30 mai - o zi trista

30 mai, este prin definitie o zi trista pentru familia mea. Ieri s-au implinit 20 de ani de cand fratele mamei a murit intr-un cumplit accident de munca.
Tot ieri a fost ziua in care lacrimile care mi-au tasnit din ochi au fost si de bucurie pentru reusita imensa a Paulei Seling la Eurovision dar si de tristete ca n-am putut fi alaturi de ea, sa o strang in brate, sa o intampin la aeroport pe prietena mea cuminte, buna, credincioasa, talentata, frumoasa...
Mi-e dor de Paula... Mi-e dor de tot ce-am lasat in urma...
Ma sufoca neputinta si durerea... de a nu fi fost acolo...
Tot ieri a avut loc pe stadionul "Iolanda Balas" din Bucuresti si in alte 18 orase din tara si din strainatate, Ziua Parintilor de Ingeri, zi la care mi-ar fi placut sa fiu prezenta... insa cineva a hotarat altfel...
Am fost alaturi de EMMA cea mare, de la primul "scancet" de viata, de la primul "gangurit"... I-am dat tot ce-am avut mai bun si mai frumos, am ingrijit-o cum am stiut mai bine... m-am implicat sufleteste, emotional, fizic, psihic... in a o face sa creasca, sa devina ce este acum... Am lasat in urma munca mea de 2 ani si un pic la E.M.M.A.... Si ieri nu am fost acolo, alaturi de ele...
S-a inchis o usa... dar poate se va deschide o fereastra macar...
Deocamdata e intuneric... tare intuneric...
Sunt trista... foarte trista...