Otto Gomboş
8 noiembrie 1930 - 24 ianuarie 1958
S-a nascut si a murit in doua zile cu semnificatii deosebite: una religioasa si una istorica. A venit pe lume sub binecuvantarea zilei Sf. Arhangheli Mihail si Gavril si a plecat la ceruri de Ziua Micii Uniri. Astfel, nici destinul sau nu avea sa fie altfel, decat unul de exceptie.
Nu l-am cunoscut niciodata, dar il stiu din povestile parintilor si ale bunicii mele. Un chip cu care ma identific de multe ori, o personalitate coplesitoare a familiei noastre.
Avea putin peste 20 de ani, cand a plecat din Romania spre Moscova, unde avea sa faca facultatea. Venise cu 1 an si ceva dupa ceilalti studenti, iar la sfarsitul anului, devenise cel mai bun student al anului sau. Era genial in tot ce facea. Ambitios, atent la detalii, studios peste masura, o inteligenta sclipitoare si o sensibilitate aparte.
La Moscova avea s-o cunoasca pe cea care ulterior, i-a devenit sotie: Ana. Sotie care a ramas insarcinata la Moscova si care era cat pe-aci sa nasca in avion. A avut noroc si baietelul ce avea sa vina pe lume, a mai asteptat pana ce avionul a aterizat la Bucuresti. Era 29 iunie 1954.
Dupa revenirea in tara, dupa absolvirea facultatii, persoana despre care va vorbesc, avea sa se imbolnaveasca grav, de o boala incurabila. Baietelul sau, Gabi, pasionat de trenuri, il ruga sa-i deseneze trenuri. Sau masini... Sau ceva.. Orice... Pentru ca taticul lui era si un talentat desenator...
Desenele de mai sus stau marturie...
Viata sa avea sa se sfarseasca brusc, la doar 28 ani...
Era bunicul meu... Se numea Otto Gomboş...
Un comentariu:
interesante si pozele si povestea ... si parfumul de ani 1950 ....
Poate citim si o continuare a povestii ... sau o noua poveste :)
Trimiteți un comentariu