OMUL din spatele frumosului

Comuna in care locuiesc eu, mai bine-zis care m-a adoptat acum trei ani, are o deschidere excelenta spre urban, respectiv spre Bucuresti de care ne despart doar 35 de km. Astfel, comuna are o dezvoltare infloritoare in multe privinte: mare parte din tinerii nostri lucreaza, iar unul dintre "vinovatii" pentru acest lucru este Compania Alchimex (www.alchimex.ro), companie cu profil de producere a substantelor necesare protectiei plantelor. Patronul acesteia este domnul Claudiu Crangus. Un om pe care eu nu am avut placerea sa-l cunosc, dar despre care se vorbeste cu veneratie in aceasta comuna. Inca de acum trei ani am auzit despre toate activitatile in care se implica activ, despre faptul ca angajatii Alchimex, in afara faptului ca sunt platiti foarte bine, au bonuri de masa, o masa calda la pranz si, in fiecare an, in luna octombrie sunt rasplatiti cu o excursie peste hotare. In interiorul companiei totul straluceste ca intr-o farmacie, nimic nu este lasat la voia intamplarii, oamenii trebuie sa fie profesionisti de la inceputul programului pana la sfarsit, altfel sunt aspru sanctionati. Am auzit, mai ales, despre actele de sponsorizare pe care le-a facut pentru biserica, gradinita si scoala.
Prima data am intrat in legatura cu dl. Crangus in toamna anului trecut cand a avut bunavointa sa raspunda pozitiv apelului nostru cu privire la sponsorizarea unui eveniment cultural realizat la Muzeul "Udriste Nasturel" din localitate. Am avut un schimb de mailuri extrem de agreabil, in urma caruia am constatat ca optica mea despre oamenii de afaceri s-a schimbat considerabil. Acest om a adus o lumina nespus de frumoasa asupra breslei atat de contestata, din nefericire. Claudiu Crangus este exemplul viu de "ASA DA" in comunitate. Fara sa aiba vreun interes meschin, fara sa aiba pretentia sa fie prezent vreodata la vreo actiune de-a noastra sau sa acorde cuiva vreun interviu, exemplu impecabil de discretie si modestie, acest OM a preferat sa ramana aproape tot timpul in umbra. Nu stie sa spuna NU vreunei initiative venite din partea noastra. Nu stie sa se ascunda in spatele secretarei eficiente sau al mailului care te salveaza uneori din situatii stanjenitoare. Stie doar sa fie direct, eficient, altruist, cald si sensibil la nevoile noastre.
Nu stiu cand e ziua dumnealui de nastere, insa as vrea sa ia aceste randuri drept un cadou din partea mea si a elevilor mei. MULTUMIM PENTRU SPRIJINUL NECONDITIONAT, PENTRU EFORTUL DEPUS, PENTRU SUFLETUL CALD SI GENEROS, PENTRU LUMINA PE CARE NE-O DARUITI DE FIECARE DATA CAND VA SOLICITAM AJUTORUL.
DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

Cronica unui concert anuntat

In ziua de 8 Martie 2013, Stefan Banica a facut un concert de zile mari la Circul Globus. Sa fim bine intelesi: pana acum cativa ani nu am avut niciun sentiment pentru Stefan Banica - de admiratie, de respect, de dragoste, de antipatie - nimic. Mi-era pur si simplu indiferent. Auzisem ca este exceptional ca actor pe scena Teatrului de Comedie, insa nu m-am obosit sa-mi cumpar un bilet ca sa merg vreodata la piesele in care joaca, asadar nu ma puteam pronunta in niciun fel. La concertele lui nici atat nu mergeam, asa ca din nou nu puteam avea vreo opinie asupra felului in care canta. Il auzisem/vazusem la televizor, insa emotiile trebuie traite pe viu, cred eu, iar atmosfera unui concert live nu se compara cu cea din fata televizorului.
A intrat in atentia mea cand s-a casatorit cu Andreea. Atunci am devenit atenta la el, pentru ca, imi imaginam eu, ca daca un om exceptional ca ea s-a casatorit cu el, inseamna ca ceva-ceva trebuie sa aiba. Am fost una din putinele persoane din lumea asta care s-a bucurat enorm pentru ei doi si care a crezut din tot sufletul in aceasta casnicie. Cand s-a nascut micuta Violeta am avut si mai multa incredere in ei ca si cuplu. Am crezut ca un copil poate fi liantul acela care te aduce inapoi atunci cand relatia se afla intr-un impas.
La inceputul acestui an am fost demoralizata complet cand am auzit ca divorteaza. Am plans o noapte intreaga ca un copil naiv care mai crede inca in povestile cu Zane si Feti-Frumosi. Apoi m-am obisnuit cu ideea. Pentru Andreea, pentru sufletul ei fragil ma temeam... Pentru ca nu stiam cat mai poate sa duca... A avut prea multe caderi cumplite, dar si inaltari sublime si, credeam eu, nici una nu-ti mai lasa sufletul intreg. Insa cand am vazut-o cat de optimista si frumoasa a ramas, neatinsa de rautatile acestei lumi, m-am linistit. Acum STIU ca este un om puternic si echilibrat care isi poate purta cu eleganta si demnitate durerea din suflet, care, iata, a demonstrat ca nu trebuie sa fie neaparat o povara.
Sa revin la Stefan. Pe Stefan il trecusem in viata mea la capitolul "sotul Andreei" si atat. L-am mai vazut o singura data in concert, acum cativa ani, la Sala Palatului. Un concert incendiar, de la care am plecat epuizata de atata dans si batut din palme. Insa le-am pus pe seama unui delir de moment. O frumoasa nebunie muzicala la acea vreme, mi-am zis eu.
Vineri, 8 Martie 2013, primind insa cadou un bilet la concertul lui de la Circul Globus, am zis sa merg sa vad ce se intampla. Sa-mi fac un cadou pentru sufletul meu.
Si am mers...iar asteptarile nu mi-au fost inselate...
Cum sa va explic ca sa ma intelegeti ? Un concert la Sala Palatului este un show incendiar, cand simti ca iei foc, ca iti pierzi echilibrul in valtoarea aia minunata, insa un concert unplugged inseamna EMOTIE PURA.
Am descoperit un alt STEFAN BANICA. Un ARTIST DESAVARSIT! Un om talentat si profund, care-si respecta publicul care-l adora.
Am descoperit ce inseamna comunicarea imediata si sincera ARTIST-PUBLIC, dincolo de masca sociala pe care ti-o impune televizorul, radioul, internetul...
Am descoperit lacrima ascunsa in spatele zambetului sensibil, uneori timid, de copil suferind...
Am descoperit dragostea pentru o trupa/un band care-i sta alaturi de atatia ani...
Am adorat micile lor glumite facute cu atata naturalete si bun-simt...
Am cantat si am aplaudat, am plans si am ras pana la sfarsit...
ITI MULTUMESC, STEFAN BANICA! Iti multumesc pentru tumultul de dragoste pe care ni l-ai daruit, pentru starea minunata pe care ne-ai provocat-o si ne-ai facut sa ne simtim speciale si unice de ziua noastra!
Nu am nimic sa-ti daruiesc decat aceste randuri spunandu-ti ca m-ai ingenuncheat. La PROPRIU. Si-ti multumesc pentru asta!
P.S. Iti promit ca in curand voi veni si la teatru!

Hei, copile...

Da, tu, cel din ultima banca! La tine ma refer. Iti vad expresia mirata pe fata, expresia unui om imbatranit, nu a unui copil, care stie ca nu a gresit cu nimic. Iti vad mutrita serioasa, aproape incruntata din care nu descifrez nimic decat suferinta, saracie, modestie. Nu stiu cum sa te fac sa zambesti. E atat de rar zambetul tau si atat de nepretuit pentru mine.
Nu iesi niciodata in evidenta, nu te remarci prin nimic in mod special. Nu inveti nici prea mult, nici prea putin, esti cuminte, profund si foarte retras.
Mi-aduc aminte de ochii tai cand te-am anuntat ca faci parte din lista copiilor care vor merge in tabara la Neptun. M-ai privit cu ochii unui caine credincios care linge mainile stapanului ce-l gratuleaza cu un os mare si gustos dupa un efort indelungat.
In tabara ai fost unul din putinii copii care nu si-a cumparat mai nimic, nu dintr-o chibzuinta nespecifica varstei voastre, ci pentru ca nu aveai bani, pentru ca erai unul din cei mai umili copii de-acolo. Cu foarte multa degajare si compasiune te-au scos colegii tai din acest impas. Fara sa te faca sa te simti prost. Fara sa te faca sa te simti dator. Doar dintr-un firesc gest de solidaritate copilareasca pe care tu l-ai acceptat fara prea multa insistenta. Traisei prea mult timp in lipsuri ca sa-ti mai permiti sa refuzi ceva. As fi putut s-o fac si eu, dar gestul meu te-ar fi umilit, sunt sigura, asa ca am lasat totul sa decurga firesc. Si a decurs.
Nu te-am certat nici macar cand ai oprit pentru tine acel telefon mobil pe care l-ai gasit la piscina. Am inteles ca a fost un gest derivat din disperare, neputinta si saracie... M-am uitat doar in ochii tai si ti-am spus sa returnezi ceea ce ti-ai insusit. Mi l-ai adus fara sa scoti un cuvant.
Poti sa stii tu ce-a fost in sufletul meu atunci ??? Se aglomerase un taifun de sentimente: mila, durere, furie, drag... toate ma sugrumau, amenintand sa tanseasca din piept si sa se trnasforme in lacrimi. As fi vrut sa ti-l daruiesc tie, sa-ti spun ca-l poti opri, stiam, eram sigura ca aveai mult mai multa nevoie de el decat copilul care-l pierduse, oricum cred ca el isi luase deja adio de la el. M-am gandit insa la parintii care, poate, i-l cumparasera cu eforturi si am vrut sa fiu dreapta. Stiu, am simtit ca mult timp nu m-ai mai putut privi in ochi pentru ceea ce se intamplase, dar vreau sa stii ca eu te-am iertat de atunci.
As vrea sa stii ca apreciez toate eforturile pe care le faci ca sa obtii o nota onorabila! Stiu ca nu ti-e usor deloc.
Te-am vazut asta-vara cand am venit la tine sa recuperez telefonul si tu erai plecat cu tatal tau la munca si te intorceai cu caruta plina de crengute de vite-de-vie.
Stiu de problemele de sanatate ale surorii tale pentru ca am tinut-o in brate cand a lesinat fiind bolnava de inima si ma doare sufletul ca nu pot sa fac mai mult pentru tine...
Sper sa nu citesti aceste randuri, fiindca le-am scris mai mult pentru neputinta mea, insa iti promit ca ori de cate ori vei avea nevoie, eu voi fi langa tine. Stii unde ma gasesti!