal...".
 Dupa un timp, nemaisuportand bataile si chinul cumplit prin care trecea, a decis sa riste totul si sa se smulga din acel cosmar. A apelat la cea mai buna prietena a ei. A mers la Politie si a depus o declaratie, apoi a plecat intr-un adapost, un adapost pentru astfel de mamici. "Ziua mergeam cu fetita si mancam pe la maternitati, pentru ca efectiv nu aveam ce manca, insa inapoi nu mai aveam de gand sa ma intorc". "Cum ai reactionat cand sotul a observat absenta ta ?" a intrebat Andreea Marin. "L-am sunat, l-am intrebat unde este, mi-a spus ca e undeva in trafic. L-am rugat sa opreasca masina pentru ca am sa-i spun ceva. Imi tremura telefonul in mana. Mi-era frica de el si prin telefon. Avea o putere imensa asupra mea. Dupa ce a oprit, i-am spus: "Vezi ca ai sa ajungi acasa si noi nu vom mai fi acolo. Nu ne cauta pentru ca nu ai sa ne gasesti". Bineinteles ca a inceput cu amenintarile, cu injuriile, cu urletele.... Dupa ce am plecat, a sunat toate cunostintele, insa nimeni nu stia unde suntem. Nu spusesem nimanui, nici celei mai bune prietene, cea care ma ajutase sa plec, fiindca stiam ca daca ma va gasi, nu am cum sa mai raman in viata. Norocul meu s-a numit acel centru in care mi-am gasit linistea. Ulterior, am avut parte de consiliere psihologica. Doamna psiholog m-a invatat cum sa vorbesc cu el, in asa fel incat sa nu-si mai exercite puterea asupra mea, sa nu-i arat ca mi-e frica. Cu ajutorul psihologului am reusit sa-l fac sa accepte divortul, sa nu ma mai ameninte tot timpul ca-mi ia fetita, sa inteleaga ca s-a terminat. Divortul s-a pronuntat, el are dreptul sa stea cu fetita doua weekend-uri pe luna." Andreea a intrebat-o daca nu i-a fost teama sa-si lase copilul cu el. "Nu, nu mi-a fost teama, pentru ca la inceput ma intalneam cu el in locuri publice, sub supraveghere, iar dupa aceea a inteles ca s-a terminat. Fetita mea avea 4 ani atunci. Acum are 9 ani si se vede cu el mereu, imi spune ca s-a schimbat, ca nu mai bea. Insa ranile acelea nu se vor vindeca niciodata. Fetita isi aminteste si astazi de bataile acelea groaznice... Le sfatuiesc pe toate femeile care au trecut prin asta sa aiba curajul sa plece, sa se smulga de acolo. Chiar daca le este teama ca vor fi omorate, inevitabilul se poate intampla tocmai din cauza ca nu au curajul sa plece." Mamica ce ne-a cutremurat cu povestea ei, ne-a marturisit ca are doar 8 clase, insa acum lucreaza, are o noua viata si s-a inscris la liceu pentru ca vrea sa-l termine. Am aplaudat-o, Andreea a imbratisat-o strans la final. Pentru toti a fost un exemplu de curaj, de intelepciune si de vointa personala ca SE POATE!!!
Nu m-am asteptat ca intalnirea aceasta sa fie atat de emotionanta. Este de prisos sa va spun ca la final toate mamicile se solidarizasera cu ea si ca i-au cerut datele personale.
Iata ca din aceste intalniri pot rezulta lucruri minunate, mamele, nu numai ca pot gasi raspunsul la problemele care le framanta, dar mai ales pot socializa, isi pot gasi prietene cu aceleasi preocupari, pot impartasi aceleasi probleme.
Scoala Mamelor ofera sfaturi de natura juridica (cum pot divorta, cum se pot obtine ordine de restrictie), de sanatate pentru diversele probleme cu care se confrunta ele sau bebelusul ori copilul sau de natura psihologica (cum isi pot rezolva anumite probleme emotionale).
Sa nu va fie niciodata rusine sa mergeti la psiholog, sa nu va fie teama de eticheta "esti nebuna". In vremurile nebune pe care le traim, fiecare are o doza mai mica sau mai mare de "nebunie". Important este sa stii cum sa gestionezi problemele din viata ta, sa ceri ajutorul atunci cand ai nevoie.
Dupa nastere, mamicile pot trece prin depresia postnatala, un sindrom deloc de neglijat. In acele momente pot simti ca desi au totul, viata lor pare fara sens si nu vad decat o gaura neagra in jurul lor. Depresia se poate accentua si pot ajunge la ganduri sau dorinte suicidale. In acele momente, interventia psiholgului poate fi salutara.
Din pacate, Romania este de-abia la inceput de drum in privinta serviciilor psihologice. Oamenii sunt inca prinsi in cutumele de dinainte de '89 si, de multe ori, considera interventia psihologului inoportuna. "Ce poate sa-mi faca mie un psiholog ?". NU ESTE ASA!!! Poti fi surprins sa gasesti in acel om strain, un prieten de nadejde. Acel om iti poate oferi exact sursa vitala de care ai nevoie in acele momente, pentru ca este calificat sa faca acest lucru.
Asadar, apelati cu incredere sfaturi de orice natura pe www.scoalamamelor.ro. Exista acolo indrumari competente pe orice teme, specialisti care raspund intrebarilor voastre, mamici cu povesti de viata asemanatoare care va pot deveni prietene.
Si daca simtiti ca aceste intalniri v-au ajutat, daca simtiti nevoia sa intoarceti cumva binele care vi s-a facut, faceti-va timp sa treceti pe la Uni Credit Tiriac, faceti-va la ei card si puteti dona, direct de pe acel card, orice suma doriti, incepand de la 5 lei, pentru Scoala Mamelor.
Din pacate, Romania sufera foarte mult si la capitolul donatii si voluntariat. In strainatate, aceasta este o practica obisnuita. Daca un vizitator al unui muzeu a ramas impresionat de ceea ce a vazut, la iesire va dona o suma simbolica pentru intretinerea muzeului, a operelor de arta. ONG-urile nu au alta sursa de venit decat cei 2% din impozitul pe venit anual si donatiile.
Este atat de simplu sa faci un bine, credeti-ma! In momentul cand daruiesti cat de putin ai un sentiment incredibil de multumire sufleteasca pentru ca ai reusit sa-ti ajuti un semen sau ca ai sprijinit o cauza.

Niciun comentariu: