Se poate spune despre o persoana ca este cea mai norocoasa si cea mai nenorocoasa persoana in acelasi timp? Nu. Majoritatea dintre noi ne plangem de cele mai multe ori ca nu avem noroc.
Sa va explic cum sta treaba cu mine.
Inca de cand eram mica, am crezut ca sunt extrem de norocoasa: castigam la loz in plic ceva de groaza. Nu exista data sa nu castig cate ceva. Si castigam sume mari la acea vreme: 100 de lei era o suma mare pentru un copil. In momentul cand am facut una dintre cele mai consistente boacane din viata mea si am luat ca sa nu spun furat bani din casa si am cumparat o punga intreaga de lozuri in plic, crezand ca astfel ii voi face fericiti pe ai mei care imprumutasera banii pe care eu ii luasem din casa, norocul meu s-a dus pe apa sambetei. Nu numai ca n-am castigat nici macar suma investita, dar m-am mai ales si cu o mama de bataie, evident.
Cand m-am facut mai mare si faceam o nazbatie, oricat de mica, niciodata soarta nu-mi era complice ca sa pot duce si eu minciuna necesara pana la capat si sa scap de bataie. Eram terorizata de bataie si de asta incercam sa ascund cat mai mult, dar mamei ii spuneam uneori, fiind constienta ca ceea ce am facut nu e un lucru bun. Tin minte ca tot asa odata, stransesem niste bani de la niste colegi, nu mai retin exact pentru ce si am cheltuit din ei pe placintele, gogosi ca voiam si eu sa am o zi cati aveau altii in fiecare zi. Ei, al naibii in ziua aia s-a facut de mi-a cerut diriginta banii si sa vina si taica-meu la scoala care dupa ce m-a facut de ras in fata clasei, a vrut sa ma si dezbrace sa ma bata acolo. Noroc ca l-a oprit diriginta, altminteri ar fi fost in stare s-o faca.
La liceu, a mai venit inapoi norocul: daca invatam o singura lectie dintr-un capitol, exact la aceea eram ascultata sau imi pica la lucrarea de control. La bac, desi invatasem bine toate subiectele de examen, erau si cateva pe care le invatasem foarte bine, printre ele aflandu-se si "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu. In noaptea dinaintea examenului, am visat ca asta-mi pica la oral si intr-adevar asta mi-a picat si am luat cea mai mare nota posibila din liceul meu.
La facultate norocul s-a tinut de mine garla. Adica am avut numai medii de 10, c toate ca niciodata nu am fost vreo tocilara. Nici vorba. Insa daca aveam 10 cursuri de invatat pentru examen si invatam numai 3 sau 4, oricum 2 subiecte erau din alea 3-4. Si la noi examenele erau examene gen subiect pe care trebuia sa-l dezbati in scris. Primul meu 10 a fost la "Istoria filosofiei antice", tin minte de parca a fost ieri. Cand am facut a doua facultate, a fost mai simplu, examenele se dadeau pe calculator, tip grila. Numai ca in anul III, cand trebuia sa intru in licenta, de 4 ori am picat un examen de parca cineva imi punea tot timpul bete in roate numai ca sa nu intru-n licenta. Insa intr-un final am fost eu mai incapatanata si am biruit. La licente, la fel: la prima a cazut tot sistemul si era o caldura de 47 de grade acolo, incat ne era imposibil sa ne mai concentram dupa 5-6 ore de stat degeaba in caldura aia infernala si am luat doar 8.70 sau ceva de genul asta, iar la a doua licenta am luat 10 cu ochii inchisi si dupa o ora am iesit afara din examen.
Dupa ce-am terminat facultatile si m-am angajat tot timpul, dar tot timpul am avut colegi exceptional dar niste sefi ingrozitori (cred ca si voi! :-)) iar in dragoste cel mai bine m-am inteles cu "soacrele" decat cu barbatii din viata mea. Cu unele tin legatura si acum :-) Ciudat e ca de obicei se intampla invers.
Acum vreo doi ani, a fost Anul Norocolui pentru mine: in acelasi an am castigat la 3 consursuri diferite: un televizor, un cuptor cu microunde, un frigider si o excursie la Milano. Pe bune. Iar acum, de vreo doi ani aproape, norocul m-a parasit aproape de tot. Nadajduiesc sa se intoarca fiindca am facut echipa buna impreuna. :-) Voi cum stati cu norocul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu