Rugaciune la moartea unui prieten

Doamne, Doamne, Creatorule si Ziditorule a toate, Cel ce ai pus in sufletul omenesc puterea dragostei ce leaga inimile apropiate si ne-ai dat noua, ca pe o sete, trebuinta de a ne cauta semeni, spre a ne impartasi aceleasi ganduri si simtiri, insuti Tu, Preabunule Doamne, cauta cu indurare spre durerea grea care-mi framanta astazi fiinta, ca si oarecand durerea care a lovit pe proorocul si imparatul David care, la stirea mortii prietenului sau Ionatan, astfel jelea: "Munti din Ghilboa! Nici roua, nici ploaie sa nu cada peste voi! Cum au cazut vitejii in mijlocul luptei ?! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale, ma doare de tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea, dragostea ta catre mine era uimitoare!".Asculta Doamne, rugaciunea pe care eu, smeritul, Ti-o inalt din inima curata, dar franta de durere, precum ai ascultat rugaciunea Fiului Tau si Mantuitorului nostru. Care venind in Betania si afland mort pe prietenul Sau Lazar, S-a intristat cu duhul si-l plangea in fata iudeilor, care vazandu-L au grait: "iata cat il iubea de mult!".

Da, Doamne, sufletului roabei Tale, Malina, iertare pacatelor cate ca un om, cu stiinta sau fara stiinta, a savarsit in aceasta viata si-o asaza pe ea in cortul dreptilor si sfintilor care din veac au placut Tie,- ca Dumnezeul milei si al indurarilor esti si binecuvantat in vecii vecilor. Amin!

Malina - prietenia noastra...

Am avut deosebitul privilegiu s-o cunosc pe Malina Olinescu pe 15 august 2006, o zi cu incarcatura emotionala puternica pentru mine si cu o deosebita semnificatie religioasa: Sf. Maria Mare.

Ne-am cunoscut datorita unei conjuncturi fericite, cum imi place mie s-o numesc. In acea perioada, Malina radia de fericire si-i desfid pe toti cei care ar incerca sa afirme contrariul.

Eram cazuta in extaz dupa vocea ei de catifea. Ii repetam asta deseori si ea radea modesta si ingaduitoare. Intotdeauna am avut senzatia ca prietena mea, prea fragila pentru lumea asta, nu era perfect constienta de DARUL minunat ce i se facuse. Era de o modestie coplesitoare...

Iti transmitea un soi de emotie pulsatila ce te facea invariabil sa vibrezi in preajma ei. Mi-a trebuit mult timp ca s-o scot pe Malina din aura de divinitate, din contextul mistic in care o ridicasem si sa o asez pe Pamant, alaturi de mine...

As vrea sa scriu aici despre toate clipele minunate pe care le-am petrecut alaturi de ea, de momentele cand ieseam in parc sa ne plimbam, de serile lungi cand ne faceam sute de confidente. Malina era cea mai sociabila fiinta din lume. Ne-am lipit instantaneu una de cealalta. Noi nu am avut nevoie de niciun moment de acomodare. Cand am vorbit prima data la telefon, conversatia noastra a durat o ora si ceva. Am inceput discutand despre muzica si despre soarta artistilor romani si am inchis ca cele mai bune prietene, promitand sa ne intalnim cu prima ocazie la o cafea. Nu uit nici acum ziua aceea superba cand a venit cu sotul ei la Universitate si cand am mers cu ei doi si cu Iulia, o alta prietena de-a mea, la Cafeneaua Actorilor. Daca as fi talentata la pictura, as desena in cele mai vii culori intalnirea aceea.

Pentru mine Malina a fost cea mai frumoasa si senina raza de soare. Am vrut de atatea ori sa scriu despre ea, despre noi pe blogul meu, insa nu dorea acest lucru. Mi-a promis ca intr-o buna zi, vom cuprinde in cartea despre viata ei totul: si viata ei asa cum a fost, cu bune si cu rele, si prietenia noastra. Imi pare asa de rau ca nu am apucat sa scriu cartea in timpul vietii ei, insa ii promit, de acolo de unde este, ca o voi face si ca voi arata tuturor ce OM minunat a fost ea!

Sunt atatea lucruri de povestit...

Mi-e dor de tine in fiecare zi, scumpa mea! Sper sa fii linistita acolo unde te afli acum! Ai fost minunea mea, prietena mea draga si dulce, iar acum esti si vei ramane ingerul meu, al nostru, al tuturor!

Lumina sfanta sa-ti insoteasca zborul spre ingeri, draga mea!

Victima relatiilor pe internet

Cand am citit o pagina de jurnal scrisa de Floriana Jucan despre relatiile pe internet, mi-a curs o lacrima, pentru ca si eu fusesem ca si ea, victima acestor relatii.

Desi unii ar crede ca scriu din razbunare acum, va anunt ca nu, nu o fac dintr-o atitudine vindicativa ci pentru ca imi doresc cu disperare sa nu mai sufere nimeni asa cum am suferit eu. Imi dau seama ca am investit afectiv intr-o relatie nesanatoasa, o relatie care nu a facut decat sa-mi sape adanc in suflet si in increderea in mine. Si e trist ca s-a intamplat asa...

Dar sa incep: pe Ela (pentru protectia persoanelor o sa schimb numele lor reale) am cunoscut-o acum 7 ani. In februarie 2004, cand mi-a scris pe mail (ea, nu eu!!!) oferindu-se sa ma ajute intr-un proiect, un vis de-al meu. Atunci, singura mea uimire a fost cum de o persoana ca ea (frumoasa, desteapta, realizata din toate punctele de vedere) ma abordeaza pe mine (o persoana normala, comuna, nesemnificativa d.p.d.v. social). Am dezvoltat o relatie cu aceasta persoana (mail, messenger si telefon). Totul mi se parea extraordinar. Aveam senzatia ca descoperisem o persoana UNICA in Romania. Sufletista, calda, umana, REALA!!! Nicio clipa nu mi-am pus problema ca nu ar fi ceva in regula cu ea. Trebuie sa precizez faptul ca este romanca, dintr-un oras din vestul tarii. Vorbeam ore la telefon, ne descopeream gradual in lungi discutii (de la 9-10 seara pana la 2-3 dimineata). Sau asa credeam eu...

Ce stiam despre ea? Ca este femeie de afaceri, ca sta mai mult in strainatate decat in Romania, ca are o relatie cu un tip care sta in Londra. Nimic nefiresc pana aici.

Nu mi-am pus intrebari nici macar atunci cand imi promitea de nenumarate ori ca ne vedem si nu aparea niciodata, inventand tot felul de motive.

Pe la sfarsitul anului 2005 am primit un mesaj de la ea prin telefon ca este insarcinata. M-am bucurat nespus de mult pentru ea (firesc) asa cum s-ar fi bucurat orice prietena. In 2006, in luna mai, tin minte perfect, era de Constantin si Elena, primesc un e-mail de pe adresa Elei cu subiectul: STOP. Mesajul suna ceva de genul: "Buna, sunt iubitul Elei si tatal lui Kevin de astazi. V-am scris sa va anunt ca suntem fericitii parinti ai lui Kevin. Ela m-a rugat sa va las aceste randuri, etc". Mi-au dat lacrimile de fericire pt EA. M-am bucurat nespus. Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decat sa fii MAMA??? E o stare care iti aduce echilibrul, frumusetea interioara ti se reflecta pe fata, asa cred eu... Luni bune nu mi-a mai raspuns la mesaje. Stiam ca s-a mutat la Londra si presupuneam ca e fericita cu iubitul ei si cu micutul.

Nu prea mai aveam nici eu timp sa urmaresc relatia pt ca in iunie plecasem la Bucuresti. Lucram in presa iar timpul meu era limitat. Prin septembrie sau octombrie 2006 ma aflam la Teatrul National unde urmaream o piesa care, sincer, ma cam plictisea... Si nu stiu ce mi-a venit atunci sa-i dau un sms. I-am scris ceva despre fericire si ea mi-a raspuns: “fericirea nu exista sau n-am gasit-o eu...” ceva de genul. La care firesc, eu o intreb de ce e nefericita, nici macar copilul nu o implineste??? La care primesc sms-ul bomba: “COPILUL??? NU EXISTA NICIUN COPIL”... A fost secunda in care o particica din lumea mea s-a prabusit. Din punctul meu de vedere cu un copil nu te joci (azi e, maine nu mai e!!!). A fost momentul in care tot universul ala pe care-l construisem in jurul ei s-a rasturnat. Momentul in care am inceput sa-mi pun intrebari… Am cautat date despre ea… Nu am gasit deloc, dar absolut deloc, lucru socant pt un om care scria zilnic mailuri si era si femeie de afaceri. Despre firma ei am gasit cateva date, dar si aici am descoperit neconcordante. Desi imi spusese ca firma ei se afla in aceeasi localitate in care locuieste, de fapt era in alta. Si dupa aceea, neconcordantele au inceput sa apara una cate una. De fiecare data cand mai descopeream ceva si doream sa discut cu ea despre asta, ori nu-mi raspundea, ori era foarte agresiva cu mine si-mi spunea sa-mi vad de treaba mea. Am suferit ca un caine atunci, urand clipa care ne-a adus aproape si am considerat o binecuvantare ziua in care am reusit sa ma detasez incet-incet de imaginea ei. Ciudat insa, sporadic, vazand ca nu-i mai acord atentie, la ceva timp, aparea in viata mea sub o forma sau alta. Nu suporta sa nu fie admirata, iubita, apreciata, spunandu-i-se cat este de interesanta... Am retezat orice cale de comunicare...

De curand insa, cand tocmai ma intrebam amuzata cum de n-a mai aparut Ela in viata mea, sunt abordata pe Facebook de o persoana care-mi cere prietenia. Aparent, nicio legatura cu Ela. Adina (sa zicem) are 23 de ani, atleta nationala, plecata in strainatate de vreo 2 ani, frumoasa, realizata. Aceeasi intrebare: cum de-a ajuns fatuca asta in viata mea si de ce sa vrea sa vorbeasca ea cu mine. Imi scria ca-mi citeste blogul, ca sunt o persoana interesanta, etc. Mirarea mea nu contenea... De ce sa vrea una ca ea (ea – 23 de ani, eu - 35) sa vorbeasca cu mine? Practic nu aveam aproape nimic in comun. Diferenta mare de varsta, ea atleta, eu profesoara, aparent nimic in comun. Primul lucru cu care m-a atins a fost ca s-a inscris in grupul Madalina Manole creat de mine pe Facebook.

Ciudat, dar nicio clipa nu m-am gandit ca si Elei ii placuse de Madalina.

Am vorbit cu Adina o scurta perioada pe mess, pana cand intr-una din zilele trecute, ma fulgera prin cap ideea ca cele doua ar putea avea vreo legatura. Nu stiu de ce, dar asta mi-a venit in minte.

Si caut pe net mai multe informatii despre Adina. Gasesc cateva interviuri in care declara ca este studenta la o facultate, iar mie-mi spusese alta facultate. Si curioasa, doresc s-o intreb. In timp ce vorbeam cu ea, ma aflam si pe profilul ei de Facebook. Si ce credeti ca-mi raspunde dupa ce o intreb: “Apreciez ca esti sincera cu mine, insa trebuia sa ma intrebi inainte sa ma stergi din lista ta de prieteni de pe Facebook”. Faza la care eu raman masca, fiindca cu o secunda inainte fusesem pe profilul ei. Deschid pagina ei de profil si raman blocata: nu mai eram prietene. Desi eu, clar nu o stersesem de acolo.

Mi s-a parut f urat ce a facut si i-am spus asta. Evident, daca doream sa nu mai faca parte din viata mea nu o mai abordam pe mess, o stergeam si de acolo, si din grupul Madalina Manole. A incercat ea sa faca niste artificii cu mine, cum ca sa intreb pe nu stiu cine de pe Facebook despre ea, de parca nu putea avea mai multe conturi acolo. Nerelevant. I-am scris intr-un mail tot ce cred despre ea, inclusiv faptul ca sunt aproape convinsa ca are legatura cu Ela (ii spusesem si ei in linii mari despre asta) si ce credeti????

Aseara NU MAI EXISTA CONTUL EI PE FACEBOOK!!!

Ce parere am despre asta?

Va las pe voi sa trageti concluziile.

Ceea ce va sfatuiesc insa, este sa aveti grija pe cine adaugati in lista voastra. Eu una m-am lecuit. Am sters ieri la persoane din listele mele, ca m-am saturat. Dar nu ma las pana nu elimin tot ce cred eu.

Senzatii noi...

Când te întalnesti cu cineva special

adormi
cu gandul de a-l visa
si te trezesti
asteptându-te sa-l gasesti ...

Stii ca nu te poate vedea ...

stii ca este departe
din ochii tai,
dar nu din gandurile tale ...
din inima ta ...

Cand gasesti o persoana speciala
In viaţa ta apar modificări:
tie ti-e dor de ea,

Ei de tine... si incet
au aparut deja sentimentele...

Poate că este prea devreme
s-o numesc iubire ...
dar prea târziu,
pentru a merge înapoi...

Cand te intalnesti cu cineva special
totul are o culoare diferita:
culoarea marii ...
mirosul de vant ...

Stiu ca este un vis,
dar sa te simti atata
dorinţă,
de a visa ...
şi sa-ti doresti sa te regasesti

in culoarea ochilor lui,
in parfumul gandurilor sale,
in sărutările lui...

in căldura corpului sau ...
in atingerea mâinilor sale ...

Când te întâlneşti cu cineva special
esti prea fericit sa
gândeşti si să înţelegi,

Ratiunea dispare
pentru că ştii că ea este
persoana speciala
pe care o aştepţi!

Despre prietenie... mai mult decat as fi putut eu exprima...

Un simplu prieten, cand vine in vizita se comporta ca un invitat.

Un prieten adevarat, iti deschide frigiderul si se serveste.

Un simplu prieten , nu te-a vazut niciodata plangand.

Un prieten adevarat are umerii umezi de la lacrimile tale.

Un simplu prieten, nu stie prenumele parintilor tai.

Un prieten adevarat are numarul de telefon al parintilor tai in agenda telefonica.

Un simplu prieten aduce la ziua ta o sticla de bautura.

Un prieten adevarat soseste mai devreme pentru ca sa te ajute la pregatiri si ramane mai tarziu ca sa te ajute sa faci curat.

Un simplu prieten nu agreeaza cand il suni in preajma orei lui de culcare.

Un prieten adevarat te intreaba de ce ti-a luat atat de mult pana l-ai sunat.

Un simplu prieten considera ca prietenia voastra a luat sfarsit cand apare prima cearta intre voi.

Un prieten adevarat te suna imediat dupa cearta.

Un simplu prieten se asteapta sa fii mereu la dispozitia lui.

Un prieten adevarat este mereu in preajma ta...

Sweety

Am cunoscut-o acum multi ani... Sa fie 12... Face parte din categoria prietenilor aceia care-ti intra in sufletel si uita sa mai plece de acolo. Unul dintre putinii oameni cu care gandeam la fel... Simteam la fel...
Eu - aiurita si visatoare si indragostita de un tip care nu a meritat nici 0.00000001 la suta din dragostea mea...
Ea - cerebrala, ambitioasa, perfectionista, cu picioarele pe pamant...
Ea era cea care ma zgaltaia puternic cand aveam nevoie sa revin cu picioarele pe pamant, ea era cea care ma tinea in brate cand plangeam de mi se rupeau zagazurile sufletului, ea era cea cu care ma certam din cauza unor conflicte de idei... :-))) Puteti sa va imaginati ca ne-am certat odata din cauza Andreei Marin??? :-)))
Ea incapatanata si rece...
Eu flexibila si pupacioasa...
Eram, practic, la antipozi... Dar poate tocmai asta ne-a apropiat... Am un sac de amintiri cu ea...
Nopti albe in care radeam pana ne durea burta, cafele baute dimineata cu somnul in gene in apartamentul in care am locuit amandoua o perioada...
SI ziua... Ziua aceea superba... Cand eu eram de serviciu (lucram in perioada facultatii ca vanzatoare la un chiosc prin Aviatiei)... Fusese Pastele si ea mersese acasa iar eu ramasesem fiindca lucram... Era o zi aglomerata dupa Paste... Coada mare, lume disperata sa cumpere de toate, nu conteaza ce, sa fie acolo, o zi de aia turbata, stiti voi... Atenta sa nu gresesc, sa dau restul corect... am auzit doar voce aia inconfundabila... care m-a intrebat ceva, nu stiu ce... Eu am intrebat "Poftim???" si am facut ochii mari... Iar ea calma si zambitoare mi-a raspuns tachinandu-ma: "E clar, ma imbogatesc"... Dupa cateva minute bune am realizat ca era EA... EA... SWEETY... Si imaginati-va asa, o explozie de bucurie cand m-am bulucit pe usa chioscului, am dat pe toata lumea la o parte si am alergat sa o iau in brate in mijlocul unei lumi-spectator care se uita ca la circ la noi...
Sau ziua in care am dus-o la Biserica Baratia, romano-catolica... si n-am mai putut s-o iau de acolo... sau ziua in care se certase cu prietenul ei de atunci... Doi incapatanati, amandoi, niciunul nu ar fi facut primul pas spre celalalt desi se iubeau ca chiorii... Era lesinati unul dupa altul... Asa ca mi-am luat rolul de Cupidon si inima in dinti si m-am dus la el si i-am zis... Ca si ea IL IUBESTE.... WOW, ce a tipat la mine atunci... Dar eu eram asa fericita... Eu ma simteam bine... STIAM ca facusem un bine...
Ne scriam... ne scriam mult... Va imaginati doua persoane care stau in aceeasi camera si care-si scriu zeci de scrisori??? :-) Astea eram noi...
SI ieri am revazut-o... Dupa 2 ani si ceva, aproape 3... Ultima data cand o vazusem era insarcinata... Nu mi-as fi imaginat-o niciodata atunci cand stateam impreuna ca se va casatori inaintea mea, ca va face copii inaintea mea... Ea... Ea care era o pudica... O tachinam mereu descriindu-i intamplari care o faceau sa roseasca si arunca cu perne in mine... Nu suporta la acea vreme sa se vorbeasca deschis despre sexualitate... Asa ca mare mi-a fost mirarea cand s-a maritat... Mereu am avut senzatia ca nu i se potriveste haina asta... Dar probabil ca m-am inselat...
Ieri am regasit-o... la fel... pentru mine e la fel... chiar daca maternitatea a lasat urme... chiar daca acum e femeie maritata la casa ei... pentru mine e la fel... e SWEETY...
Si ieri, asa cum imparteam si borcanul cu dulceata si salata si cafeaua, am impartit doua papusi din portelan: o fetita si un baiat. Fetita a ramas la mine si baietelul la ea. Ioana si Ionut... Asa se numesc papusile noastre... Pentru ca a citit pe blogul meu ca nu am primit nicio papusa...
Azi-noapte am dormit cu papusa langa mine, pe perna... cu mana pe ea, ca atunci cand eram copil... cu grija sa nu o lovesc si sa se sparga... O papusa cu trasaturi perfecte si care-mi umple sufletul...
Sweety, multumesc! Pentru tot ce reprezinti in viata mea, pentru toate clipele acelea sublime pe care le-am trait amandoua intr-o vreme cand stiam sa radem si cu sufletul, nu numai cu gura pana la urechi...
Te iubesc pana la cer! Stii tu... :-)