Ramas-bun!

Nu mai sunt demult o consumatoare de monden cotidian insa vestea ca Amalia si Ilie Nastase divorteaza mi-a lasat un gust amar.
Poate pentru ca ei reprezentau ultimul bastion al parerilor mele, si asa critice despre casnicie in general.
Cand i-am dat vestea mamei mele, a ramas si ea muta. Vedeam in ei familia aceea idilica si perfecta… Asa cum o vad in Raluca Moianu si Mario Ancuta pe care-i cunosc foarte bine si care-mi sunt tare dragi.
Ma intreb care vor fi prototipurile mariajului pentru copiii nostri? Ale noastre au esuat majoritatea lamentabil precum Titanicul.
Ma bucur ca plec din tara si ca nu voi mai fi martora la ceea ce se intampla aici, intr-o Romanie in care a ajuns sa-mi fie sila sa mai traiesc.
Apropo de asta, am primit pe mail un banc foarte tare dar care mi-a lasat totusi un gust amarui.
Cica Dumnezeu a creeat lumea, a facut toate tarile si abia la sfarsit a facut si Romania. Si in mod nesperat in Romania a pus toate minunile si toate frumusetile. Un inger, foarte socat de acest lucru il intreaba pe Dumnezeu:
- Pai cum Doamne, chiar asa? Le dai romanilor tot?
- Stai sa vezi ce conducatori le dau…
Mi-a venit sa rad si sa plang cand am citit acest banc. Exact asta vad eu in Romania: o gluma proasta in care un maestru, cu bagheta lui magica a facut numai minuni si frumuseti dar niste vrajitori, de neinvins pana acum, nu au stiut nici sa pretuiasca, nici sa valorifice aceste minuni.
Da, plec. Vreau sa incep de la 0 intr-o tara civilizata, intr-o tara in care a arunca o hartie la cos, nu la intamplare pe strada este un gest normal nu un act de vointa.
Il rog pe Dumnezeu sa aiba grija de mine si de Romania! De mine sa-mi dea sanatate si putere sa o pot lua de la capat iar de Romania atat cat sa le dea minte celor care detin soarta romanilor nostri si asa loviti prea mult de saracie si de mizerie, incat sa nu-si bata joc de ce a mai ramas frumos si bun din tara asta.

Shaheen Jafargholi

Mai e nevoie de cuvinte??? Shaheen s-a lansat la Britanian God's Talents. Are 12 ani si a impresionat o lume intreaga prin glasul sau fenomenal. Imaginile cu Shaheen de la concurul din Marea Britania au peste 7 milioane de accesari.
Mie mi s-a facut pielea de gaina cand l-am auzit.
Mai jos, il puteti vedea la funeraliile lui Michael Jackson, cantand in memoria Megastarului.

Floriana si ale ei trairi

Un metru saizeci si ceva de suflet... Niste ochi in care se zbat si intristari si roua si suras si tainuire si fragilitate si melancolii si timpuri de mult apuse... Nu am vazut-o niciodata zambind... Nu stiu cum arata zambetul ei... Dar de atatea ori i-am atins sufletul... Mai jos este o poezie pe care mi-a trimis-o curand... Si cand ma gandesc ca n-am s-o vad poate niciodata... Doamne, ce dor o sa-mi fie... Ea e Floriana!

Calugarul batran imi sopteste din prag de Lucian Blaga

Tinere care mergi prin iarba schitului meu,

mai este mult pan'apune soarele?

Vreau sa-mi dau sufletul

deodata cu serpii striviti în zori

de ciomegele ciobanilor.

Nu m'am zvarcolit si eu în pulbere ca ei?

Nu m'am sfredelit si eu în soare ca ei?

Viata mea a fost tot ce vrei,

câteodata fiara,

cateodata floare,

cateodata clopot-ce se certa cu cerul.

Azi tac aici, si golul mormantului

îmi suna în urechi ca o talanga de lut.

Astept în prag racoarea sfarsitului.

Mai este mult? Vino, tinere,

ia tarana un pumn

si mi-o presara pe cap in loc de apa si vin.
Boteaza-ma cu pamant.

Umbra lumii imi trece peste inima.

Paula si Ovi la Eurovision 2010! Hai, Paulaaaaaaaaaa!

Ca un mare fan Paula Seling ce ma aflu, nu pot sa nu va indemn sa vizualizati piesa "Playing with fire", un joc muzical, un ping-pong pe portativ intre doua voci de senzatie: Paula Seling si Ovidiu Cernauteanu. Piesa se afla deja in topurile norvegiene, tara adoptiva a lui Ovi.
Selectia nationala Eurovision 2010, va avea loc anul acesta la Circul de Stat Bucuresti in data de 6 martie. Biletele s-au pus deja in vanzare si pretul lor este de 30 ron, un pret accesibil, zic eu, pentru toti iubitorii de muzica.
S-o sustinem pe Paula pe 6 martie! Chiar daca nu puteti fi prezenti la Circul de Stat, sper ca totusi s-o votati de acasa!
Hai, Paulaaaaaaaaaa si Oviiiiiii! Va iubim si va sustinem!

Totul e culoare!

Descopar culorile si bucuria in ochi frumosi de copil.
Ingrid este o fetita care mi-a adus zambetul pe buze din nou. SI pentru ca tot ne straduim sa ne aducem aminte versurile de la cantecul "Culorile se cearta", i le dedic aici, impreuna cu o poza frumoasa ca zambetul ei.

Culorile se cearta
Ca vor sa stie bine,
Care-i mai importanta
Si ma-ntreaba pe mine.
Eu raspund...:
Soarele e galben,
Verde este frunza,
Cerul e albastru
Rosie-i buburuza,
Orange este polenul,
Violeta o floare,
Indiggo fluturasul,
Totul e culoare!

Culorile indata,
Rasufla usurate,
Le este clar de-acuma
Cat sunt de importante.
Pentru ca...
Soarele e galben,
Verde este frunza,
Cerul e albastru
Rosie-i buburuza,
Orange este polenul,
Violeta o floare,
Indiggo fluturasul,
Totul e culoare!

Soarele e galben,
Verde este frunza,
Cerul e albastru
Rosie-i buburuza,
Orange este polenul,
Violeta o floare,
Indiggo fluturasul,
Totul e culoare!

Cautarea sinelui

Aceasta poezie este scrisa de un autor necunoscut. Am gasit-o scrisa pe peretele caminului in care stateam in facultate si m-a atins. Daca se recunoaste autorul, il rog sa-mi scris!

"M-am aratat atat de rar la mine,
Incat atunci cand imi batui in geam
Habar nu avusei ca eu eram
Si ma trezii strigand:
- Ce vrei, straine?
Plecai definitiv.
Si uite asa...
Azi vreau. Dar nu mai am cui m-arata..."

Remember Serban Georgescu

De cand eram mica, am fost fascinata de muzica usoara romaneasca. Poate pentru ca era cea mai la indemana in perioada comunista, cand foarte greu ajungeau piese din afara pe posturile noastre...
Eram in clasa a IX-a cand m-am indragostit de muzica interpretata de Madalina Manole. Ani de zile am fost fan infocat. Stiu si acum toate acele sute de versuri pe de rost si-mi face o reala placere sa le ascult.
Atat de multa nostalgie ma cuprinde cand ascult toate acel slagare. Atatea amintiri ma coplesesc. Stiu multe despre Omul Serban Georgescu, despre viata lui de familie, despre dragostea lui imensa pentru "fata cu parul de foc", am cunoscut-o pe doamna Cornelia, mama lui, am sarutat-o pe Alessia, pe fetita lui... Ce sa spun? Nu sunt eu in masura sa judec tot ce s-a intamplat in viata lui. Toti avem pacatele noastre.
Din toata viata lui, traita atat de intens, mi-a ramas in minte zambetul lui frumos si cald si sincer, dragostea imensa pe care o avea pentru muzica, optimismul lui debordant, glumele spuse cu nespus de mult haz, profesionalismul sau... Prin octombrie m-am intalnit cu Ruxandra Sararu si-i spuneam cu lacrimi in ochi ca "de cate ori te vad, imi aduc aminte de Serban fiindca l-am cunoscut la tine in birou la Radio..." Mi-a spus "stiu si mie mi-e dor de el..."
Parca nici nu-mi vine sa cred ca nu mai e. M-a tulburat ingrozitor vestea plecarii lui acum 3 ani...
Insa pastrez in suflet toate amintirile frumoase si-i multumesc lui Dumnezeu pentru cele 3 ore pe care mi le-a daruit alaturi de el intr-o discutie pe care am avut-o in culisele Festivalului Cantecul Orasului la Ramnicu-Sarat...
O sa va pastrez mereu in memoria mea afectiva! Fiecare piesa, fiecare acord pe care l-ati scris va ramane intiparit in sufletul meu!

Contraste de Virgil Carionopol

Sunt bucurii care-ntristeaza,
Sunt întristari ce fericesc,
Sunt zile fara de lumina
Si nopti adânci ce stralucesc.
Sunt adevaruri ce doboara
Si sunt minciuni care ridica,
Sunt împarati, atotputernici
Ce însa tremura de frica.
Sunt vieti ce-au stralucit în viata,
Dar când s-au stins parca n-au fost,
Palate care nu pot tine
Cât o cocioaba adapost.
Sunt oameni albi pe dinafara,
Dar negri în adâncul lor
Si negri în afara, negri,
Da-n ei de-un alb stralucitor.
Sunt dulciuri ce-amarasc ca fierea,
Dar si amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptati care îndreapta,
Dreptati care nedreptatesc.
Sunt multe contradictii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinti ce-aduc lumina
Si fericiri nefericiri!...
Multumesc, Floriana Jucan!

Scrisoare catre generatia noastra

Nascuti in anii 70-80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava","Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri". La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson , si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit "Licurici", "Pif", "Ciresarii", si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam". Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"...
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

Un porumbel

Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare,
Şi-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare!…
Vin valuri mari şi-n stâncă se lovesc, şi lui i-e frică,
Şi trist îşi ascunde capul, şi-aripile-şi ridică
Când stropii săriţi din valuri pe pene-i cad şi-l udă,
Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă!…
Ci iată-o porumbiţă că-n zbor zorit soseşte:
E mama lui ce-l cată, plângând, de când lipseşte.
Şi-i lângă el acuma şi-l ciuguleşte dulce
Să-i treacă spaima şi-apoi să meargă să şi-l culce.
Şi-ncet spre cuib acum zbura-vor împreună-
Să-l încălzească mama, să adoarmă-

Noapte bună!…

Elena Farago

Ajuta-ma, Doamne!

O, Doamne, da-mi din mila ta atat
Incat sa nu ma simt dezamagit
Sa pot sa ma inalt zburand in Sus,
Atat cat vad cu ochii in zare dus!



Inger frumos, tine-ma sub aripa ta
Inger frumos, da-mi din lumina ta,
Inger drag ocroteste-ma,
Inger de iubire, pazeste-ma!

Un premiu pentru suflet

Seara de 29 ianuarie a fost una speciala. Anul acesta, am sarbatorit-o pe Bianca intr-un mod special, ziua ei fiind pe 27 ianuarie. Ne-am strans vreo 20 de oameni la restaurantul unde facem de obicei intalnirile E.M.M.A. si acolo i-am adus in dar o seara magica, o seara cu multe surprize placute. Si pentru ca seara sa fie completa, Bianca m-a incoronat ca "Bona Nr.1 E.M.M.A." daruindu-mi un trofeu de suflet, sau mai bine spus "Oscarul" meu.
Poza de mai sus cred ca spune mai multe decat as putea eu spune.
Multumesc din suflet, Bianca! Trofeul sta langa celalalt premiu al meu si sunt cele mai pretioase lucruri din viata mea.

Timbre

Le vedeti? Stiti ce sunt? Timbre.
EI bine, da. Sunt pasionata de filatelie. De foarte mult timp, nu de acum. Eram foarte mica, atunci cand strabunicutza mea, Silvia, mi-a aratat un clasor cu timbre. Ma iubea foarte mult strabunicutza mea si mereu o pomenesc si e prezenta in gandurile mele. Clasorul il avea de la sotul ei iar timbrele mele sunt vechi, de pe la sfarsitul anilor 1800 inceputul anilor 1900. Am tot felul de timbre romanesti, cred ca acum trebuie sa aiba ceva valoare. Cand am crescut eu mai maricica, am mers cu parintii intr-un concediu in Delta Dunarii si stand pe terasa unui hotel din Tulcea, Egreta se numea, si plictisindu-ma, am plecat in explorare si m-am oprit intr-un oficiu postal unde am gasit timbre. SI imi cumparam timbre de cate ori aveam si eu banutii mei.
Cu ceva timp in urma, cred ca era de Craciun, eram in cautare de perdele de bucatarie, am gasit undeva pe Lipscani, un magazin filatelic. Am intrat putin sceptica. Am crezut ca sunt numai timbre de colectie acolo, dar NU, erau si timbre pentru vanzare. Asa ca mi-am cumparat timbre. O parte sunt cele pe care le vedeti mai sus. Imi lipseste un clasor, cel pe care il am eu este foarte vechi si s-a rupt saracu' dar imi iau eu unul fain, ia sa vedeti! Daca mai sunt pasionati de timbre printre voi, sa-mi spuneti!

Noroc sau nenoroc?

Se poate spune despre o persoana ca este cea mai norocoasa si cea mai nenorocoasa persoana in acelasi timp? Nu. Majoritatea dintre noi ne plangem de cele mai multe ori ca nu avem noroc.
Sa va explic cum sta treaba cu mine.
Inca de cand eram mica, am crezut ca sunt extrem de norocoasa: castigam la loz in plic ceva de groaza. Nu exista data sa nu castig cate ceva. Si castigam sume mari la acea vreme: 100 de lei era o suma mare pentru un copil. In momentul cand am facut una dintre cele mai consistente boacane din viata mea si am luat ca sa nu spun furat bani din casa si am cumparat o punga intreaga de lozuri in plic, crezand ca astfel ii voi face fericiti pe ai mei care imprumutasera banii pe care eu ii luasem din casa, norocul meu s-a dus pe apa sambetei. Nu numai ca n-am castigat nici macar suma investita, dar m-am mai ales si cu o mama de bataie, evident.
Cand m-am facut mai mare si faceam o nazbatie, oricat de mica, niciodata soarta nu-mi era complice ca sa pot duce si eu minciuna necesara pana la capat si sa scap de bataie. Eram terorizata de bataie si de asta incercam sa ascund cat mai mult, dar mamei ii spuneam uneori, fiind constienta ca ceea ce am facut nu e un lucru bun. Tin minte ca tot asa odata, stransesem niste bani de la niste colegi, nu mai retin exact pentru ce si am cheltuit din ei pe placintele, gogosi ca voiam si eu sa am o zi cati aveau altii in fiecare zi. Ei, al naibii in ziua aia s-a facut de mi-a cerut diriginta banii si sa vina si taica-meu la scoala care dupa ce m-a facut de ras in fata clasei, a vrut sa ma si dezbrace sa ma bata acolo. Noroc ca l-a oprit diriginta, altminteri ar fi fost in stare s-o faca.
La liceu, a mai venit inapoi norocul: daca invatam o singura lectie dintr-un capitol, exact la aceea eram ascultata sau imi pica la lucrarea de control. La bac, desi invatasem bine toate subiectele de examen, erau si cateva pe care le invatasem foarte bine, printre ele aflandu-se si "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu. In noaptea dinaintea examenului, am visat ca asta-mi pica la oral si intr-adevar asta mi-a picat si am luat cea mai mare nota posibila din liceul meu.
La facultate norocul s-a tinut de mine garla. Adica am avut numai medii de 10, c toate ca niciodata nu am fost vreo tocilara. Nici vorba. Insa daca aveam 10 cursuri de invatat pentru examen si invatam numai 3 sau 4, oricum 2 subiecte erau din alea 3-4. Si la noi examenele erau examene gen subiect pe care trebuia sa-l dezbati in scris. Primul meu 10 a fost la "Istoria filosofiei antice", tin minte de parca a fost ieri. Cand am facut a doua facultate, a fost mai simplu, examenele se dadeau pe calculator, tip grila. Numai ca in anul III, cand trebuia sa intru in licenta, de 4 ori am picat un examen de parca cineva imi punea tot timpul bete in roate numai ca sa nu intru-n licenta. Insa intr-un final am fost eu mai incapatanata si am biruit. La licente, la fel: la prima a cazut tot sistemul si era o caldura de 47 de grade acolo, incat ne era imposibil sa ne mai concentram dupa 5-6 ore de stat degeaba in caldura aia infernala si am luat doar 8.70 sau ceva de genul asta, iar la a doua licenta am luat 10 cu ochii inchisi si dupa o ora am iesit afara din examen.
Dupa ce-am terminat facultatile si m-am angajat tot timpul, dar tot timpul am avut colegi exceptional dar niste sefi ingrozitori (cred ca si voi! :-)) iar in dragoste cel mai bine m-am inteles cu "soacrele" decat cu barbatii din viata mea. Cu unele tin legatura si acum :-) Ciudat e ca de obicei se intampla invers.
Acum vreo doi ani, a fost Anul Norocolui pentru mine: in acelasi an am castigat la 3 consursuri diferite: un televizor, un cuptor cu microunde, un frigider si o excursie la Milano. Pe bune. Iar acum, de vreo doi ani aproape, norocul m-a parasit aproape de tot. Nadajduiesc sa se intoarca fiindca am facut echipa buna impreuna. :-) Voi cum stati cu norocul?

Reflectii...

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o sa-i schimbe rotundul si splendoarea.
Si nimeni nu-i sa-mi spuna ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Si-acum, ce sens plecarea?

Catrene - Omar Khayyam

Ce sunt?

"Sunt un fir de praf minuscul
pe acest pământ – în Univers.
Ce-a fost stârnit de un vehicul,
în lumea asta fără sens.
În rotocoale mari mă-nvârt,
fără sprijin, fără rost,
şi-s dusă pe aripi de vânt
prin locuri unde n-am mai fost.
De ce ne zbatem să fim NOI,
când totu-i hărăzit de SUS?
Că eşti în vânt sau în noroi,
contează înc-un fir în plus?”

Sofia Vicoveanca



Toti suntem in vizita in acest moment si loc. Suntem doar in trecere. Am venit sa observam, sa invatam, sa crestem, sa iubim si sa ne intoarcem acasa.

Autenticul protector este acela care stie ca lumea nu este o mostenire de la parintii sai, ci un imprumut de la copiii sai. (J.J. Audubon)

Un vis neinterpretat e ca o carte necitita. Asa ca azi nu mai are importanta dimensiunea arhivei ci calitatea continutului.

Lumea nu-ti datoreaza nimic. Exista inaintea ta. (Mark Twain)