Manifest pentru sanatatea lui Adrian Paunescu

Aseara m-am uitat la Cenaclul Flacara. Cei de varsta mea stiu despre ce vorbesc. Cea mai serioasa miscare culturala din perioada comunismului, iar Adrian Paunescu, asemenea lui Zeus din Olimp, un axis mundi al acestei miscari.

Va amintiti de serile minunate cand ascultam la un pick-up amarat, discurile de vinil cu Cenaclul Flacara? Acolo s-au lansat o multime de artisti consacrati, in special folkisti...

De ziua verisoarei mele, in iunie anul acesta, cand a implinit 20 de ani, i-am cantat:

"In seaaaaaaaara asta mama, lumea e a mea!

O lumeeeeeeee de 20 de ani...

Priveste mama jocul si taci, nu intreba,

E foarte simplu, este seara mea..."

E un cantec pe care-l stiu din acea perioada cand stadioanele se umpleau pana la refuz, atunci cand Cenaclul Flacara venea in turneu. Seicaru, Hrusca, Tatiana Stepa, Poesis, Doi si jumatate, etc. sunt doar o parte dintre cei care s-au lansat/au cantat in cadrul minunatei miscari care desfiinta rigorile comuniste, dand frau liber cantecului, poeziei neingradite.

Aseara priveam uimita veneratia publicului pentru artistii cenaclului, cat respect, cata admiratie nedisimulata pentru cei care atunci erau practic, singura sau una dintre putinele oaze de cultura.

Ce sa va mai spun? Ca la 8 ani am invatat prima poezie de Adrian Paunescu? Se numea "Manifest pentru sanatatea pamantului" si am recitat-o intr-o serbare la scoala unde au plans toti cei prezenti.

Am crescut cu versurile lui Paunescu, cu cantecele Cenaclului Flacara si de aceea, astazi, cand viata Maestrului se afla la granita dintre Aici si Dincolo, vreau sa va propun ca sambata, 30 octombrie 2010, la ora 22.00 sa spunem impreuna rugaciunea "Tatal nostru" pentru maestrul Adrian Paunescu. Va multumesc anticipat!

Sanatate multa, Maestre!

Eroul saptamanii

Am hotarat sa infiintez o noua rubrica pe blogul meu si in fiecare saptamana sa o dedic unei personalitati sau unei persoane care m-a impresionat prin ceva anume.

Am inaugurat aceasta rubrica alegand-o pe Andreea Marin Banica ca prima eroina. As putea insirui aici mii de motive pentru care o pot declara "Eroul saptamanii", motive care s-au acumulat treptat de-a lungul atator ani de cand o cunosc. Insa nu o s-o fac! Din simpul motiv ca numele Andreei Marin Banica a devenit un garant al succesului, pentru ca forta si determinarea sa o fac sa reuseasca oriunde si in tot ceea ce-si propune.

Motivul pentru care am ales-o insa pe ea in aceasta saptamana este energia, forta si daruirea cu care a luptat pentru modificarea Ordinului 50/2004 al Ministrului Sanatatii, ordin ce confera dreptul bolnavilor cu forme galopante de cancer, leucemie, tumori ce nu pot fi decontate prin formularul E112 sa aiba acces la fonduri, ordin care le da dreptul sa acceseze si sa obtina fonduri de la statul roman pentru a se vindeca in strainatate daca medicii romani recomanda acest lucru. Exista si pana acum acest ordin numai ca procedura era una foarte dificila si asa se facea ca oameni care aveau nevoie disperata de operatii urgente in strainatate (operatii ce costau sute de mii de euro) se trezeau pusi pe o lista de asteptare, asteptare ce putea dura uneori si cativa ani. Prin modificarile pe care Andreea si Ministrul Sanatatii le-au adus acestui ordin, aceasta procedura s-a simplificat si (sa speram) de acum inainte, bolnavii vor putea avea acces la tratamente si operatii in strainatate fara sa mai faca apel la mila publica.

Cunosc cateva cazuri de persoane care si-au dus copiii la operatii in strainatate si toti mi-au spus acelasi lucru: ca oamenii intalniti acolo din toate colturile lumii, cu aceleasi probleme ca ale lor, au fost finantati de statul lor. Romanii erau singurii care veneau cu bani stransi din teledonuri, emisiuni televizate, etc. Acest lucru trebuie sa inceteze! Iar Andreea a facut un prim pas in acest sens. Felicitari, draga Andreea! Pentru mine ai fost, esti si vei ramane un arhetip de daruire, vointa, determinare, hotarare. De aceea, tu esti pentru mine, saptamana aceasta, EROUL SAPTAMANII!

Un week-end perfect

De foarte mult timp n-am mai avut asa un sfarsit de saptamana frumos, pentru sufletul meu... Am citit, am fost la film, la teatru si la o nunta de argint...

Apropos de mers la film. Va recomand cu caldura filmul "Mananca, roaga-te, iubeste"! Cartea a fost best-seller in SUA si in multe alte tari, insa filmul, avand-o ca personaj central pe Julia Roberts a fost mai reusit decat ecranizarea. Rareori afirm asta despre un film si asta pentru ca, in general, acestea m-au dezamagit. Un exemplu graitor a fost "Codul lui Da Vinci". Filmul mi s-a parut o porcarie fata de cartea care pe mine una, la vremea aceea, m-a impresionat. Ei bine, nu acelasi lucru s-a intamplat si cu "Mananca, roaga-te, iubeste!"... Regizorul a cuprins esenta cartii, scenele-cheie, starile prin care trece Liz, trecerea ei de la lumea materiala la cea spirituala. Julia Roberts o intruchipeaza in film in mod stralucit pe Liz. Este femeia-scriitor, femeia-pasionala, femeia-religioasa, femeia-copil, femeia-sensibila, femeia-prietena, femeia-furioasa... trece printr-o multitudine de stari, surprinse exceptional de fidel de ochiul camerei de filmat... Bine, mie mi-a placut Julia Roberts tot timpul, insa parca in acest film a ajuns la deplina maturitate artistica, cu atat mai mult cu cat anii si-au pus amprenta si pe ea, insa cu toate astea, desi exista in film scene foarte naturale, in sensul ca nu este machiata si se mai observa cate un rid pe ici, pe colo, totusi parca este mai frumoasa, mai naturala, mai speciala acum... Va recomand cu caldura sa-l vizionati!

De asemenea, tot in acest week-end, am citit si cartea "Dezonorata", povestea reala a unei femei violata in grup pentru a rascumpara onoarea fratelui ei. Actiunea este terifianta si se petrece in Pakistanul zilelor noastre. Insa Mukhtar Mai (asa o cheama pe femeie), desi analfabeta, isi da seama ca presa poate avea un rol hotarator pentru a schimba cursul unei anchete ce altminteri ar fi fost ingropata sub pres si hotaraste sa vorbeasca! Vocea ei se va face auzita in lumea intreaga si astfel, in loc sa aleaga calea sinuciderii asa cum au facut-o multe alte femei din Pakistan si din alte parti ale lumii, va deveni o militanta ferventa in apararea drepturilor femeilor din lumea intreaga. Si in ziua de astazi ea traieste tot in satul ei, insa datorita curajului nemaipomenit de a-si face auzita drama, este respectata si iubita in comunitatea ei unde a infiintat o scoala unde invata fetitele si baietii carte dar si ce inseamna egalitatea intre sexe si drepturile pe care le au si de care (este foarte important!) sa se foloseasca atunci cand se afla in situatii similare.

Asadar, carte, teatru, film intr-o singura zi. Va recomand si voua aceasta "cura"! Este foarte eficienta! Nu ingrasa si mai ales, ca sa folosesc o replica din susnumitul film "te face sa razi si cu ficatul"... Daca veti viziona filmul, veti intelege ce vreau sa spun! Pana atunci, va pupacesc cu drag!

Fata visurilor noastre pur si simplu a plecat...

Seara trecuta a fost una plina de emotii de tot felul... Un amalgam de sentimente care s-au invalamasit si m-au tulburat peste masura... Din sapte cati trebuia sa fim, am fost doar 4, dar ne-am simtit bine: Adina, Ciprian, Monica si eu. Adina abia sosita din Franta a venit direct la intalnirea cu noi, insa pe la 20.00 a plecat si am ramas noi trei. Am vazut sute de poze scoase de Monica si am primit si eu cateva... Aseara am adormit plangand de dor pentru printesa noastra si sarutandu-i fotografia, am lasat poze accea pe masa iar azi-dmineata am gasit-o... in pat... langa mine... Nu stiu cum a ajuns acolo. Teoretic era imposibil, insa pentru mine a fost un semn ca Madalina a fost langa mine, a fost semnul ei ca imi este alaturi...

Te iubesc, printesa! Te iubesc infinit... Sa ai grija de noi!

Shooting Mada pentru lansarea albumului

http://www.youtube.com/watch?v=wKj3SwMsR0Y

Atat de frumoasa, de speciala, de dulce... cat de adevarata ESTI!!! Vei fi tot timpul, Mada! Te iubesc!

3 luni

Minutele atarna greu si in calendarul meu afectiv se transforma in secole...

Un alt 14...

14 octombrie...

Acum o luna, pe 14 septembrie, era Ziua Sfintei Cruci... Astazi, este Sf. Cuvioasa Parascheva...

Merg din nou la biserica sa ma rog pentru tine, pentru tine, iubita mea...

E cerul trist ca si sufletele noastre...

Cum sa privesc spre cer, fara dragostea ta?

Cum sa invat s-astept, cand se opreste trenul fara tine?

Poate ca nu stiu...

Poate-i prea tarziu...

Urmeaza un alt week-end pe care ti-l dedicam tie... cand vom fi alaturi de tine si cand te vom purta in gand si in suflet...

Invata-ne tu, iubita noastra, cum sa facem sa scriem pe cer, pe un portativ imens cine esti tu, ce ai reprezentat tu, cine a fost cu adevarat Madalina Manole...

Sa le aratam tuturor ce om minunat ai fost, ce artist desavarsit...

Stiu/stim ca intr-o zi vom reusi sa facem asta pentru tine...

Ajuta-ne doar sa fim puternici...

Te iubesc in fiecare clipa, mi-e dor de tine!

Ai grija de noi, inger drag!

Finalizarea anchetei

Ieri au fost publicate rezultatele anchetei in cazul mortii Madalinei. Nimic spectaculos, mai putin fotografia publicata de un tabloid, desprinsa din dosarul de la Procuratura si care o infatiseaza pe Mada asa cum a fost gasita in dimineata fatidica...

Socant, surprinzator si abrupt mod de a face lumina asupra mortii fetei noastre dragi. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru inspiratia nemaipomenita pe care mi-a daruit-o, de a ma retrage din presa asta ordinara, fara scrupule, fara constiinta gazetareasca, fara deontologie. Sunt satula de toate mizeriile si speculatiile care s-au scris/facut pe seama Madalinei noastre dragi.

Cred ca daca ar fi stiut ce lasa in urma, s-ar mai fi gandit o data (draga de ea!) inainte sa faca gestul fatidic.

Pentru toti ceilalti, Mada este un subiect de barfa la cafeaua de dimineata sau in autobuz, ori pe palierul de la bloc cand iesi sa o intrebi pe vecina "de ce n-or fi dat astia draga caldura"?

Pentru noi, toti cei care am cunoscut-o, Mada este mai mult, mult mai mult...

Tocmai am avut o luuuuuuuunga discutie cu o prietena (manolista si ea) despre ce a insemnat pentru mine Madalina... M-a intrebat daca nu m-am gandit nici macar o singura data cum ar fi sa-mi daruiasca mai mult, sa merg cu ea la cumparaturi, sa... Si i-am raspuns cat se poate de sincer: NUUUUUUUUUUUU!!! EU AM FOST FERICITA PENTRU CAT MI-A DARUIT EA! Eram extaziata (la acea varsta) ca stateam in preajma ei, eram perfect incantata cu cat imi daruia... O priveam ca pe o zeita... Era soarele meu, lumina mea... A fost omul care mi-a dat putere, curaj, aripi sa zbor... Mereu imi spunea "cea mai sensibila prietena a mea"... Ea a fost cea care m-a incurajat sa scriu, ea stia totul despre mine, ei ii spuneam si pe cine iubesc si ce am facut la scoala... Invatam dimineata la liceu si cum ajungeam acasa, puneam mana pe telefonul fix si o sunam sa-i povestesc tot... Absolut TOT. Nu stiu sa ma fi repezit vreodata... sa-mi fi spus ca nu are timp de mine... uneori pleca cu saptamanile in turneu dar o asteptam cuminte pana se intorcea... Prietena mea draga si buna...

Mult mai tarziu, cand m-am facut mare si am devenit jurnalista am gasit un autograf de la Octavian Ursulescu (pe care-l pastrez si acum), pe care scrie: "Pentru Ana-Maria, onoarea de a devenit o ziarista celebra si sa ne ia interviuri noua. Si fireste, in primul rand, Madalinei Manole..." Si ciudat de cat de mult avea sa se adevereasca peste ani aceasta prezicere... Pentru ca am devenit ziarista, insa... singura vedeta careia nu am reusit sa-i iau interviu niciodata a fost Madalina. Am avut ocazia o singura data, cand lucram la Taifasuri si cand au cumparat drepturile de autor de la Madalina pentru CD-ul pe care l-au scos... Mi-am dorit nespus de mult sa fac o coperta si un reportaj (asa cum era firesc si cum ar fi meritat) care sa iasa pe piata odata cu CD-ul, dar din pacate, a fost numai dorinta mea, nu si a fostilor mei sefi... Am ramas cu regretul acesta profund, desi Madalina a inteles atunci, mi-a simtit imediat dezamagirea profunda si mi-a consolat neputinta cu vorbe dulci... Acum golul e si mai adanc... si te rog, iarta-ma, iarta-ma, draga mea, ca nu am putut mai mult... ca nu am luptat mai mult...

Atatea amintiri si atat de multa dragoste stransa in cei aproape 20 de ani... Niciodata nu se vor sterge...

Parca pe zi ce trece, totul este mai viu in memoria mea, mai adevarat, mai real... O vad tot timpul, iar publicarea acelei poze din ziua fatidica mi-a facut ingrozitor de mult rau... Nu am putut sa nu ma intreb... oare ce a simtit in acele momente? Oare ce a gandit in acele clipe??? La ce s-a gandit??? Sau n-a gandit??? Era constienta? Nu era??? cui a cerut iertare in gand??? A mers sa-si vada puiutul pentru ultima data??? Plangea??? Nu plangea??? Era calma? Resemnata? Disperata??? Adormita??? Atat de multe intrebari care nu-mi dau pace, carora nu le voi putea afla niciodata raspunsul...

Sper ca Dumnezeu sa faca lumina si sa ne aduca liniste in suflete... sa ne dea putere sa induram tot calvarul asta cumplit... pentru ca suntem atat de daramati... parca azi mai mult ca ieri si mai putin ca maine...

Mi-e dor de tine, Madanutz drag... Te iubesc... mereu, mereu, mereu...

Ganduri pentru printesa de poveste...

Iubita noastra draga,

Ieri am venit de la Bucuresti. Am fost la Ploiesti, la tine, langa tine, langa trupusorul tau fragil, unde ti-am aprins o lumanare la capatai... Era o vreme infernala... Ploua si era frig rau, de aceea n-am putut sta prea mult... Erau si parintii tai acolo si m-au luat la ei acasa... Am incercat sa le explic, sa le spun ce cred eu despre tot, sa incerc sa le aduc putina alinare, putina mangaiere si sa-i fac sa vada si altfel lucrurile... Ajuta-ma tu, ingeras dulce, sa pot face cumva sa nu mai fie atat de multa ura si dezbinare intre cei pe care tu i-ai iubit atat. Stiu ca tu nu ti-ai fi dorit asta, stiu ca tie ti-ar fi placut ca ei sa se inteleaga... Stiu ca undeva, cumva.. exista... ar trebui sa existe un firicel de speranta... un firicel de iubire...

Ieri am fost si la mormantul Laurei Stoica... A implinit si ea 43 de ani eterni... Am aprins o lumanare si am rugat-o sa aiba grija de tine, pe acolo, pe unde esti!

Am fost si la Serban si de asemenea, l-am rugat sa aiba grija de "Mielu"...

Iubirea noastra, inger drag, ne e dor de tine... Atat de dor... Parca mai acut e acum dorul, parca mai tare sfasie neputinta si disperarea de a sti ca nu te vom mai vedea niciodata!

Mada, ai ramas doar in sufletul si in amintirile noastre... Ai ramas printesa din basmul nostru cu "a fost odata..."

Numai ca la noi, povestea noastra nu s-a sfarsit cu ".... si au trait fericiti pana la adanci batraneti", ci au murit amandoi: si printul... si printesa...

Sa va fie somnul lin si zborul dulce printre ingeri!

Si te rog, mai vino si la mine in vis... Mi-e dor de tine... Am inteles ca trebuie sa astept putin si am sa fiu cuminte, iti promit... Iti multumesc pentru visul de azi-noapte, cand mi l-ai daruit pe stii tu cine...

Te iubesc, printesa mea de poveste! Esti/vei fi mereu in gandurile mele!

Sanduca mea draga!

Pe Sanda Ladosi o stiu de foarte mult timp. Cred ca de cand s-a lansat. Era o pustoaica dulce foc si indrazneata din Targu-Mures. Mi-era tare draga. Dar de cunoscut, am cunoscut-o acum vreo 4-5 ani, cand am fost invitata cu Iulia si Ioana la emisiunea lui Andrei Partos. Atunci a fost invitata si ea dar si Ovidiu Komornyk. A fost o noapte pe cinste! Ne-am distrat tare mult si a fost si ea surprinsa de cat de multe cantece stiu din repertoriul ei! Am o piesa "Totul e perfect" cand simt ca tot ce ating, vad, simt, ma motiveaza sa merg mai departe. In noaptea aia, eu si Sanda am plecat impreuna de la emisiune, pentru ca locuiam in aceeasi zona.

Ulterior, mi-a facut o surpriza de proportii (cred ca era in aceeasi vara) cand a aterizat pe la Botosani si a intrebat-o pe Ioana de mine. Iar Ioana i-a propus sa ma sune. Asa ca ma trezesc cu un telefon de la Ioana. Vorbesc putin cu ea, dupa care imi spune ca-mi da pe cineva la telefon. Si aud un "Alo, buna domnisoara profesoara!". Nu stiam cine poate fi???!!! Si Sanda razand imi spune "Vreau sa vad daca ai ureche muzicala". In acel moment mi-a traznit ideea ca s-ar putea sa fie ea!!!!!!!!!!!??? Si am tipat ca nebuna: "Sanda??? Sanda!!! Sanduca mea!!! Tu esti!!" iar ea radea in hohote si-mi spunea ca am ureche muzicala.

A fost una dintre cele mai frumoase zile din viata mea!

Apoi ne-am tot intalnit pe la diverse evenimente si mereu era o sursa de energie, de buna-dispozitie, un izvor tonic, o fiinta extrem de solara de la care nu ai cum sa nu te incarci pozitiv.

Dupa ce s-a intamplat tragedia cu Mada, i-am dat sms intr-o seara... pentru ca simteam nevoia sa stiu ca e acolo, ca mai e... prea eram inconjurata numai de tristete si de moarte... mai ales ca ea si Mada devenisera extrem de apropiate in ultimul timp, datorita copiilor: fetita ei si baietelul Madutzei sunt cam de aceeasi varsta.

Mi-a raspuns la sms si mi-a spus ca si ea era doborata de moartea Madutzei...

Aveam/am nevoie sa stiu ca oamenii de varsta Madalinei sunt langa noi, ca sunt teferi...

Sanda e o parte importanta din existenta mea. Ma bucur sa stiu ca e bine, chiar daca nu ne vedem/auzim cu lunile. Daca imi da sms si-mi spune ca e ok, eu sunt FERICITA!

Ma bucur mult ca Sanduca face parte din viata mea si abia astept sa mai scoata un album nou. Deocamdata a luat o pauza pentru ca a scos cele mai importante "albume" din viata ei: pe Bobo si pe Ioana, ingerasii ei dragalasi, care au solicitat-o mai mult decat oricare album.

Sa-ti traiasca puiutii, draga mea si sa fii fericita, FE-RI-CI-TAAAAA, cat poti tu de mult sa duci!

Te imbratisez si te pup!