Nu stiu cum se numeste aceasta poezie, dar o tin minte de cand aveam vreo 3-4 anisori. Daca stie cineva autorul si titlul, chiar il rog sa-mi spuna! Pana atunci insa, v-o daruiesc cu mare drag pentru fetitele voastre.
La noi in bloc, o tanti rea
Mi-a spus ca mama nu e mama mea
Si ca m-ar fi gasit de mititica
Intr-un pachet, plangand ca o pisica!
Dar eu stiu ca nu-i adevarat!
Ce? Mamele au copii de aruncat?
Mamica mea este a mea si eu a ei,
Ca-mi cumpara papusi, fundite si cercei.
Cand am temperatura, mama-i trista
Si sta si-mi sterge fruntea c-o batista!
Tin minte ca-n bufet, aveam odata
Un pachetel intreg cu ciocolata!
Iar tata cand sa ia o faramita
Mama a zis:
"-Nu! E pentru fetita!
Ce, pentru tine am cumparat-o???"
Dar eu am impartit pachetu-n trei
Ca sa manance si parintii mei.
Eu ii iubesc cum nici nu se mai poate
Cand am sa cresc, am sa le aduc de toate!
Dar, cateodata... stiti? Nici nu as vrea sa cresc
Ca stiti ca ei atunci imbatranesc...
As vrea ca sa raman mereu asa
Sa merg cu ei la circ, la cinema.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu