De cand eram mica, am fost fascinata de muzica usoara romaneasca. Poate pentru ca era cea mai la indemana in perioada comunista, cand foarte greu ajungeau piese din afara pe posturile noastre...
Eram in clasa a IX-a cand m-am indragostit de muzica interpretata de Madalina Manole. Ani de zile am fost fan infocat. Stiu si acum toate acele sute de versuri pe de rost si-mi face o reala placere sa le ascult.
Atat de multa nostalgie ma cuprinde cand ascult toate acel slagare. Atatea amintiri ma coplesesc. Stiu multe despre Omul Serban Georgescu, despre viata lui de familie, despre dragostea lui imensa pentru "fata cu parul de foc", am cunoscut-o pe doamna Cornelia, mama lui, am sarutat-o pe Alessia, pe fetita lui... Ce sa spun? Nu sunt eu in masura sa judec tot ce s-a intamplat in viata lui. Toti avem pacatele noastre.
Din toata viata lui, traita atat de intens, mi-a ramas in minte zambetul lui frumos si cald si sincer, dragostea imensa pe care o avea pentru muzica, optimismul lui debordant, glumele spuse cu nespus de mult haz, profesionalismul sau... Prin octombrie m-am intalnit cu Ruxandra Sararu si-i spuneam cu lacrimi in ochi ca "de cate ori te vad, imi aduc aminte de Serban fiindca l-am cunoscut la tine in birou la Radio..." Mi-a spus "stiu si mie mi-e dor de el..."
Parca nici nu-mi vine sa cred ca nu mai e. M-a tulburat ingrozitor vestea plecarii lui acum 3 ani...
Insa pastrez in suflet toate amintirile frumoase si-i multumesc lui Dumnezeu pentru cele 3 ore pe care mi le-a daruit alaturi de el intr-o discutie pe care am avut-o in culisele Festivalului Cantecul Orasului la Ramnicu-Sarat...
O sa va pastrez mereu in memoria mea afectiva! Fiecare piesa, fiecare acord pe care l-ati scris va ramane intiparit in sufletul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu