Pentru ca de la pierderea Madalinei, toata lumea a incercat, intr-un fel reusit sau mai putin reusit, sa ma ajute sa trec peste aceasta pierdere, va rog din suflet sa cititi cu atentie randurile urmatoare, valabile pentru toate persoanele care sufera o pierdere. Fara sa vrem, in necunostinta de cauza putem face rau incercand sa ajutam. Am subliniat cu bold ceea ce am resimtit si am auzit eu in ultimele zile. Va rog din suflet, cititi cu atentie!
Fraze care NU ajuta:
Poate ca ai folosit deja cateva din aceste fraze, in speranta ca te vei simti mai bine. Daca da, nu fi prea dur cu tine insuti si nu te simti prea vinovat; trebuie doar sa le eviti data viitoare.
- "Nu mai plange", "Nu te mai gandi", "Incearca sa uiti" - Nu le minimaliza durerea! Plansul ajuta, uitarea si negarea nu!
-"Stiu ceea ce simti" - Nimeni dintre noi nu stie exact cum se simte celalalt.
- "Nu mai sufera acum", "Asa a fost sa fie" sau "O sa fie bine pana la urma" - Probabil că e adevărat dar astfel de remarci rareori ajuta, deoarece îi va irita/revolta să auda aşa ceva, mai ales imediat dupa pierdere. Acorda-le timp, să ajungă, să poată spuna ei singuri, asta!
- "Asa a vrut Dumnezeu" - unii cred asta, alţii nu. Indiferent de circumstanţe, situaţia este disperată şi tristă. În loc să începi o dezbatere teologică, mai bine îl consolezi pe celalalt!
-"Timpul vindeca tot", "Tot nu ai depasit momentul?" - Trecerea timpului nu vindeca chiar daca ajuta. La fel ca si oamenii, si procesul de pierdere are nevoie de timp.
-"S-o fi intamplat cu un motiv anume" - Poate ca nu, viata nu e intotdeauna cinstita. Dar daca intr-adevar exista un motiv, e nevoie de timp si rabdare, pentru a-l afla, a-l intelege si a-l accepta!
- "Trebuie sa treci peste asta. Nu e un capat de tara!" - .....!!!!!????!!!!......
Fraze care ajuta:
Am numit aceste fraze "deschizatoare de inimi" pentru ca ii invita pe cei indurerati la conversatie, la impartasirea durerii si a amintirilor cu cel care asculta. Cel mai mare dar pe care il poti face este chiar invitatia ta la o discutie fara ca sa dai sfaturi sau sa judeci, ci doar sa asculti
- "Nu ştiu ce să spun! ....Îmi pare rău!" - pare puţin dar contează enorm, mai ales când e spus cu sinceritate şi căldură...
- ”Stiu ca nu-ti pot lua durerea, oricat mi-as dori dar vreau sa stii ca nu esti singur/a!”- impartasirea durerii, o face mai suportabila chiar si doar pentru o clipa!
- “Plânsul îţi face bine” - în felul acesta îi asiguraţi că nu îi judecaţi pentru lacrimile şi tristeţea lor şi îi ajutaţi să facă faţă durerii.
- "Nu am trecut prin asta si nu ştiu cum te simţi în aceste momente dar cred ca ti-e foarte greu si aş vrea să înţeleg şi să te pot ajuta! Poate îmi poţi spune tu cum e!" - Apoi asculta! Sau respecta tacerea!
- "Cred că ţi-e foarte dor de ....(numele celui disparut). Cum te mai simţi?" - De multe ori oamenii îşi exprimă compasiunea doar la început, apoi nimeni nu mai vorbeşte despre această pierdere.
- "Cred ca e greu sa te impaci cu gandul pierderii" - Asculta care sunt dificultatile create de pierdere... si nu face comparatii cu alte cazuri.
Pentru toti cei din jur:
Te rog, considera sfaturile urmatoare doar ca pe niste sugestii. Si mai ales ai incredere in ceea ce simti si in instinctele tale.
- Nu-i evita pe cei care sufera. Asta ii va face sa se simta izolati. Contacteaza-i. Nu presupune, ca prefera sa fie singuri. De fapt, ei au nevoie să ştie că nu sunt singuri! Suna-i sau trimite-le o scrisoare ori un mesaj prin telefon. Cel mai mare bine pe care îl poţi face, este chiar invitaţia la o discuţie. Nu insista daca nu sunt pregătiţi pentru asta. Dar dacă simt nevoia să vorbească, ascultaţi fără a da sfaturi sau a judeca. Şi nu-ti fie teamă să plângi! În astfel de situatii, empatia şi compasiunea (nu mila!) sunt cele mai bune medicamente!
- Nu te simti vinovat/a daca vor plange! Imbratiseaza-i atunci cand plang! Nu tu esti cauza acelor lacrimi, pe care ei ti le impartasesc. Nu te teme sa plangi si tu! Asa vei arata ca iti pasa cu adevarat! Incurajeaza si alti prieteni comuni, sa ia legatura cu ei.
- Asculta! E mai important sa asculti decat sa-ti faci griji despre a alege cuvintele corecte. Si chiar daca realizezi ca ai spus ceva gresit, e mai important ca ai incercat sa comunici si ca vrei sa intelegi si sa ajuti, decat sa nu spui nimic!
- Nu te simti obligat sa ai ceva de spus. Simpla ta prezenta e suficienta. Pierderea fiind recenta, imbratisarea ta, atingerea ta si sentimentele tale sincere de compasiune sunt exact ceea ce isi doreste sa primeasca cel indurerat. Nu uita sa suni sau sa vizitezi persoana care a suferit pierderea indiferent cat timp a trecut de atunci.
- Preia initiativa. Nu spune cu jumatate de glas "Daca pot face ceva pentru tine nu ezita sa ma suni"; Gandeste-te la cateva sugestii si ofera-ti ajutorul. Fiecare gest pe care il faci spune ceva despre tine si il ajuta pe cel indurerat sa nu fie nevoit sa ceara singur ajutor. De asemenea, il ajuta sa inteleaga cat este de important pentru tine. In primele luni de suferinta, de obicei ne desconsideram iar faptul ca cineva vrea sa ne ajute si ii pasa, ne poate ridica moralul in mod miraculos.
- Ajuta la indeplinirea activitatilor de zi cu zi. Poti face comisioane, sa raspunzi la telefon, sa pregatesti masa sau sa speli rufele. Aceste activitati aparent nesemnificative pot fi greu de realizat pentru cel indurerat deoarece suferinta reduce cu mult energia fizica a acestuia. O oferta de a petrece seara impreuna doar uitandu-va la televizor poate fi foarte relaxanta mai ales pentru cineva care locuieste singur acum.
- Da o mana de ajutor copiilor. Daca sunt copii implicati trimite-le invitatii si cheama-i la o iesire impreuna cu tine si familia ta. Copiii nu trebuie neaparat sa fie izolati de suferinta, dar din cand in cand au nevoie sa evadeze din atmosfera trista existenta in casa lor, pentru ca parintii sa poata trece peste inca o zi de doliu fara acestia. Arata-ti dragostea si sprijinul si indeamna-i la o discutie despre ceea ce simt si ceea ce cred. Pe langa toate celalalte mai au nevoie si de un bun ascultator. Sa nu crezi ca un copil care este aparent calm nu sufera.
- Nu da sfaturi! Asculta. O persoana indurerata are foarte mare nevoie de un ascultator care sa-l aprobe, sa-l sprijine si care sa aiba rabdare sa asculte povesti ce se repeta deseori. Nevoia de a povesti ceva scade, in timp ce vindecarea progreseaza. Si de fiecare data cand povestea este spusa, scena mortii devine din ce in ce mai usor de acceptat. Daca exista sentimente de furie, frustrare, dezamagire, frica si tristete, accepta-le. Daca cel care sufera le pastreaza doar pentru el, procesul de vindecare va deveni mai dificil. Impartasirea gandurilor si sentimentelor elimina stresul.
Pe langa sentimentele de furie, vina, neputinta, pe langa iritabilitate, depresie, resentimente pot aparea si simptome fizice precum: dureri in piept, dureri de cap, caderi de tensiune, privire incetosata, atacuri de panica, pierderea parului, senzatia de mancarime pe piele, lipsa sau pofta in exces de mancare, letargie, slabirea muschilor, gura uscata, pierderi de memorie, diabet... Ajuta-ti prietena/prietenul sa ramana sanatos, ascultandu-l.
12. Da voie celuilalt sa isi exprime sentimentele de vinovatie. O reactie normala pe care o ai atunci cand cineva isi exprima suferinta e sa raspunzi cu "Nu trebuie sa te simti vinovat. Sunt sigur ca ai facut tot ce ai putut". Nu incerca sa salvezi oamenii de sentimentele lor de vinovatie care de fapt sunt normale pe parcursul perioadei de doliu. (Cel mai des intalnit sentiment este regretul. Vinovatia implica savarsirea unei actiuni care are ca scop ranirea cuiva; regretul apare atunci cand am fi dorit sa fi putut schimba lucrurile.)
E important sa ne exprimam acele ganduri care incep cu "Si daca..." Cu toate acestea, daca cel care a ramas in urma continua sa vorbeasca despre un anume incident la sase luni dupa deces, poti sa intrebi "Ce ai fi vrut sa schimbi atunci?". Dupa ce primesti raspunsul revino cu alta intrebare: "Si ce crezi ca s-ar fi intamplat atunci?" Continua sa pui intrebari la care sa fie greu de raspuns astfel incat acea persoana sa realizeze ca a facut tot ce a putut in acea perioada. (De asemenea fa deosebirea dintre vina reala si cea ireala. Daca sentimentul de vinovatie este unul real, atunci se poate apela la ajutorul unui specialist.)
- Da voie celui care a ramas in urma sa isi exprime durerea in felul sau.
Nu forta suferindul sa "treaca peste" pierdere. Lasa-l sa faca ceea ce vrea pentru a se putea elibera de energia negativa si de tensiune. Daca vrea sa se uite la fotografii sau sa citeasca fiecare carte asa, de suparare, lasa-l. Fiecare isi exprima suferinta altfel. Nu judeca asta.
- Nu-l grabi pe cel care a ramas in urma.
Nu pierde din vedere faptul ca o persoana indoliata este si foarte stresata. Nu o impinge spre activitati pe care nu e pregatit sa le duca la capat decat atunci cand aceasta este pregatita. Ai incredere in ea pentru ca stie cel mai bine.
- Adu-ti aminte de zilele importante! Dubleaza-ti efortul de a fi receptiv la nevoile celui aflat in necaz in zilele care au o anumita importanta precum sarbatorile, ziua de nastere a persoanei iubite, aniversarea casatoriei sau la comemorarea decesului. Insemneaza-ti aceste zile pe calendar astfel incat sa iti amintesti sa-l contactezi pe cel indurerat in acele zile speciale.
- Nu il proteja pe cel care sufera de durerea pierderii. Cel care a ramas in urma trebuie sa se obisnuiasca cu gandul ca persoana iubita nu mai este. Daca incerci sa o protejezi de durerea pe care o simte, mai rau o sa incurci lucrurile. Suferinta nu poate fi resimtita la fel de catre altii, chiar daca acestia isi pot oferi ajutorul. Dar nu exista alta solutie. Ea trebuie sa treaca prin toate etapele suferintei pentru a putea deveni mai puternica.
- Ajuta la gasirea unor grupuri de oameni cu aceleasi probleme.
Exista multe astfel de grupuri care pot ajuta persoanele singure pe parcursul perioadei de doliu. Acestea pot fi foarte benefice, asa cum spun si versurile: "Clisee, cuvinte cu insemnatate abia ajung la mine. Dar sa simt o mana pe umarul meu/ Un "Stiu ce spui" din partea cuiva care a suferit o pierdere la fel ca mine.../Lacrimile din ochii celui care ma intelege atunci cand vorbesc de durerea si singuratatea mea/ Toate acestea ma ajuta sa cred ca viata mai merita traita./ Stiind ca nu sunt singura imi da putere sa lupt cu tristetea./ Si numai atunci pot merge mai departe".
- Obisnuieste-te cu gandul ca vindecarea poate dura mult timp.
Nu te astepta ca cel indurerat sa "treaca peste" pierdere in cateva saptamani sau luni. Valurile de tristete il pot coplesi si dupa multe luni chiar daca vor scadea in intensitate treptat. Nu trece dupa o zi sau doua luni de la inmormantare asa cum cred unii. De multe ori de abia atunci incepe. S-ar putea sa treaca mai mult de un an pana sa poti vedea rezultatele sustinerii emotionale de care ai dat dovada- dar atunci cand prietenul tau zambeste din nou si durerea incepe sa dispara primesti o recompensa enorma. Daca cel indurerat nu da nici un semn de vindecare, in ciuda eforturilor tale si a trecerii timpului, atunci e posibil sa fie nevoie de ajutorul unui profesionist. (Afla care sunt profesionistii cu experienta in acest domeniu din orasul tau.)
- Impartaseste amintirile tale. In primele cateva luni dupa deces exista tendinta de a ne concentra atentia asupra celor care au ramas in urma in timp ce acestia isi concentreaza atentia asupra celor care au murit. Prin faptul ca iti poti impartasi amintirile pe care le ai cu cel decedat, ii poti oferi celui indurerat momente cu adevarat placute. Iti arati dragostea si grija nu numai prin faptul ca iti impartasesti amintirile dar mai ales prin faptul ca ti-ai facut timp pentru asta.
- Accepta schimbarile de dispozitie. Asteapta-te la zile bune si zile proaste pentru ceva timp. Urcusurile si coborasurile fac parte din acest proces. Aceste sentimente au fost descrise ca niste valuri care vin si pleaca in mod necontrolat. Treptat zilele bune vor fi mai frecvente dar, cu toate acestea, zilele proaste vor reveni chiar si la un an dupa pierderea cuiva drag.
- Prietenul/prietena ta isi va aminti mereu. Pentru tot restul vietii lui/ei, o lacrima va fi varsata de fiecare data cand isi va aminti de momentele frumoase. Prietenul/prietena ta este ceea ce este in prezent, pentru ca a iubit cu adevarat acea persoana. A nega existenta decedatului este ca si cum ai nega o parte din viata prietenului/prietenei tale. Iubeste trecutul lui/ei la fel de mult ca si prezentul acesteia si tu, impreuna cu prietenul/prietena ta, va veti imbogati.
Termeni legali:
*Materialul reprezinta combinarea unei traduceri realizate de Teodora Draghici, studenta la Universitatea de Vest Timisoara - Facultatea de Litere, dupa un text intitulat "What can I say?" -autor: Fern Ingalls, cu o traducere si adaptare facuta de Bianca Brad, dupa manuscriptul "Puterea compasiunii" scris de Joanne Cacciatore - fondatoare a MISS Foundation – preluare de pe www.organizatiaemma.ro (Organizatia E.M.M.A - Romania)
Tin sa multumesc tuturor persoanelor care au incercat sa fie alaturi de mine, intr-un fel sau altul in aceste momente, dar mai ales, pentru felul lor delicat si sincer de a ma asculta si de a intelege exact ce simt, Elenei (En - un gand soptit) si Marcelei Ion.
