A fost odata un om frumos si cald, cu zambet strengar, cu lumina in ochi si daruit de Dumnezeu cu un talent imens. Un om cu un suflet urias, imens, un om care daruia si altora din stralucirea si optimismul sau debordant...
Nu puteai sa stai incrancenat langa Serban... Intotdeauna vesel, binedispus, avea pentru toti o gluma buna, un spirit haios... Sclipea de inteligenta, avea o cultura vasta, nemaivorbind de cultura muzicala. Absolvent de Conservator, Serban Georgescu a daruit muzicii usoare romanesti slagare nemuritoare prin vocea Nataliei Guberna, a lui Carmen Radulescu, insa consacrarea deplina care le-a adus amandurora implinirea perfecta si pe plan muzical si pe plan personal, a fost casatoria cu Madalina Manole... O fiinta frumoasa, dulce, copilaroasa, ingenua... Madalina era o fascinanta femeie-copil cand s-au cunoscut. O voce necunoscuta pentru marele public, dar pe care slagarele compuse de Serban Georgescu au propulsat-o direct spre varful piramidei. De atunci, nimic nu le-a mai stat in cale celor doi. Se cocotau in varful tuturor topurilor si uitau sa mai coboare de acolo luni intregi. Nu exista om de la 3 la 70 de ani, care sa nu stie sa fredoneze "Fata draga" sau "Ei si ce".
Nu cred ca s-ar putea reinvia in muzica romaneasca succesul fulminant pe care l-a avut in perioada in care a fost casatorita cu Serban.
Am trait alaturi de ei cea mai frumoasa perioada a vietii mele. Eram in al noualea cer cand mergeam cu ei pe strada si Serban o tinea de mana... Se intelegeau din priviri.
N-am sa uit niciodata ultima mea intalnire cu Serban... Era la Ramnicu-Sarat, presedinte de juriu la Festivalul "Cantecul Orasului". Divortase de Mada, se recasatorise si o avea deja pe Alessia. Si totusi... timp de 2-3 ore nu mi-a vorbit decat despre Madalina. Eram total bulversata cand am plecat de acolo...
In drumul spre casa, ramasesem cu sentimentul ca oamenii astia vor ramane legati pe vecie si dincolo de moarte...
Si nu m-am inselat...
Dimineata in care s-a stins Serban a fost una neagra, urata din viata mea... Am izbucnit in plans... si am fost acolo, pe ultimul drum, sa-i asez o floare la capatai...
Iar ziua in care am pierdut-o pe Madalina a fost cea mai devastatoare experienta de pana acum... Nu stiu sa fi trait vreodata vreun soc mai mare sau vreo durere mai intensa...
Mi-e un dor cumplit de amandoi si-mi doresc nespus de mult sa le ofer tributul dragostei mele eterne... Iar acest lucru se va intampla curand...
Astazi, de ziua lui, cand Serban ar fi implinit 59 de ani, as vrea sa-i aprind o candela si sa-i spun cat de mult a insemnat pentru mine, cat de mult mi-a infrumusetat viata... Insa stiu, ca acum el sarbatoreste acolo, dincolo de o stea, in Carul Mare, de mana cu o "Fata draga" careia ii declara iubirea lui eterna...
Veti ramane mereu in inima si in sufletul nostru, dragii mei!
Si o sa inchei cu versurile unei poezii dedicate lor in ziua in care s-au casatorit civil si religios:
"Toarceti firul de poveste,
Ca-nainte mult mai este,
Si traiti viata intreaga,
Basmul cu un crai Serban
Insurat c-o "fata draga"... "
Un comentariu:
Te imbratisez Ana...
O candela aprinsa si de la mine...
Dumnezeu sa ii odihneasca in pace si sa le dea lumina vesnica!
Trimiteți un comentariu