Aseara m-am uitat la Cenaclul Flacara. Cei de varsta mea stiu despre ce vorbesc. Cea mai serioasa miscare culturala din perioada comunismului, iar Adrian Paunescu, asemenea lui Zeus din Olimp, un axis mundi al acestei miscari.
Va amintiti de serile minunate cand ascultam la un pick-up amarat, discurile de vinil cu Cenaclul Flacara? Acolo s-au lansat o multime de artisti consacrati, in special folkisti...
De ziua verisoarei mele, in iunie anul acesta, cand a implinit 20 de ani, i-am cantat:
"In seaaaaaaaara asta mama, lumea e a mea!
O lumeeeeeeee de 20 de ani...
Priveste mama jocul si taci, nu intreba,
E foarte simplu, este seara mea..."
E un cantec pe care-l stiu din acea perioada cand stadioanele se umpleau pana la refuz, atunci cand Cenaclul Flacara venea in turneu. Seicaru, Hrusca, Tatiana Stepa, Poesis, Doi si jumatate, etc. sunt doar o parte dintre cei care s-au lansat/au cantat in cadrul minunatei miscari care desfiinta rigorile comuniste, dand frau liber cantecului, poeziei neingradite.
Aseara priveam uimita veneratia publicului pentru artistii cenaclului, cat respect, cata admiratie nedisimulata pentru cei care atunci erau practic, singura sau una dintre putinele oaze de cultura.
Ce sa va mai spun? Ca la 8 ani am invatat prima poezie de Adrian Paunescu? Se numea "Manifest pentru sanatatea pamantului" si am recitat-o intr-o serbare la scoala unde au plans toti cei prezenti.
Am crescut cu versurile lui Paunescu, cu cantecele Cenaclului Flacara si de aceea, astazi, cand viata Maestrului se afla la granita dintre Aici si Dincolo, vreau sa va propun ca sambata, 30 octombrie 2010, la ora 22.00 sa spunem impreuna rugaciunea "Tatal nostru" pentru maestrul Adrian Paunescu. Va multumesc anticipat!
Sanatate multa, Maestre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu