A trecut o luna, iubita noastra... O luna de cand lumea a ramas mai saraca fara vocea ta, fara zambetul tau. O lacrima imi sageteaza obrazul, apoi alta vine sa o insoteasca, si apoi una si inca una... Iar tu nu mai esti... Nici sa-mi spui "Sa fii cuminte", nici "Te pup", nici "Sa ai grija de tine!".
Maine vin sa ingenunchez iar la mormantul tau si sa-ti soptesc taine numai de noi stiute...
Te iubesc, Madalina! Te iubim! O sa te iubim vesnic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu