Victima relatiilor pe internet

Cand am citit o pagina de jurnal scrisa de Floriana Jucan despre relatiile pe internet, mi-a curs o lacrima, pentru ca si eu fusesem ca si ea, victima acestor relatii.

Desi unii ar crede ca scriu din razbunare acum, va anunt ca nu, nu o fac dintr-o atitudine vindicativa ci pentru ca imi doresc cu disperare sa nu mai sufere nimeni asa cum am suferit eu. Imi dau seama ca am investit afectiv intr-o relatie nesanatoasa, o relatie care nu a facut decat sa-mi sape adanc in suflet si in increderea in mine. Si e trist ca s-a intamplat asa...

Dar sa incep: pe Ela (pentru protectia persoanelor o sa schimb numele lor reale) am cunoscut-o acum 7 ani. In februarie 2004, cand mi-a scris pe mail (ea, nu eu!!!) oferindu-se sa ma ajute intr-un proiect, un vis de-al meu. Atunci, singura mea uimire a fost cum de o persoana ca ea (frumoasa, desteapta, realizata din toate punctele de vedere) ma abordeaza pe mine (o persoana normala, comuna, nesemnificativa d.p.d.v. social). Am dezvoltat o relatie cu aceasta persoana (mail, messenger si telefon). Totul mi se parea extraordinar. Aveam senzatia ca descoperisem o persoana UNICA in Romania. Sufletista, calda, umana, REALA!!! Nicio clipa nu mi-am pus problema ca nu ar fi ceva in regula cu ea. Trebuie sa precizez faptul ca este romanca, dintr-un oras din vestul tarii. Vorbeam ore la telefon, ne descopeream gradual in lungi discutii (de la 9-10 seara pana la 2-3 dimineata). Sau asa credeam eu...

Ce stiam despre ea? Ca este femeie de afaceri, ca sta mai mult in strainatate decat in Romania, ca are o relatie cu un tip care sta in Londra. Nimic nefiresc pana aici.

Nu mi-am pus intrebari nici macar atunci cand imi promitea de nenumarate ori ca ne vedem si nu aparea niciodata, inventand tot felul de motive.

Pe la sfarsitul anului 2005 am primit un mesaj de la ea prin telefon ca este insarcinata. M-am bucurat nespus de mult pentru ea (firesc) asa cum s-ar fi bucurat orice prietena. In 2006, in luna mai, tin minte perfect, era de Constantin si Elena, primesc un e-mail de pe adresa Elei cu subiectul: STOP. Mesajul suna ceva de genul: "Buna, sunt iubitul Elei si tatal lui Kevin de astazi. V-am scris sa va anunt ca suntem fericitii parinti ai lui Kevin. Ela m-a rugat sa va las aceste randuri, etc". Mi-au dat lacrimile de fericire pt EA. M-am bucurat nespus. Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decat sa fii MAMA??? E o stare care iti aduce echilibrul, frumusetea interioara ti se reflecta pe fata, asa cred eu... Luni bune nu mi-a mai raspuns la mesaje. Stiam ca s-a mutat la Londra si presupuneam ca e fericita cu iubitul ei si cu micutul.

Nu prea mai aveam nici eu timp sa urmaresc relatia pt ca in iunie plecasem la Bucuresti. Lucram in presa iar timpul meu era limitat. Prin septembrie sau octombrie 2006 ma aflam la Teatrul National unde urmaream o piesa care, sincer, ma cam plictisea... Si nu stiu ce mi-a venit atunci sa-i dau un sms. I-am scris ceva despre fericire si ea mi-a raspuns: “fericirea nu exista sau n-am gasit-o eu...” ceva de genul. La care firesc, eu o intreb de ce e nefericita, nici macar copilul nu o implineste??? La care primesc sms-ul bomba: “COPILUL??? NU EXISTA NICIUN COPIL”... A fost secunda in care o particica din lumea mea s-a prabusit. Din punctul meu de vedere cu un copil nu te joci (azi e, maine nu mai e!!!). A fost momentul in care tot universul ala pe care-l construisem in jurul ei s-a rasturnat. Momentul in care am inceput sa-mi pun intrebari… Am cautat date despre ea… Nu am gasit deloc, dar absolut deloc, lucru socant pt un om care scria zilnic mailuri si era si femeie de afaceri. Despre firma ei am gasit cateva date, dar si aici am descoperit neconcordante. Desi imi spusese ca firma ei se afla in aceeasi localitate in care locuieste, de fapt era in alta. Si dupa aceea, neconcordantele au inceput sa apara una cate una. De fiecare data cand mai descopeream ceva si doream sa discut cu ea despre asta, ori nu-mi raspundea, ori era foarte agresiva cu mine si-mi spunea sa-mi vad de treaba mea. Am suferit ca un caine atunci, urand clipa care ne-a adus aproape si am considerat o binecuvantare ziua in care am reusit sa ma detasez incet-incet de imaginea ei. Ciudat insa, sporadic, vazand ca nu-i mai acord atentie, la ceva timp, aparea in viata mea sub o forma sau alta. Nu suporta sa nu fie admirata, iubita, apreciata, spunandu-i-se cat este de interesanta... Am retezat orice cale de comunicare...

De curand insa, cand tocmai ma intrebam amuzata cum de n-a mai aparut Ela in viata mea, sunt abordata pe Facebook de o persoana care-mi cere prietenia. Aparent, nicio legatura cu Ela. Adina (sa zicem) are 23 de ani, atleta nationala, plecata in strainatate de vreo 2 ani, frumoasa, realizata. Aceeasi intrebare: cum de-a ajuns fatuca asta in viata mea si de ce sa vrea sa vorbeasca ea cu mine. Imi scria ca-mi citeste blogul, ca sunt o persoana interesanta, etc. Mirarea mea nu contenea... De ce sa vrea una ca ea (ea – 23 de ani, eu - 35) sa vorbeasca cu mine? Practic nu aveam aproape nimic in comun. Diferenta mare de varsta, ea atleta, eu profesoara, aparent nimic in comun. Primul lucru cu care m-a atins a fost ca s-a inscris in grupul Madalina Manole creat de mine pe Facebook.

Ciudat, dar nicio clipa nu m-am gandit ca si Elei ii placuse de Madalina.

Am vorbit cu Adina o scurta perioada pe mess, pana cand intr-una din zilele trecute, ma fulgera prin cap ideea ca cele doua ar putea avea vreo legatura. Nu stiu de ce, dar asta mi-a venit in minte.

Si caut pe net mai multe informatii despre Adina. Gasesc cateva interviuri in care declara ca este studenta la o facultate, iar mie-mi spusese alta facultate. Si curioasa, doresc s-o intreb. In timp ce vorbeam cu ea, ma aflam si pe profilul ei de Facebook. Si ce credeti ca-mi raspunde dupa ce o intreb: “Apreciez ca esti sincera cu mine, insa trebuia sa ma intrebi inainte sa ma stergi din lista ta de prieteni de pe Facebook”. Faza la care eu raman masca, fiindca cu o secunda inainte fusesem pe profilul ei. Deschid pagina ei de profil si raman blocata: nu mai eram prietene. Desi eu, clar nu o stersesem de acolo.

Mi s-a parut f urat ce a facut si i-am spus asta. Evident, daca doream sa nu mai faca parte din viata mea nu o mai abordam pe mess, o stergeam si de acolo, si din grupul Madalina Manole. A incercat ea sa faca niste artificii cu mine, cum ca sa intreb pe nu stiu cine de pe Facebook despre ea, de parca nu putea avea mai multe conturi acolo. Nerelevant. I-am scris intr-un mail tot ce cred despre ea, inclusiv faptul ca sunt aproape convinsa ca are legatura cu Ela (ii spusesem si ei in linii mari despre asta) si ce credeti????

Aseara NU MAI EXISTA CONTUL EI PE FACEBOOK!!!

Ce parere am despre asta?

Va las pe voi sa trageti concluziile.

Ceea ce va sfatuiesc insa, este sa aveti grija pe cine adaugati in lista voastra. Eu una m-am lecuit. Am sters ieri la persoane din listele mele, ca m-am saturat. Dar nu ma las pana nu elimin tot ce cred eu.

Curatenia de primavara pe internet

Sunt asa... Nicicum... Fara prea multa pofta de viata dupa ultimele trei zile... Traiesc o rasturnare a scarii de valori si intentionez sa incep o perioada noua in viata mea.

Ultimele trei zile au fost foarte solicitante din punct de vedere afectiv si emotional. Insa mi-am propus sa le iau pe rand si sa va povestesc.

Aceasta este prima povestire. Cea a grupului constituit de mine pe Facebook pentru fanii Madalinei Manole. Un grup inchis, care nu credeam ca va avea mare succes. Singura conditie pe care o pusesem acolo era sa nu se discute despre scandalul dintre membrii familiei Madalinei (parinti si sotul ei). Se pare ca acesta a fost principalul motiv de nemultumire pentru ca invariabil, numai despre asta se vorbea. Drept pentru care, o alta persoana a deschis un alt grup si o parte din fani s-a dus si in partea cealalta. SI pentru ca nu agreez dualitatea in nimic, am decis sa inchid eu grupul meu. Si nu, nu ca sa fac cuiva pe plac ci pt ca acesta nu mai avea activitate. Nu conta activitatea muzicala a Madalinei, realizarile ei, era important ce s-a intamplat dupa... ce ea n-a mai fost.

Am ajuns la concluzia ca suntem o societate de consum, ca sustinem sus si tare ca nu ne dorim presa de scandal, stiri tablodizate, dar de fapt ASTA ne dorim!!!

Daca vreau sa discut despre Madalina, am cu cine, nu trebuie sa am un grup pe FB ca sa-i pastrez vie memoria.

O rog sa ma ierte pentru ca l-am inchis, dar cred ca EA stie mai bine si-mi intelege motivele.

Te iubesc, Mada!

INFORMATII UTILE PENTRU PARINTII CARE AU COPII BOLNAVI!!!

Boala propriului copil este un moment in viata care ne lasa fara suflare, mai ales atunci cand boala este una crunta. Nu conteaza ca se numeste leucemie, talasemie, cancer, tetrapareza, neuroblastom, etc... Ti se frange sufletul cand vezi ca minunea ta, copilul care pana ieri era plin de viata, se stinge incet-incet.

Voi posta mai jos, pas cu pas, toate informatiile pe care trebuie sa le detina un parinte care a fost lovit de acest crunt nenoroc, de a-si vedea copilul bolnav.

Iata pasii pe care trebuie sa-i urmati:

- Scrieti mai intai povestea. Cat mai lunga, cu cat mai multe detalii, cu toate amanuntele!

- Realizati un blog sau un site (dupa posibilitati - blogul e gratuit, site-ul costa cativa banuti - nu foarte multi!!!)

- Strangeti actele necesare. Scanati-le, postati-le pe blog! Ordinea postarii va fi urmatoarea: prima pagina va contine povestea copilului + cateva poze. O alta pagina cu actele medicale. O pagina cu multumiri pentru cei care v-au ajutat. O pagina pentru aparitiile in presa si in televiziune.

- IMPORTANT! PE PRIMA PAGINA, ACOLO UNDE ESTE POSTATA POVESTEA, VETI AFISA INTR-UN LOC CAT MAI VIZIBIL CONTURILE DIN BANCA + BANCA SAU FILIALA + ORASUL UNDE SE AFLA FILIALA.

- o modalitate des utilizata este si cea a donatiilor paypal, foarte des utilizata de persoanele care locuiesc in strainatate si care va pot ajuta cu donatii in euro sau dolari.

- IMPORTANT!!! Daca exista nevoie de tratament in strainatate, la o clinica unde se solicita sume mari de bani (intre 20.000 si 150.000 de euro/dolari) este foarte important sa aveti DEVIZUL clinicii din strainatate, in care vi se spune ca pacientul este acceptat/ asteptat iar suma pentru operatie este de...

Este foarte important sa existe multa transparenta in cazul dumneavoastra, deoarece au existat foarte multe cazuri de persoane care au inselat bunatatea si bunavointa oamenilor prin anunturi false, prin furtul de fotografii de pe internet ale unor copilasi bolnavi, le-au postat pe propriul blog si au strans o multime de bani fara ca, de fapt, in spatele acestui blog sa existe o poveste reala. De aceea este important sa postati cat mai multe informatii pentru transparenta cazului si de fiecare data cand reusiti sa mai faceti un pas, sa scrieti acest lucru pe blog, pentru ca oamenii care au donat banutii sa inteleaga ca donatia lor a ajuns exact acolo unde trebuie si ca este folosita asa cum trebuie!

CUM MEDIATIZATI CAZUL???

- In primul rand este necesar sa va inarmati cu foarte multa rabdare si sa va asteptati si la refuzuri. Nu toti oamenii vor fi dispusi sa va ajute, nu toti oamenii vor fi politicosi cu dumneavoastra. Nu trebuie sa-i judecati: probabil nu au trait o astfel de durere ca sa stie ce inseamna. Nu va rugati pentru raul lor, rugati-va pentru binele lor! Dumnezeu va va rasplati inzecit!!!

Care sunt pasii pentru a mediatiza cazul sau blogul?

