Si s-a dus... Lumea a ramas mai saraca si scena mai goala fara Maestrul Dinica. Trinitasul scenei romanesti (Dinica, Moraru, Beligan) a ramas fara Sfantul Duh (iertata-mi fie comparatia!).
Aseara, TVR a difuzat "Take, Ianke si Cadar" cu o distributie de exceptie: Radu Beligan (Ianke), Marin Moraru (Take), Gheorghe Dinica (Cadar), Monica Davidescu (Ana), Mihai Calin (Ionel), Valentin Uritescu (Itic/Ilie)... Am ras cu lacrimi de umorul flegmatic, abordat cu cea mai serioasa expresie de Radu Beligan... Am iubit tacerile lui Dinica... Si tacerile lui aveau farmec... Te privea cu subinteles, grav si serios, dar ochii lui spuneau atat de multe...
Piesa de aseara mi-a adus aminte de un moment haios, de cand aveam vreo 7-8 ani si locuitor al unui orasel de provincie, cand abia desluseam literele de-o schioapa de pe afise, am inteles ca la Casa de Cultura din Ramnicu-Sarat era teatru. Si am fugit la teatru, direct din piata, de unde mersesem sa-mi cumpar o inghetata de-aia cu fistic cat un pachet de unt de mare. Imbracata in salvari si cu un tricou murdar pe mine, cu "broastele" in picioare (niste pantofi buni de joaca, ce nu mai aveau nici flecuri), cu inghetata siroind pe mine si dupa mine, am fugit sa vad "Take, Ianke si Cadar" la Casa de Cultura. Daca aveti impresia ca tinuta mea m-a facut sa stau in ultimul rand, va inselati! M-am postat fix pe primul rand, intre cucoane elegante si domni scortosi. Putea sa se uite chioras tot orasul la mine. Ce-mi pasa mie? Important era sa vad piesa. Nu mai stiu cat reusisem sa vad din spectacol, stiu doar ca la un moment dat am fost trasa de mama de mana care mi-a soptit printre dinti: "Ce cauti in halul asta la teatru? Nu puteai macar sa te schimbi???". Ma amuza acum cand realizez ca de fapt ceea ce o preocupa pe ea, nu era faptul ca am plecat fara sa anunt ci faptul ca eram murdara! :-))) A incercat sa ma traga de acolo dar am inceput sa plang si toata lumea din jurul meu mi s-a aliat: "Lasati-o doamna! Ce conteaza cum e imbracata?"
Si m-a lasat. Si am vazut piesa. O piesa de care am fost fascinata toata viata mea. Prima mea amintire despre teatru.
Ma doare pierderea Maestrului Dinica. Vreau sa cred ca Dumnezeu l-a luat la Dreapta Sa si-i cere sfatul din cand in cand...
Ramas-bun, Maestre!
"Sunt vagabondul vietii mele,
Ca intr-un film cu Raj Kapoor,
Maturator de praf de stele,
Si cusurgiu fara cusur.
Iar cand adorm spre dimineata,
Imi reprosez de la-nceput,
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut ..."
Aseara, TVR a difuzat "Take, Ianke si Cadar" cu o distributie de exceptie: Radu Beligan (Ianke), Marin Moraru (Take), Gheorghe Dinica (Cadar), Monica Davidescu (Ana), Mihai Calin (Ionel), Valentin Uritescu (Itic/Ilie)... Am ras cu lacrimi de umorul flegmatic, abordat cu cea mai serioasa expresie de Radu Beligan... Am iubit tacerile lui Dinica... Si tacerile lui aveau farmec... Te privea cu subinteles, grav si serios, dar ochii lui spuneau atat de multe...
Piesa de aseara mi-a adus aminte de un moment haios, de cand aveam vreo 7-8 ani si locuitor al unui orasel de provincie, cand abia desluseam literele de-o schioapa de pe afise, am inteles ca la Casa de Cultura din Ramnicu-Sarat era teatru. Si am fugit la teatru, direct din piata, de unde mersesem sa-mi cumpar o inghetata de-aia cu fistic cat un pachet de unt de mare. Imbracata in salvari si cu un tricou murdar pe mine, cu "broastele" in picioare (niste pantofi buni de joaca, ce nu mai aveau nici flecuri), cu inghetata siroind pe mine si dupa mine, am fugit sa vad "Take, Ianke si Cadar" la Casa de Cultura. Daca aveti impresia ca tinuta mea m-a facut sa stau in ultimul rand, va inselati! M-am postat fix pe primul rand, intre cucoane elegante si domni scortosi. Putea sa se uite chioras tot orasul la mine. Ce-mi pasa mie? Important era sa vad piesa. Nu mai stiu cat reusisem sa vad din spectacol, stiu doar ca la un moment dat am fost trasa de mama de mana care mi-a soptit printre dinti: "Ce cauti in halul asta la teatru? Nu puteai macar sa te schimbi???". Ma amuza acum cand realizez ca de fapt ceea ce o preocupa pe ea, nu era faptul ca am plecat fara sa anunt ci faptul ca eram murdara! :-))) A incercat sa ma traga de acolo dar am inceput sa plang si toata lumea din jurul meu mi s-a aliat: "Lasati-o doamna! Ce conteaza cum e imbracata?"
Si m-a lasat. Si am vazut piesa. O piesa de care am fost fascinata toata viata mea. Prima mea amintire despre teatru.
Ma doare pierderea Maestrului Dinica. Vreau sa cred ca Dumnezeu l-a luat la Dreapta Sa si-i cere sfatul din cand in cand...
Ramas-bun, Maestre!
"Sunt vagabondul vietii mele,
Ca intr-un film cu Raj Kapoor,
Maturator de praf de stele,
Si cusurgiu fara cusur.
Iar cand adorm spre dimineata,
Imi reprosez de la-nceput,
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut ..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu