Franturi din copilaria mea...

Inima imi batea sa-mi sparga pieptul. Ajunsesem la scoala (eram in clasa a V-a), ma asezasem in banca si am constatat ca cizmele doamnei diriginte nu erau. Mi le daduse cu ceva timp in urma ca sa le puna mami flecuri de metal la fabrica unde lucra. Si-n dimineata aceea mersesem cu tot cu cizmele doamnei diriginte la un spectacol la Casa de Cultura. La sfarsit, in invalmaseala si larma aceea de nedescris, le uitasem langa scaun. si la scoala ma trezisem ca nu erau. Am fugit disperata inapoi la Casa de Cultura dar cizmele nu mai erau la Casa de Cultura, langa scaun. Plangeam cand am ajuns... Dar doamnele de acolo (una dintre ele mi le luase) mi-au spus ca nu exista nicio sacosa. Nicio pereche de cizme. M-am intors la scoala tremurand ca o frunza... Stiam bine ce ma astepta acasa. Luam palme peste fata si eram trasa de par de tatal meu pentru cea mai mica greseala. Eram sigura ca ma va costa scump aceasta neatentie. La scoala am fost abatuta tot timpul orelor... Am plecat acasa cu sufletul mic... Nu am spus... Mi-era frica... De cate ori suna telefonul imi era teama sa nu fie doamna diriginta sa-i intrebe pe ai mei de cizme... Traiam intr-o frica continua... Pana intr-o zi, cand doamna diriginta m-a somat sa-i aduc cizmele oricum ar fi (facute sau nefacute). Eram sigura ca venise Ziua Judecatii. Am ajuns acasa in jurul orei 13.30. Ciudat... Usa era deschisa... S-o fi uitat-o deschisa??? Ai mei trebuiau sa se intoarca la 16.30 de la serviciu... Nu. Tata se intorsese mai devreme. Era la birou, intors cu spatele, scria... Am intrat incet, cu teama sa nu deranjez...

"- Buna, tati!

- Ce faci? Te-ai intors de la scoala? Ce-ai facut?

- Am facut bine... (si i-am relatat ce facusem la scoala in acea zi)"

Aceeasi privire in ochii lui... Ma privea ca pe un catel de care ti-e mila sau pe care-l tolerezi numai cand ai chef...

"- Tata, trebuie sa-ti spun ceva.

- Ce-ai mai facut???"

De parca eram un copil care facea numai tampenii... Eram atat de cuminte... Culegeam cate o sacosa de castane din parc si faceam din ele clase de copii cu care ma jucam ore intregi in camera. De fapt, asta era sintagma lui preferata cand ma rugam cu lacrimi in ochi sa ma mai lase cu ei cate putin: "Mars in camera ta!" Mergeam cu capul in jos...

"- Tata, am pierdut cizmele tovarasei diriginte...

- Ce-ai facuuuut?"

L-am vazut cum s-a ridicat si cum se albise la fata... Am cazut in genunchi:

"- Taticule, nu ma bate! Te rog nu ma bate! Jur ca nu mai fac!

- Nu mai faci??? De unde scot eu bani acum sa-i platesc cizmele nenorocito???"

A venit spre mine cu toata statura lui infioratoare de 1.84 m si m-a tras de par:

"- Ridica-te in picioare!"

"- Tati, ma doare! Tata, fie-ti mila...

- Mila??? Dar tie nu ti-e mila de mine???"

Si ai mei aveau bani, Slava Domnului!

Am vazut cum s-a dus glont in dormitor... Ma rugam sa fie rigla de lemn... Dar nu... Avea sa fie ceva mult mai rau... Ceva pastrat pentru ocazii "speciale": un cauciuc de lemn, gros, cu circumferinta de 5 cm cel putin...

"- Stai ca-ti arat eu tie. Las' ca te aranjez eu!"

Si a inceput sa-mi care furtune... Pe spate, pe maini, dar in special pe fese si pe picioare... Urlam ca un animal injunghiat... Aveam 11 ani.. Doar 11 ani...

Nu-mi mai amintesc nimic... Doar ploaia de lovituri care cadea cu nemiluita... Am cazut intr-un lesin dulce... unde nu mai simteam nimic... si o voce blanda:

"- Ama, trezeste-te! Ama, esti bine???" Era vocea vecinei mele, tanti Ileana.

M-am trezit din dulcea izbavire de durere si m-am agatat de ea cu disperare:

"- Nu ma duce inapoi, tanti Ileana! Te rog frumos! Vreau sa stau aici pana vine mamica mea!" hohoteam eu...

"- Nu te duc. Stai linistita! Nu te duc... Stai cuminte..."

Simteam comprese reci pe trupul meu tumefiat... De la brau in jos nu mai aveai unde sa pui un deget...

Au trecut repede orele... Si mama a venit si m-a luat:

"- Ce s-a intamplat?" a intrebat-o mama pe vecina mea.

"- A batut-o Gabi... Nu e posibil sa bati in halul asta un copil! Nela, ai grija de ea!"

Tanti Ileana isi dorea cu disperare un copil si nu putea face.

Mama m-a luat acasa. Ma linistisem putin cate putin...

O discutie scurta intre ei doi peste care au trecut ca peste un fapt banal, oarecare... Mama ne-a pus sa mancam si dupa aceea curgea apa calda (stiti cum era pe vremea lui Ceausescu, cu apa rationalizata de 2 ori pe saptamana)... Mama m-a luat in baie, m-a dezbracat sa ma bage in baie... si un urlet... ca un animal injunghiat... Nu-i venea sa creada... Eram neagra de la brau in jos... Nu aveai unde sa pui un deget...

Stiu ca s-au certat rau in seara aia... ca mama a plans... ca a adormit cu mine in brate...

Degeaba... Degeaba...



Doamne, cat de greu mi-a fost sa retraiesc acele clipe pe care le tin minte cu fidelitate.... Cat de dureros.... Insa am scris ca sa intelegeti, ca sa fiti mai atenti la copiii vostri! Nu lasati pe nimeni sa-i bata! Nu-i bateti! Totul, totul se poate rezolva cu vorba buna, totul consta in comunicare!

Si nu, nu am nevoie de compatimire! A fost de mult timp, foarte de mult.... Aveti doar grija de copiii vostri si voi, cei care ma judecati, cei care nu aveti loc sa va traiti viata voastra meschina, poate veti intelege mai mult, poate va veti ridica ochii spre cer... Desi mi-e greu sa cred asta!

Si nu, nu va ganditi ca-mi urasc tatal! Dimpotriva, mi-e mila de el ca n-a inteles ce inseamna un copil, ce inseamna dragostea de parinte... Nu-l urasc si nici nu-l dispretuiesc... Dimpotriva, daca mi-ar cere ajutorul, cu siguranta as alerga la el... Insa am mandria ca astazi pot sa-l infrunt fara sa-mi fie teama!
Vreau sa cred ca m-am nascut un om bun, insa cred ca toate aceste episoade succesive de violenta mi-au intarit increderea si curajul in mine, m-au fortat sa ma autodepasesc, sa-mi ating limitele, sa imi redescopar adevaratele valori, sa cred in mine, sa ajut, sa iubesc, sa ofer...

Lansare de carte Andreea Marin

Sambata, 28 noiembrie, ora 15.00, va avea loc la Standul Tritonic de la Targul Gaudeamus (Romexpo), lansarea cartii "Pretuieste viata" scrisa de Andreea Marin Banica dar avand si coautori celebri. Mai multe detalii gasiti pe http://www.pretuiesteviata.ro/

Va asteptam la lansare!

Copiii spun lucruri traznite!

La ce folosesc sprancenele?
Sprancenele folosesc ca sa tina fruntea sus, sa nu-i vina fruntea pe ochi.

Ce sunt amprentele?
Amprentele e cand punem mana pe o clanta si raman degetele acolo si le gaseste politia.

Ce este sufletul?
Sufletul e cand iti pune mama prajituri pe farfurie si tu ii lasi prajituri si lu' ala mic.

Ce este tristetea?
Tristetea e cand un om vine la altul si bea mult.

Ce inseamna cuvantul "modern"?
Modern e cand vezi ceva frumos si e scump si n-ai bani.

Ce este igiena?
Igiena este cand vin neamurile si vad ce curat e in casa.

De ce isi fac oamenii cadouri?
Oamenii isi fac cadouri ca sa nu fie nesimtiti.

De ce gaina nu zboara pe sus ca celelalte pasari?
Gaina nu zboara pe sus ca celelalte pasari, pentru ca ii este frica sa nu scape oul cand ii vine sa-l faca.

De ce se pun potcoave la cai?
La cal se pun potcoave ca sa nu cada calul pe spate cand pune frana.

Cornulete simple si gustoase!

Ieri am facut cornulete pentru prima data in viata mea dupa o reteta de la mama mea. V-o impartasesc si voua fiindca sunt delicioaaaaaaaaaase si foarte simplu de facut.

Ingrediente:
Un pachet de margarina "Unirea".
O cana cu ulei.
O cana cu lapte batut.
Un cub de drojdie.
Faina cat cuprinde.
Dulceata, rahat sau nuca (dupa preferinta)
Un pachet cu zahar pudra de la Coronita.

Mod de preparare: Faina se pune intr-un lighean. Se face o gaura in mijloc. Drojdia se dizolva in apa calduta dupa care se toarna in mijlocul fainei. Se adauga margarina (dupa ce-a fost faramitata in prealabil), uleiul si laptele batut. Se amesteca toate si lasati aluatul sa-si ia cata faina are nevoie. Dupa ce ati facut aluatul (atentie! acesta nu trebuie sa fie elastic ci putin sfaramicios dar sa se poata intinde), intindeti o foaie de aluat pe o planseta din lemn, de preferat cat se poate de subtire. Aluatul nu va fi lasat la crescut! Eventual, iti puteti lasa vreo ora la frigider. Buuuuuuuun! Revenim la aluat. Il intindeti asadar pe planseta in foaie cat mai subtire, apoi puneti o farfurie cat aluatul de mare si taiati de jur-imprejur. Acum aveti in fata aluatul rotund. Taiati rotundul in 4, apoi fiecare parte in 3, in raze care pornesc de la baza spre centrul cercului. Puneti umplutura (rahat, dulceata sau nuca) ce doriti voi, la baza aluatului rotund si rotiti de la baza spre interior, astfel incat varful cornuletului sa vina spre exterior. Trebuie sa faceti vreo 2-3 foi de aluat ca sa umpleti o tava. Eu coc in tava de la aragaz. Asezati cornuletele in tava fara sa ungeti tava cu nimic (are aluatul si ulei si margarina si nu se lipesc), dupa ce ati incins cuptorul in prealabil. Bagati tava la cuptor. In primele 5 minute de coacere lasati focul mic, dupa care il puteti da la mediu. In mod normal, o tava ar trebui sa se coaca in 15-20 de minute, depinde de aragaz. Dupa ce ati copt toate cornuletele, le asezati pe o hartie mare, asa, cat sa incapa toate. Turnati peste ele zahar pudra de la Coronita si le tavaliti bine-bine. Le asezati apoi pe platou si le puteti servi langa o cafelutza sau un ceai! Pofta buna!

S-a dus maturatorul de praf de stele...

Si s-a dus... Lumea a ramas mai saraca si scena mai goala fara Maestrul Dinica. Trinitasul scenei romanesti (Dinica, Moraru, Beligan) a ramas fara Sfantul Duh (iertata-mi fie comparatia!).
Aseara, TVR a difuzat "Take, Ianke si Cadar" cu o distributie de exceptie: Radu Beligan (Ianke), Marin Moraru (Take), Gheorghe Dinica (Cadar), Monica Davidescu (Ana), Mihai Calin (Ionel), Valentin Uritescu (Itic/Ilie)... Am ras cu lacrimi de umorul flegmatic, abordat cu cea mai serioasa expresie de Radu Beligan... Am iubit tacerile lui Dinica... Si tacerile lui aveau farmec... Te privea cu subinteles, grav si serios, dar ochii lui spuneau atat de multe...
Piesa de aseara mi-a adus aminte de un moment haios, de cand aveam vreo 7-8 ani si locuitor al unui orasel de provincie, cand abia desluseam literele de-o schioapa de pe afise, am inteles ca la Casa de Cultura din Ramnicu-Sarat era teatru. Si am fugit la teatru, direct din piata, de unde mersesem sa-mi cumpar o inghetata de-aia cu fistic cat un pachet de unt de mare. Imbracata in salvari si cu un tricou murdar pe mine, cu "broastele" in picioare (niste pantofi buni de joaca, ce nu mai aveau nici flecuri), cu inghetata siroind pe mine si dupa mine, am fugit sa vad "Take, Ianke si Cadar" la Casa de Cultura. Daca aveti impresia ca tinuta mea m-a facut sa stau in ultimul rand, va inselati! M-am postat fix pe primul rand, intre cucoane elegante si domni scortosi. Putea sa se uite chioras tot orasul la mine. Ce-mi pasa mie? Important era sa vad piesa. Nu mai stiu cat reusisem sa vad din spectacol, stiu doar ca la un moment dat am fost trasa de mama de mana care mi-a soptit printre dinti: "Ce cauti in halul asta la teatru? Nu puteai macar sa te schimbi???". Ma amuza acum cand realizez ca de fapt ceea ce o preocupa pe ea, nu era faptul ca am plecat fara sa anunt ci faptul ca eram murdara! :-))) A incercat sa ma traga de acolo dar am inceput sa plang si toata lumea din jurul meu mi s-a aliat: "Lasati-o doamna! Ce conteaza cum e imbracata?"
Si m-a lasat. Si am vazut piesa. O piesa de care am fost fascinata toata viata mea. Prima mea amintire despre teatru.
Ma doare pierderea Maestrului Dinica. Vreau sa cred ca Dumnezeu l-a luat la Dreapta Sa si-i cere sfatul din cand in cand...
Ramas-bun, Maestre!

"Sunt vagabondul vietii mele,
Ca intr-un film cu Raj Kapoor,
Maturator de praf de stele,
Si cusurgiu fara cusur.
Iar cand adorm spre dimineata,
Imi reprosez de la-nceput,
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut ..."

Poezii pentru copii

Nu stiu cum se numeste aceasta poezie, dar o tin minte de cand aveam vreo 3-4 anisori. Daca stie cineva autorul si titlul, chiar il rog sa-mi spuna! Pana atunci insa, v-o daruiesc cu mare drag pentru fetitele voastre.

La noi in bloc, o tanti rea
Mi-a spus ca mama nu e mama mea
Si ca m-ar fi gasit de mititica
Intr-un pachet, plangand ca o pisica!
Dar eu stiu ca nu-i adevarat!
Ce? Mamele au copii de aruncat?
Mamica mea este a mea si eu a ei,
Ca-mi cumpara papusi, fundite si cercei.
Cand am temperatura, mama-i trista
Si sta si-mi sterge fruntea c-o batista!
Tin minte ca-n bufet, aveam odata
Un pachetel intreg cu ciocolata!
Iar tata cand sa ia o faramita
Mama a zis:
"-Nu! E pentru fetita!
Ce, pentru tine am cumparat-o???"
Dar eu am impartit pachetu-n trei
Ca sa manance si parintii mei.
Eu ii iubesc cum nici nu se mai poate
Cand am sa cresc, am sa le aduc de toate!
Dar, cateodata... stiti? Nici nu as vrea sa cresc
Ca stiti ca ei atunci imbatranesc...
As vrea ca sa raman mereu asa
Sa merg cu ei la circ, la cinema.

Lacrima si raza

"O lacrima
Desprinsa dintre genele unei plapande amintiri
Ce sta ascunsa-n fundul unui suflet
Cazu
Pe albul unei fragede petale...
O raza dete peste ea
Si-i zise:
-Simt din caldura ta ca nu esti bob de roua...
De unde vii si ce esti?
In vreme ce se destrama in pulbere de soare,
Raspunse lacrima:
-Eu sunt un strop de suflet
Si sunt
Ca picurii izvoarelor fierbinti
Vin totdeauna din adancuri mari!"
-Lucian Blaga-

Lansare de carte Andreea Marin si Mihaela Radulescu

Sambata, 28 noiembrie, la Targul Gaudeamus, divele isi lanseaza cartea. Pardon, cartile! Una la ora 13.00 (Raduleasca) si alta la ora 15.00 (Andreea Marin).
Oare si de data asta este o coincidenta?
Posibil.
Va las pe voi sa trageti concluziile.
Cartea Andreei se numeste "Pretuieste viata". Cartea Mihaelei se numeste "Niste raspunsuri".

DACA

de Joseph Rudyard Kipling

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă rege umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

ANTI-DACA

de Kostas Varnalis

De poti sa faci pe prostul cand altul te repede-
Facand-o pe desteptul, si cu-n cuvant nu-l certi;
De nu te-ncrezi in nimeni, si nimeni nu te crede;
De-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti;

De nu amani o clipa un rau sa-l implinesti
Si daca minti mai tare, cand altii nu spoun drept;
De-ti place in iubire cu ura sa izbesti
Si totusi iti pui masca de sfant si de-ntelept;

De te tarasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul
Si numai interesul il pui la rang de tel;
De parasesti invinsul si treci cu-nvingatorul
Si-i vinzi, fara sfiala, pe amandoi la fel;

De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa talmacita
Drept adevar, sa-nsele multimea oarba, si
Cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite,
Tu dandu-le la dracu poti altele scorni

De poti sa faci intr-una dintr-un castig o mie
Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;
De nu-ti platesti banutul luat ca datorie
Dar tu sa fi platitul gasesti ca-i drept si demn;

De poti sa-ti storci si gandul, si inima, si nervii
Imbatranite-n rele, sa faca rele noi
Si sub nehotarare plecandu-te ca servii
Cand toti striga-"'nainte !" , tu doar sa strigi "'napoi!";

Daca stand in multime te-mpaunezi semet,
Dar langa cel puternic ingenunchezi slugarnic
Si pe dusmani sau prieteni, tratandu-i cu dispret,
Te faci ca tii la dansii, dar ii inseli amarnic!

Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde-un rau
Si-n umbra lui te-nlinisti, ca-n umbra unui pom
Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau;
Vei fi-ntre Domni, Intaiul, dar niciodata OM ...