- Desigur, MASS-MEDIA, in primul rand. Bine, o sa ma intrebati cum fac rost de numere de telefon sau adrese de mail de la radiouri si televiziuni? Detin o baza de date importanta pe care v-o pun la dispozitie. E suficient sa-mi trimiteti un mail la adresa anagombos@gmail.com

- apelati la firmele de transport public din tara pentru postarea de afise cu poza copilului + numerele de cont, plus adresa blogului, in mijloacele de transport in comun.

NU UITATI DE METROREX!!! Exista acele ecrane in toate statiile de metrou care posteaza diferite anunturi (din cate stiu eu, cele umanitare sunt preluate si distribuite GRATUIT). VA VOR AJUTA ENORM! Sute de mii de romani circula zilnic cu metroul!

- Trimiteti sute de e-mailuri la parohiile romanilor (ortodoxe, catolice si nu numai) din strainatate (gasiti sute de comunitati de romani pe internet).

- O alta modalitate de a strange banuti intr-un timp relativ scurt, este sa cautati o fundatie care sa va ofere posibilitatea de a deschide linii de teledon (prin retelele de telefonie fixa, mobila sau prin sms). Modalitatea de a deschide sms pentru teledon este mai complicata deoarece trebuie sa existe o televiziune care sa va sustina cazul si sa vi-l promoveze (televiziune nationala).

- Este important sa gasiti si pe plan local un trust de presa care sa va sustina. Mergeti si vorbiti personal cu ei. Prin telefon/mail este mai usor sa fii refuzat de cineva! Realizati un dosar care sa contina toate actele copilului, cateva fotografii cu el sanatos si cu el din spital (ca sa se poata face comparatie) iar pe prima pagina a dosarului veti pune povestea copilului cu istoricul medical, cu ce ati simtit cand ati aflat diagnosticul (esentialul din povestea pe care ati afisat-o pe blog). Nu uitati ca oamenii nu au timp sa citeasca, mai ales oamenii de presa! Sunt foarte grabiti, foarte ocupati si trebuie sa le atrageti atentia asupra cazului intr-un timp relativ scurt.

- Va sfatuiesc ca acest dosar sa fie multiplicat in cateva zeci de exemplare si sa lasati cate unul la fiecare banca din oras, la fiecare patron (cunoscut sau necunoscut), la fiecare biserica din oras sau din imprejurimi.

REALIZATI UN AFIS UMANITAR CU POZA COPILULUI, POVESTEA PE SCURT (1-2 fraze), ADRESA BLOGULUI, CONTURILE DIN BANCA + NUMERELE DE TELEDON si cereti voie sa le postati peste tot unde se poate (magazine, scari de bloc, mijloace de transport in comun, stalpi, pereti si unde credeti ca e vizibil si se poate citi - realizati cat mai multe astfel de afise). Din 100.000 de oameni care citesc un astfel de anunt, abia un sfert le dau atentie si un procent si mai mic doneaza...

In cazul in care nu primiti raspuns, nu va suna nimeni, insistati!!! Cel mai greu e de patruns la televiziuni si la radiouri, la presa e mai usor.
Luati legatura cu cateva persoane pe care sa le rugati sa publice adresa blogului dvs si povestea copilului pe blogurile lor, care sunt foarte urmarite, inclusiv de cei din presa: Dan Santimbreanu, Isabela Iscru, Ana Maria Gombos (subsemnata).

Incercati sa gasiti o asociatie (ONG) care sa va reprezinte. Sunt firme care nu fac sponsorizari decat pe asociatii, nu vor sa faca pe persoana fizica.

Daca lucrati sau ati lucrat, puteti apela la conducerea firmei sa faca un anunt in firma pentru o colecta, sau chiar si la firmele colaboratoare. Firmele pot face sponsorizari fara sa aiba nimic de pierdut. In loc sa dea impozit la stat dau bani pentru o cauza nobila. Doar ca multi nu stiu asta. Trebuie doar sa indeplineasca niste conditii (contabilii sigur stiu desore ce e vorba, scrie totul in Codul Fiscal) si pot da bani pentru cazuri umanitare.

NU DISPERATI! NU RENUNTATI! NU ABANDONATI! Este greu, dar nu imposibil! Nu incercati sa inspirati mila, ci demnitate! Nu va doresc sa aveti nevoie de aceste informatii, dar daca din intamplare aveti nevoie de ele, sper sa va ajute si Dumnezeu sa va intareasca si sa fie alaturi de dumneavoastra in aceasta grea incercare!

Va sunt alaturi cu tot ce aveti nevoie la orice ora din zi sau din noapte!