Nu asa!

De cand s-a intamplat tragedia cu Madalina si implicit, acuzatiile au inceput sa curga si de o parte si de alta, m-am ferit sa emit judecati de valoare, sa acuz sau sa arat cu degetul, sa invinovatesc sau sa condamn pe cineva. Am preferat sa pun totul pe seama durerii incomensurabile pe care plecarea Madalinei a lasat-o in sufletul fiecaruia dintre noi.

Insa nu pot sa nu ma intreb, cui mai folosesc toate acestea? De ce atatea acuzatii si reprosuri? Si daca (prin absurd) ar fi gasit Puiu vinovat pentru toata aceasta tragedie si daca ar fi inchis el si toata familia lui pentru asta, oare cui ar folosi? Ar mai aduce-o pe Madalina inapoi acest lucru? Ar fi durerea mai mica? Si-ar gasi linistea parintii? Nu. Nici vorba.

Si nu pot sa nu-mi aduc aminte de un film vizionat de curand in care unei familii ii este ucisa singura fiica de 15 ani, iar dupa ce sentinta criminalului ramane definitiva (condamnare la moarte prin injectie letala), acesta (criminalul) ii roaga pe parintii fetitei ucise sa o ia in grija pe unica lui fiica. Desi s-a lovit la inceput de un refuz absolut, totusi pana la urma, mama (fiindca ea era cea mai aprinsa si mai revoltata) a inteles ca moartea criminalului nu-i va usura nici durerea pierderii, nici nu-i va aduce fiica draga inapoi. Si a acceptat ultima dorinta a acestuia.

Personal, ii consider la fel de vinovati pe toti si la fel de nevinovati. Fiecare putea face ceva pentru a o salva sau la fel de bine nu se putea face nimic daca ea isi dorea acest lucru. Probabil ar fi reusit pana la urma si fara ajutorul Bertei, se putea intampla foarte bine si cand unul din parinti era acolo, etc... Supozitiile sunt multe si dor... Si revolta...

Sper ca Dumnezeu sa-i lumineze si sa le dea intelepciune acestor oameni loviti cumplit si sa-si concentreze atentia spre singurul care nu are nicio vina in toata povestea asta: puiutul mic care a ramas fara mamica.

Doamne, iarta-ne si da-ne intelepciune!