Cartea copilariei mele

Aveam 11 ani cand am primit in dar cartea de mai sus...

Candva, o intrebam pe Elen, prietena mea, daca ar trebui sa fie o carte, ce carte i-ar placea sa fie? Iar ea mi-a raspuns: "Daca as fi o carte, mi-ar placea sa fiu o carte de povesti pentru copii. Chiar daca as fi tot timpul murdara si sifonata, dar ce fericita as fi..."

Sunt gandurile care mi-au ramas in suflet, pentru ca nu as fi putut exprima mai frumos si mai bine, starea pe care o simt, atunci cand tin in maini "Heidi, fetita muntilor"... O am de 23 de ani... E indoita la colturi, putin rupta si putin murdara de dulceata, dar cate amintiri imi evoca... Nici la masa nu ma puteam dezlipi de ea... Mancam si o luam cu mine ca sa citesc... Nu as da-o pentru toate seriile "Harry Poter" sau "Stapanul inelelor"...

Cartile mi-au tinut loc de jucarii... Nu aveam noi multe jucarii pe vremea aia, fiindca nu se gaseau, dar aveam carti si copilaria mi-a fost imbogatita vizibil cu "Heidi..", cu "Printesa din Sega", cu "Taticule, bine-ai venit"... Cand aduceau carti noi la librarie, era bataie pe ele, mai ales pe celebra serie "Jules Verne". Asta, de-o vedeti scoasa acum de "Adevarul", eu o am de acum 30 de ani. Daca apucai sa cumperi cel mai nou volum aparut, erai cineva! A doua zi, toata clasa se strangea in jurul bancii tale si cartea trecea din mana in mana...

Profesorul de limba romana nu trebuia sa-ti recomande o carte, fiindca o citisei deja sau macar auzisei de ea. La orele de limba romana, se comentau lecturile suplimentare citite in vacanta. Ne dadea profu' o lista lunga cat o zi de post cu carti pe care trebuia sa le citim, din care cel putin jumatate le stiam deja pe dinafara, inainte sa le luam de la biblioteca. Disperasem bibliotecarele de la "Oraseneasca", fiindca veneam la doua-trei zile cu cartile inapoi... Si citite, bineinteles! Pana la urma, se obsinuiau si-mi dadeau mai multe decat era permis, numai sa nu ma mai vada asa des pe acolo...

Chiar zilele trecute imi aduceam aminte de perioada facultatii, cand am dat ultimii mei 60.000 pe "Viata lui Freud" - ambele volume, fiindca eram pasionata de psihanaliza. Ce mai conta ca 2-3 zile nu mai aveam ce sa mananc? conta ca aveam ce sa citesc. Alta data, ca sa uit de foame, am mers la Biblioteca Nationala si mi-am luat carti. Am citit pana seara si nu am simtit o clipa oboseala sau foamea... Eheeee, ce vremuri!

Oare copiii nostri de ce nu mai citesc?

Am laptopul langa pat, am televizorul in fata, dar nimic nu se compara cu placerea pe care mi-o produce cititul. Absolut nimic.

Si oricat de reusite ar fi ecranizarile dupa romanele celebre, mirosul acela de fila tiparita nu mi-l poate lua nimeni.

O sa pastrez cartea "Heidi", pana va veni un copil curios, cu nasuc carn si ochii mari, curiosi si ma va intreba "ce-i aia?"...

Eu inca mai sper... Am ramas aceeasi idealista incurabila, stiu!

Nu vi s-a facut dor sa cititi o carte?

Geniul care nu cunoaste limite...

Otto Gomboş

8 noiembrie 1930 - 24 ianuarie 1958

S-a nascut si a murit in doua zile cu semnificatii deosebite: una religioasa si una istorica. A venit pe lume sub binecuvantarea zilei Sf. Arhangheli Mihail si Gavril si a plecat la ceruri de Ziua Micii Uniri. Astfel, nici destinul sau nu avea sa fie altfel, decat unul de exceptie.

Nu l-am cunoscut niciodata, dar il stiu din povestile parintilor si ale bunicii mele. Un chip cu care ma identific de multe ori, o personalitate coplesitoare a familiei noastre.

Avea putin peste 20 de ani, cand a plecat din Romania spre Moscova, unde avea sa faca facultatea. Venise cu 1 an si ceva dupa ceilalti studenti, iar la sfarsitul anului, devenise cel mai bun student al anului sau. Era genial in tot ce facea. Ambitios, atent la detalii, studios peste masura, o inteligenta sclipitoare si o sensibilitate aparte.

La Moscova avea s-o cunoasca pe cea care ulterior, i-a devenit sotie: Ana. Sotie care a ramas insarcinata la Moscova si care era cat pe-aci sa nasca in avion. A avut noroc si baietelul ce avea sa vina pe lume, a mai asteptat pana ce avionul a aterizat la Bucuresti. Era 29 iunie 1954.

Dupa revenirea in tara, dupa absolvirea facultatii, persoana despre care va vorbesc, avea sa se imbolnaveasca grav, de o boala incurabila. Baietelul sau, Gabi, pasionat de trenuri, il ruga sa-i deseneze trenuri. Sau masini... Sau ceva.. Orice... Pentru ca taticul lui era si un talentat desenator...

Desenele de mai sus stau marturie...

Viata sa avea sa se sfarseasca brusc, la doar 28 ani...

Era bunicul meu... Se numea Otto Gomboş...

Dana Razboiu pleaca de la Kanal D

Dana Razboiu se desparte de pupitrul stirilor Kanal D dupa o perioada de peste 3 ani

Bucuresti, 6 mai 2010 – Dana Razboiu si Kanal D vor incheia colaborarea dupa trei ani si jumatate in care prezentatoare a fost la pupitrul „D-Ştiri“, principalul buletin de stiri al postului.
Dana Razboiu s-a alaturat Kanal D chiar de la lansarea acestuia pe piata, in 2007 si a contribuit alaturi de intrega echipa la succesul postului TV.
Dana Razboiu: ”Nu a fost o decizie usoara; am facut parte din echipa stirilor Kanal D inca de la inceput, am trecut prin emotiile primelor zile de emisie, ale primelor buletine de stiri, am fost fericita cu fiecare punct de rating castigat in preferintele telespectatorilor; am intalnit oameni minunati cu care am legat prietenii de o viata. In toti acesti 3 ani si jumatate am simtit ca am facut parte dintr-o mare familie. Dar a venit timpul sa ma concentrez acum pe cealalta familie a mea, pe copii mei, pe viata mea personala, dar voi pastra in suflet anii petrecuti alaturi de echipa Kanal D.”
Dana Razboiu si-a inceput cariera in televiziune in anul 1995 la Timisoara . In anul 2001 a venit la pupitrul principalelor stiri de la TVR1, colaborare care a durat pana in anul 2007, moment in care prezentatoarea a facut o schimbare, acceptand provocarea noului post de televiziune Kanal D.
Dana Razboiu este licentiata in psihologie si a urmat cursuri de perfectionare in jurnalism la BBC si CNN.

Festivalul roman de Comedie - 2010

Festivalul Comediei Româneşti – festCO se află la a VIII-a ediţie.
Teatrul de Comedie şi directorul său George Mihăiţă vă învită între 15 si 22 mai la Festivalul Comediei Româneşti - festCO 2010, ediţia a VIII-a – realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Bucureşti şi al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.
Deschiderea festCO va avea loc sâmbătă 15 mai ora 18.00 cu spectacolul „Identităţi” - 7 piese scurte scrise de Dumitru Solomon şi puse în scenă de Victor Ioan Frunză, spectacol produs de Teatrul “Maria Filotti” Brăila, un eveniment cu geometrie variabilă care va purta spectatorii prin şapte spaţii diferite ale Teatrului de Comedie.
Timp de o săptămână veţi putea vedea pe scenele sălilor Teatrului de Comedie – Sala Mare, Sala Studio şi Sala Nouă, dar şi la Teatrul Act şi Teatrul Naţional, spectacole montate pe texte ale unor autori români: I.L Caragiale, Vasile Alecsandri, Eugène Ionesco, V. I. Popa, Matei Vişniec, Dumitru Solomon, Adrian Lustig, Mimi Brănescu, Ştefan Peca. Selecţia cuprinde spectacole semnate de regizorii Alexandru Dabija, V.I. Frunză, Kincses Elemer, Horaţiu Mălăele, Lucian Sabados, Ţino Geirun, Claudiu Goga, Vlad Massaci, Zalan Zakarias, Ana Mărgineanu, Alex Mărgineanu, Radu Popescu.
Din Bucureşti sunt prezente în concurs Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Act, iar din ţară teatrele din Brăila, Sibiu, Timişoara, Ploieşti, Piatra Neamţ, Galaţi, Arad, Odorheiul Secuiesc. Juriul va viziona şi un spectacol al Teatrului Satiricus „I.L. Caragiale” din Chişinău.
În afara concursului vor fi prezentate spectacole ale Facultăţilor de Teatru din Bucureşti şi Craiova şi un spectacol produs de către Teatrul de Magie „Andrei Teaşcă”.
În închiderea festivalului se va juca la Sala Mare a Teatrului de Comedie, începând cu ora 18.00, spectacolul “Cântăreaţa cheală” de Eugène Ionesco, regia Alexandru Dabija, produs de Teatrul German de Stat Timişoara
Va urma Gala festCO în cadrul căreia se vor decerna premiile Festivalului Comediei Româneşti ediţia a VIII-a şi ale Concursului de Comedie Românească, ediţia a V-a.
Accesaţi vă rugam http://www.festco.ro/ pentru detalii – distribuţii, fotografii.

Cursuri de actorie pentru copii si adulti

STUDIO AMENA

Workshop de actorie cu Daniela Nane, pentru copii si adulti

din 26 aprilie 2010

"M-am hotarat sa fac aceste cursuri pentru ca mi se pare ca majoritatea copiilor de azi petrec prea mult timp in fata computerului sau televizorului, pierzand timp pretios pentru dezvoltarea lor. Ma gandeam de mult la cursuri care sa le stimuleze copiilor capacitatea de comunicare si de interactiune cu cei de varsta lor, prin activitati creative care sa le largeasca orizontul cunoasterii si care sa-i distreze. Apoi mi s-a spus ca sunt si adulti care si-ar dori sa petreaca timp liber intr-un mod care sa-i apropie de arta teatrala, asa incat am ales cateva lucruri care sa le foloseasca in viata profesionala si, in acelasi timp, care sa le aduca buna dispozitie si bucurie.

Pentru copii am conceput un curs antrenant si util. Intr-o atmosfera relaxata si vesela, copiilor le sunt stimulate imaginatia si creativitatea si:

- isi folosesc din plin si isi dezvolta simtul de observatie, logica, memoria, concentrarea si discernamantul

- sunt asistati sa descopere singuri moduri de rezolvare a diferitelor situatii de viata

- invata sa-si exprime sentimentele clar si firesc, cu respect pentru ceilalti si fara sentimente de vina

- prin jocuri specifice invata sa-si sustina punctele de vedere in fata unora cu pareri contrare

- invata sa se integreze intr-un grup si sa lucreze in echipa, respectand si sustinand individualitatea fiecaruia

- isi dezvolta expresivitatea si dezinvoltura in relatia cu ceilalti

- descopera autori importanti ai literaturii romane si universale

Cursul include: exercitii de dezvoltare a atentiei, a simtului de observatie, jocuri de coordonare a miscarii, de concentrare, de memorizare si dezvoltare a memoriei, de stimulare a imaginatiei, tehnici de respiratie si de vorbire, improvizatie, miscare scenica, pantomima, analiza gestuala, studiu pe baza textului.

Pentru adulti am conceput un program prin care, in etape usor de parcurs, sa reusesti sa :

- inveti sa intelegi mai rapid semnalele si sa comunici mai eficient cu cei din jur

- capeti curaj, stapanire de sine si mai mult control asupra emotiilor pentru a sustine un discurs sau o prezentare in public

- iti sunt stimulate creativitatea, fantezia si spiritul ludic

- explorezi modalitati inedite de exprimare lingvistica si gestuala

- inveti sa ai control asupra corpului, emotiilor, starilor, dorintelor

- capeti dezinvoltura in a reactiona in mod spontan, fara blocaje, in cel mai potrivit mod

- inveti sa recunosti dorintele propriului suflet, astfel incat sa te intelegi mai bine si sa-ti exprimi mai usor trairile

- te poti elibera de grijile cotidiene petrecand timp pretios in bucurie, razand din toata inima

1. Curs pentru adulti: 12 sedinte (+ 4 sedinte optional) in ritm de o sedinta pe saptamana (19.30-21.30, luni sau miercuri)

2. Curs pentru copii: 25 sedinte in ritm de o sedinta pe saptamana (14.30-16.30 sau 17.00-19.00, luni sau miercuri)

3. Pregatire specifica pentru examenul de admitere la o Facultate de Actorie (+ repertoriu examen)

COSTURI

420 lei/luna sau 110 lei/sedinta.

Dupa fiecare 10 sedinte platite, a 11-a este cadou. Dupa 10 luni platite, a 11-a este cadou.

LOCATIE

Cursurile se tin intr-o locatie foarte frumoasa, in cladirea Scolii Ioanid, pe str. Polona nr. 4, www.ioanid.com" (Daniela Nane)

Daniela Nane este actrita a Teatrului Bulandra din 1995, a jucat in numeroase spectacole si o puteti urmari in aceasta stagiune in "O scrisoare pierduta", "Lear" si "Mamouret". Are o bogata experienta in lucrul cu copiii, predand actorie timp de un an la Scoala Genesis sau implicandu-se in proiectele World Vision, Sheherazade, Telefonul Copilului si Unicef. Are un fiu in varsta de 10 ani, dezinvolt si istet, incurajat de mic sa-si exprime personalitatea cu incredere in sine si cu respect pentru cei din jur.

INSCRIERI www.danielanane. ro

info@danielanane. ro

tel 0724116836(Bety Nemycenco)

Ultima dorinta a lui Mile Carpenisan

"Vă provoc să fiţi oameni"

Ne dorim să avem, să putem, să facem. Prea rar ne dorim să fim. Ne-a adus aminte de asta un jurnalist care nu mai este. Mile Cărpenişan. Printre ultimele semne lăsate de el pe pământ a fost o dorinţă. O provocare. Mile ştia că îngerul bun există pe umărul fiecăruia dintre noi. Şi dincolo de moarte, prin cuvintele celor care şi-au redescoperit bunătatea, Mile scrie astăzi cel mai adevărat reportaj despre viaţă. Citeşte-l şi dă-l mai departe! Învaţă să fii..."VÃ PROVOC! (...) Vă provoc să fiţi oameni şi să o demonstraţi măcar o săptămână în faţa tuturor celor de la care aveţi pretenţia să vă citească. În fiecare zi, vă provoc să faceţi câte o faptă bună astfel încât, peste o săptămână, să văd de la toţi 7 poveşti care să descrie păţaniile ce i-au făcut să se simtă, din nou, oameni printre oameni. Pentru că nu sunt un lacheu, mă supun aceluiaşi test şi, alături de mine, soţia mea va trece probele de foc. O să venim şi noi cu poveştile noastre şi sper din suflet să nu mâncaţi căcat, să o faceţi pe bune, nu de alta, dar ştiu că peste 7 zile vă veţi simţi mult mai lipsiţi de toxinele unei vieţi banale, într-o Românie de doi lei." (http://milecarpenisan.ro/2010/02/va-provoc)

PRIMUL RĂSPUNS
...A venit chiar atunci, de la el: "Am măturat în faţa apartamentului şi până la etajul 4. Am curăţat toate florile ambientale de frunzele uscate. Am băgat în apartament cei 2 ficuşi ofiliţi, pentru a-i înlocui cu câţiva puieţi de curmali verzi. Sper eu că am ajutat-o în felul acesta pe tanti aia drăguţă care, întotdeauna când mătură scara şi mă întâlneşte, mă întreabă cât e ceasul. Pentru că văd că nu vă dă afară din casă pofta de fapte bune şi pentru că scârbit constat că nu ştiţi altceva decât să vă daţi mari filantropi pe bloguri sărind în sprijinul unor cauze nobile doar pentru a vă face reclamă gratuită la sufletul mic, vă spun doar că o faptă bună nu trebuie întotdeauna să înceapă cu cuvântul cancer şi să se termine cu zerourile unui cont deschis într-o bancă. O faptă bună e cea pe care ar trebui cu toţii să o facem zilnic, cu zâmbetul pe buze şi cu aceeaşi satisfacţie cu care am salva viaţa unui om. Aş vrea să vă văd fiind capabili să faceţi lucruri mărunte iar, la finalul zilei, când închideţi ochii înainte de a adormi, să vedeţi liniştea aceea atât de necesară îngerilor care vă păzesc ştiind că lucrurile mărunte au fost, de fapt, atât de mari pentru alţii. Dacă voi nu veţi povesti fiecare lucru mărunt, fiecare faptă mică, oamenii poate vor uita cum e aia să faci bine. Gândiţi-vă că poate de noi toţi depinde să îi învăţăm pe oameni să redevină oameni. P.S. Nu mă voi opri doar la atât şi chiar dacă ar fi să mă chinui, astăzi voi face tot posibilul să mai fac măcar o faptă bună. Vă mulţumesc!"

BULGĂRELE DE ZĂPADĂ
Dar Mile, fără voia lui, s-a oprit... "Agenţia de împlinit dorinţe", o comunitate virtuală care adună 200 de suflete frumoase, i-a preluat ultima dorinţă şi a postat-o pe blog. În doar două zile, pe http://agentiademplinitdorinte.blogspot.com au apărut zeci de comentarii. Oameni care i-au răspuns lui Mile, dincolo de lumi şi de vămi, prin faptele lor bune. E un bulgăre plecat din inima "omului de zapadă" pe când ea încă mai bătea. Acum inima tace, dar bulgărele se rostogoleşte la vale, atingându-ne. Primeşte-l şi dă-l mai departe!

"Nu mi-aduc aminte concret ce fapte bune am făcut! Incredibil, dacă e să le pun pe hârtie, efectiv nu ştiu ce să scriu. M-am hotărât, îmi fixez un target: 7 fapte bune! Am început acum un minut, când i-am dus un pahar de apă bunică-mii! A rămas perplexă. În fiecare dimineaţă strigă după mine să îl duc, dar n-am făcut-o niciodată. Îi spuneam mereu să se ridice să şi-l ia singură, că altfel anchilozează. Mulţumesc, Mile". (Pavel din Timişoara)

"Ştiu că faptele mele sunt mici mititele de tot, dar le spun ca să mă "aliniez" dorinţei lui Mile, chiar dacă le-am făcut dinainte de a o şti. De astăzi am să fac un efort voluntar pentru măcar o faptă bună... Am un prieten care e departe de familie, foarte strâmtorat material, şi care-şi dorea să vadă un concert - pentru al cărui bilet nu avea bani. L-am dus eu la concert. Cred că am bucurat un sănătos, cinstit, tânăr şi cu sufletul bun. Iar ieri, la doar câteva ore dupa ce Mile pleca, am avut puterea să conving un părinte să-şi interneze copilul, pentru a primi ajutor specializat. Copilul era în pericol şi, deşi decizia a fost grea şi neplacută, mă bucur că am reuşit să înclin balanţa, la părinţi, în favoarea internării copilului..." (anonim)"

Azi m-am hotărât să mă las de fumat. Şi tot astăzi am fost la un spectacol de-al lui fi'miu! Sunt divorţat de nevasta mea şi n-am reuşit niciodată să ajung la spectacolele lui Robin! Întotdeauna mă cheamă, dar mereu intervine ba o şedinţă, ba o urgenţă. Azi dimineaţă citeam postarea voastra pe facebook şi mă întrebam ce faptă bună pot să fac. Când m-a sunat doamna Jeni, care are grijă de băiat, să-mi amintească de spectacol, m-am hotărât pe loc. E inutil să vă spun ce am văzut în ochii copilului meu cand m-a văzut, în primul rând, cu o pungă mare de floricele (preferatele lui). Pentru mine, fapta asta face cât 7 la un loc. Mai fac, dar nu vă mai scriu despre fiecare! Am vrut doar să fiu de exemplu, cum ne-aţi sugerat şi aşa cum mi-aţi fost şi voi, la rându-vă, exemplu mie! (nonicech)

LALELE ŞI CÂRNAŢI

"Măi oameni, mă simt aiurea. Nu trebuie să moară nimeni ca să mă apuc de fapte bune, dar lucrurile stau aşa: mi se încheie ziua, absolut normal după 12 ore de stat în picioare. Mă rog, nu chiar 12, 10. 2 le-am petrecut în trafic. 10 la teatru, în repetiţii. Am plecat la 9:00, am ajuns la 9:00. Să mă ia naiba dacă am apucat să fac pipi... d'apoi fapte pe care să le consider eu, în sinea asta a mea - "bune". Şi totuşi... N-am facut rău. Am plecat dimineaţa cu cârnaţi după mine... în fiecare zi am întâlnire cu un maidanez roşcat extrem de cult, viaţa toată şi-o petrece la teatru... Ca de obicei, i-am servit micul dejun. Într-o mână cârnaţi, într-alta lalele. Florile le-am cumparat pentru cabiniera mea, pe care o iubesc tare mult. A fost ziua ei ieri, am pupat-o azi.Pe la prânz am avut o pauză de juma' de oră. Băieţii s-au dus să ia ştrudele... un adevărat festin. L-am rugat pe Marius să cumpere o ciocolată, şi ciocolata i-am trimis-o lui Matei, un prieten de-al meu de vreo 7 ani. Tot în pauză, am dat nas în nas cu directorul meu. E trecut de 80 de ani, abia urcă scarile. Ne-a salutat frumos şi a trecut mai departe. Mi s-a părut trist. Trecuse deja de grupul nostru când m-am decis să-l strig. Şi l-am strigat tare, să m-audă - "Domnuuu' Harry!!!". A urmat o pauză mică şi-apoi el "Spune, dragă". Zic - "Nimic important, vreau numai să vă spun că-mi sunteţi tare drag. Şi de data asta nu vă mint". A râs "Sper să fie aşa". Atât am mai auzit, se evaporase deja. Apoi, în repetiţii, mi-am făcut treaba. Pe la 5:00 am sunat-o pe mama, să-i spun că o iubesc. După ce-am terminat cu nebunia de la teatru, am rezolvat ceva pentru tata. Am ajuns acasă, am intrat în alimentara de lângă scară, am luat alţi 2 cârnaţi şi i-am dat câinelui care se uita la mine. Astea mi-au fost faptele. În rest, multe vorbe. Cum spuneam, o zi obişnuită, n-am putut mai mult, n-am putut mai bine, îmi pare rău". (Natalie)

Fapta mea buna? Nu stiu. Cartile pe care nu le-am citit si pe care le-am strans dinainte sa primesc mailul asta pentru a le dona celor care au nevoie?
Plimbarea facuta cu micuta nepotica a vecinilor mei, ca sa-i las pe ei sa munceasca? Ajutorul dat mamei si bunicii mele ca sa le vad macar un zambet mic pe chipul obosit?
Adaugati si voi! (Ana-Maria Gombos)

Revenire

Salutare tuturor si multumesc tare mult pentru gandurile voastre bune!
Sunt acasa, in Romania. Ma puteti gasi pe acelasi numar de telefon. Cum? De ce?
Putintica rabdare si veti afla absolut totul. Am redactat deja povestea in forma finala si o voi posta curand pe blog.
Va imbratisez cu drag si va iubesc!