Rugaciune la moartea unui prieten

Doamne, Doamne, Creatorule si Ziditorule a toate, Cel ce ai pus in sufletul omenesc puterea dragostei ce leaga inimile apropiate si ne-ai dat noua, ca pe o sete, trebuinta de a ne cauta semeni, spre a ne impartasi aceleasi ganduri si simtiri, insuti Tu, Preabunule Doamne, cauta cu indurare spre durerea grea care-mi framanta astazi fiinta, ca si oarecand durerea care a lovit pe proorocul si imparatul David care, la stirea mortii prietenului sau Ionatan, astfel jelea: "Munti din Ghilboa! Nici roua, nici ploaie sa nu cada peste voi! Cum au cazut vitejii in mijlocul luptei ?! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale, ma doare de tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea, dragostea ta catre mine era uimitoare!".Asculta Doamne, rugaciunea pe care eu, smeritul, Ti-o inalt din inima curata, dar franta de durere, precum ai ascultat rugaciunea Fiului Tau si Mantuitorului nostru. Care venind in Betania si afland mort pe prietenul Sau Lazar, S-a intristat cu duhul si-l plangea in fata iudeilor, care vazandu-L au grait: "iata cat il iubea de mult!".

Da, Doamne, sufletului roabei Tale, Malina, iertare pacatelor cate ca un om, cu stiinta sau fara stiinta, a savarsit in aceasta viata si-o asaza pe ea in cortul dreptilor si sfintilor care din veac au placut Tie,- ca Dumnezeul milei si al indurarilor esti si binecuvantat in vecii vecilor. Amin!

Ruga pentru Madalina

Rasare o lumina-n infinit

E steaua mea sau mi se pare?

Mi se parea ca se zareste in zenit

O umbra diafana calatoare.

Cu tipat mut ea s-a-naltat la cer, brusc, intr-o vara,

Cand curcubeu si cer se impleteau visand,

Suflet fragil si trist de-ndurerata caprioara,

Firava stea spre raiul celor dragi alunecand.

Da-i Doamne liniste deplina si iubire,

Aseaz-o langa-a ingerilor cor,

Da-i sufletului ingerasca alcatuire,

Iar noi de aici, ne vom ruga la ea cu dor!

Manifest pentru sanatatea lui Adrian Paunescu

Aseara m-am uitat la Cenaclul Flacara. Cei de varsta mea stiu despre ce vorbesc. Cea mai serioasa miscare culturala din perioada comunismului, iar Adrian Paunescu, asemenea lui Zeus din Olimp, un axis mundi al acestei miscari.

Va amintiti de serile minunate cand ascultam la un pick-up amarat, discurile de vinil cu Cenaclul Flacara? Acolo s-au lansat o multime de artisti consacrati, in special folkisti...

De ziua verisoarei mele, in iunie anul acesta, cand a implinit 20 de ani, i-am cantat:

"In seaaaaaaaara asta mama, lumea e a mea!

O lumeeeeeeee de 20 de ani...

Priveste mama jocul si taci, nu intreba,

E foarte simplu, este seara mea..."

E un cantec pe care-l stiu din acea perioada cand stadioanele se umpleau pana la refuz, atunci cand Cenaclul Flacara venea in turneu. Seicaru, Hrusca, Tatiana Stepa, Poesis, Doi si jumatate, etc. sunt doar o parte dintre cei care s-au lansat/au cantat in cadrul minunatei miscari care desfiinta rigorile comuniste, dand frau liber cantecului, poeziei neingradite.

Aseara priveam uimita veneratia publicului pentru artistii cenaclului, cat respect, cata admiratie nedisimulata pentru cei care atunci erau practic, singura sau una dintre putinele oaze de cultura.

Ce sa va mai spun? Ca la 8 ani am invatat prima poezie de Adrian Paunescu? Se numea "Manifest pentru sanatatea pamantului" si am recitat-o intr-o serbare la scoala unde au plans toti cei prezenti.

Am crescut cu versurile lui Paunescu, cu cantecele Cenaclului Flacara si de aceea, astazi, cand viata Maestrului se afla la granita dintre Aici si Dincolo, vreau sa va propun ca sambata, 30 octombrie 2010, la ora 22.00 sa spunem impreuna rugaciunea "Tatal nostru" pentru maestrul Adrian Paunescu. Va multumesc anticipat!

Sanatate multa, Maestre!

Ajuta-ma, Doamne!

O, Doamne, da-mi din mila ta atat
Incat sa nu ma simt dezamagit
Sa pot sa ma inalt zburand in Sus,
Atat cat vad cu ochii in zare dus!



Inger frumos, tine-ma sub aripa ta
Inger frumos, da-mi din lumina ta,
Inger drag ocroteste-ma,
Inger de iubire, pazeste-ma!

Visul din noaptea de Craciun

Am avut un vis in noaptea de Craciun. Mergeam pe o plaja, iar Domnul pasea alaturi de mine . Pasii mi se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla. Una era a mea, cealalta a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri reprezinta o zi din viata mea. M-am oprit sa privesc in urma si am vazut pasii nostri care se pierdeau in departare. Dar am observat, ca in anumite locuri, in loc de doua urme, nu mai era decat una singura. Am revazut filmul vietii mele. Ce surpriza! Locurile in care nu se vedea decat o singura urma corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele sau de proasta dispozitie, zile de incercari si de indoiala, zile de neliniste si de rea vointa, zile de egoism, zile de nesuportat, zile in care eu fusesem de nesuportat. Atunci, intorcandu-ma catre Domnul, am indraznit sa-I reprosez:
- Totusi, ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce nu Ti-ai pastrat promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata mea, in zilele in care aveam cea mai mare nevoie de Tine?
Iar Domnul mi-a raspuns:
- Iubitul meu, zilele in care n-ai vazut decat o singura urma de pasi, sunt zilele in care Eu te-am purtat in brate!

(Ademar Barros - poet brazilian)

Inconstienta celor pe care-i iubim

Vi s-a intamplat vreodata sa vi se para ca ceea ce faceti este perfect si totusi nu sunteti intelesi/ajutati/sprijiniti? Ati avut vreodata sentimentul ca cineva drag va raneste fara sa aiba de fapt un motiv real pentru acest lucru? Ca va doriti cu ardoare o clipa de atentie si de fapt sa fiti respinsi fara sa intelegeti de fapt cauza pentru care cel drag se comporta asa? Sunt sigura ca nimic din ce va spun, nu va este strain. Ieri am primit editorialul de mai jos de la o prietena. Cineva cu care seman perfect ca mod de traire. Un articol care mi-a dat raspunsul la multe dintre intrebarile mele. Merita sa-l cititi!
Multumesc din suflet, draga mea prietena, Georgeta M.!

Editorial - ziarul "National"

Initiatii, dar şi preotii crestini, ne spun ca, pe măsură ce suntem mai iubitori de Dumnezeu si pasim mai hotariti, mai cu putere spre El, fortele intunecate se rascolesc si ele. Nu le vedem ca pe niste entitati, care merg cu tramvaiul sau ne scuipa seminţe pe creştet, dar le putem resimti in tot ce navaleşte sub forma problemelor de viata ce ne apar in cale. Brusc, un prieten pe care-l iubim foarte mult poate incepe sa se comporte alandala. Un om iubit poate sa ne tradeze si sa ne franga inima. O boala poate navali peste noi. Un sef sau un subaltern – de ce nu? – isi poate manifesta Egoul, maltratandu-ne zi de zi cu vorbe si comportamente care ne pot trimite fiori. Pe masura ce devenim mai iubitori, mai toleranţi, mai blanzi si mai puternic conectaţi cu iubirea, se poate sa “deranjam” forte pe care nu le cunoastem indeajuns ori nu le cunoastem deloc. Cand decidem sa ne deschidem catre dragoste, tot ce nu este dragoste ne apare in cale. Opusul dragostei pare sa ni se arate prin oamenii dragi noua, prin cei de care depindem, prin toate lucrurile si fiintele ce ne pareau demne de a fi iubite. Marii initiati descriu aceasta etapă a vietii si insista sa ramanem in rugaciune si in decizia de a merge catre Dumnezeu, orice ar fi. Ei ne invata ca fortele intunecate “par sa ia minţile unora dintre oamenii apropiati” pentru un timp si sa ne atace prin ele. In acel timp, cei mai iubiţi oameni se pot comporta teribil de agresiv cu noi, aducand la suprafaţa constientei noastre trairi, emotii, ganduri si senzatii sfasietoare. Poate fi teama, poate fi ura, poate fi vinovatie ori nefericire intensa. Pot fi lacrimi si pot fi dureri de toate felurile. Oamenii pe care-i iubim par să ne creeze toate acestea si sa afiseze, in acelasi timp, un comportament complet inconstient. Cand ni se intampla astfel, se poate sa fim noi insine atat de absorbiti de tot ce ni se intampla incat sa nu observam “inconstienta” evidenta a celor implicati. Fortele inconstiente care “iau mintea” si o fac incapabila de discernamant, de responsabilitate, de intelepciune, de afectiune ori de frumusete ne acuza chiar pe noi de tot ce se intampla. Ele intind degetul acuzator si iresponsabil catre noi, incercand sa ne demonstreze ca suntem vinovati, ca am participat cumva la actiunile amintite, ca nu suntem demni de iubire, nici prea buni, nici prea inteligenti, nici merituosi. Aceste forte ocolesc logica, ratiunea, adevarul ori dragostea si lovesc cu o incrancenare ce ne poate opri din drumul nostru. Tot ele ne pot induce indoiala, teama si suferinta si – prin acestea – ne sugereaza ca Dumnezeu nu ne vine in ajutor. Inteleptii ne incurajeaza si insista sa ramanem in iertare, in dragoste si-n toleranta, caci raspunsurile de tip “atac” hranesc chiar irationalitatea si indarjesc exprimarea negativitatii in continuare. Daca treceti prin perioade dificile si aveti sentimentul ca sunteţi atacati ori ca totul pare fara speranta, intensificaţi rugaciunea si cereţi puterea de a ierta, de a accepta, de a avea rabdare si a le permite acestor forte inconstiente se-si consume energia.