Cronica unui concert anuntat

In ziua de 8 Martie 2013, Stefan Banica a facut un concert de zile mari la Circul Globus. Sa fim bine intelesi: pana acum cativa ani nu am avut niciun sentiment pentru Stefan Banica - de admiratie, de respect, de dragoste, de antipatie - nimic. Mi-era pur si simplu indiferent. Auzisem ca este exceptional ca actor pe scena Teatrului de Comedie, insa nu m-am obosit sa-mi cumpar un bilet ca sa merg vreodata la piesele in care joaca, asadar nu ma puteam pronunta in niciun fel. La concertele lui nici atat nu mergeam, asa ca din nou nu puteam avea vreo opinie asupra felului in care canta. Il auzisem/vazusem la televizor, insa emotiile trebuie traite pe viu, cred eu, iar atmosfera unui concert live nu se compara cu cea din fata televizorului.
A intrat in atentia mea cand s-a casatorit cu Andreea. Atunci am devenit atenta la el, pentru ca, imi imaginam eu, ca daca un om exceptional ca ea s-a casatorit cu el, inseamna ca ceva-ceva trebuie sa aiba. Am fost una din putinele persoane din lumea asta care s-a bucurat enorm pentru ei doi si care a crezut din tot sufletul in aceasta casnicie. Cand s-a nascut micuta Violeta am avut si mai multa incredere in ei ca si cuplu. Am crezut ca un copil poate fi liantul acela care te aduce inapoi atunci cand relatia se afla intr-un impas.
La inceputul acestui an am fost demoralizata complet cand am auzit ca divorteaza. Am plans o noapte intreaga ca un copil naiv care mai crede inca in povestile cu Zane si Feti-Frumosi. Apoi m-am obisnuit cu ideea. Pentru Andreea, pentru sufletul ei fragil ma temeam... Pentru ca nu stiam cat mai poate sa duca... A avut prea multe caderi cumplite, dar si inaltari sublime si, credeam eu, nici una nu-ti mai lasa sufletul intreg. Insa cand am vazut-o cat de optimista si frumoasa a ramas, neatinsa de rautatile acestei lumi, m-am linistit. Acum STIU ca este un om puternic si echilibrat care isi poate purta cu eleganta si demnitate durerea din suflet, care, iata, a demonstrat ca nu trebuie sa fie neaparat o povara.
Sa revin la Stefan. Pe Stefan il trecusem in viata mea la capitolul "sotul Andreei" si atat. L-am mai vazut o singura data in concert, acum cativa ani, la Sala Palatului. Un concert incendiar, de la care am plecat epuizata de atata dans si batut din palme. Insa le-am pus pe seama unui delir de moment. O frumoasa nebunie muzicala la acea vreme, mi-am zis eu.
Vineri, 8 Martie 2013, primind insa cadou un bilet la concertul lui de la Circul Globus, am zis sa merg sa vad ce se intampla. Sa-mi fac un cadou pentru sufletul meu.
Si am mers...iar asteptarile nu mi-au fost inselate...
Cum sa va explic ca sa ma intelegeti ? Un concert la Sala Palatului este un show incendiar, cand simti ca iei foc, ca iti pierzi echilibrul in valtoarea aia minunata, insa un concert unplugged inseamna EMOTIE PURA.
Am descoperit un alt STEFAN BANICA. Un ARTIST DESAVARSIT! Un om talentat si profund, care-si respecta publicul care-l adora.
Am descoperit ce inseamna comunicarea imediata si sincera ARTIST-PUBLIC, dincolo de masca sociala pe care ti-o impune televizorul, radioul, internetul...
Am descoperit lacrima ascunsa in spatele zambetului sensibil, uneori timid, de copil suferind...
Am descoperit dragostea pentru o trupa/un band care-i sta alaturi de atatia ani...
Am adorat micile lor glumite facute cu atata naturalete si bun-simt...
Am cantat si am aplaudat, am plans si am ras pana la sfarsit...
ITI MULTUMESC, STEFAN BANICA! Iti multumesc pentru tumultul de dragoste pe care ni l-ai daruit, pentru starea minunata pe care ne-ai provocat-o si ne-ai facut sa ne simtim speciale si unice de ziua noastra!
Nu am nimic sa-ti daruiesc decat aceste randuri spunandu-ti ca m-ai ingenuncheat. La PROPRIU. Si-ti multumesc pentru asta!
P.S. Iti promit ca in curand voi veni si la teatru!