O zi ploioasa, la fel ca toate care bantuie Capitala in ultimul timp... O dimineata obisnuita, fara a anunta nimic special, ba dimpotriva, drumuri istovitoare, comisioane 1000 suprapuse peste o raceala rebela care nu-mi da pace de cateva zile.
Merg la Prefectura sa-mi ridic indemnizatia de la alegeri, apoi fac un drum la Banca Transilvania sa vad daca au intrat banii de la fete pentru actiunea "Un gest din suflet"... Doar o parte... Plec spre alta destinatie si pe drum vorbesc cu expeditorul banilor care n-au ajuns. "I-am pus" imi spune. "Cere un extract de cont. E imposibil sa nu fi ajuns"... Bolborosesc in gand cateva cuvinte de-alea nu tocmai ortodoxe ca cine naiba m-a pus sa ma implic si etc... etc... si zic totusi sa merg la banca sa vad care-i treaba. Treaba era f simpla ca imi oprisera aia niste bani de cand platisem odata cu cardul si i-am pus la loc pe card ca sa scot suma fixa. In timp ce stateam la coada la casierie sa platesc suma respectiva, casierita o intreaba pe doamna varsta din fata mea: "Sunteti doamna Vulpescu Ileana Florica?". Eu inghet. Scriitoarea mea preferata? Ea sa fie? M-am uitat mai bine. Ea era. Mi-am rezolvat repede-repede treaba si fuga in coltul strazii la o florarie de unde am cumparat 3 fire de gerbera ca doar nu era sa las intamplarea sa treaca pe langa mine si eu sa nu fac nimic. Iau florile si ma intorc la banca. Ma uit pe geam si rasuflu usurata. Nu plecase. Doamne, de cand imi doream sa o cunosc... Revedeam cu ochii mintii toate personajele, pasaje intregi din cartile ei, eh... cititoare infocata, ce mai...Trec 5-10 minute, un sfert de ora, 20 de minute... Nu mai iesea. Zic in gand o rugaciune: "Fa Doamne o minune sa iasa mai repede". Si evident, Dumnezeu a facut minunea: s-a intrerupt curentul la banca si doamna mea a iesit imediat. Rasuflu usurata si cu sufletelul mic-mic de emotie ii ofer florile si schimbam cateva cuvinte. Ea impresionata de intamplare, eu emotionata ca o vad. Mi-a lasat numarul de telefon si m-a invitat acasa la dumneaei sa-mi ofere un autograf pe cartile dumneaei.
Bucurie mare, ce mai!
A fost o zi foarte speciala. As lua-o si pe Isabelle cu mine la doamna Vulpescu daca n-ar fi asa inversunata...
Merg la Prefectura sa-mi ridic indemnizatia de la alegeri, apoi fac un drum la Banca Transilvania sa vad daca au intrat banii de la fete pentru actiunea "Un gest din suflet"... Doar o parte... Plec spre alta destinatie si pe drum vorbesc cu expeditorul banilor care n-au ajuns. "I-am pus" imi spune. "Cere un extract de cont. E imposibil sa nu fi ajuns"... Bolborosesc in gand cateva cuvinte de-alea nu tocmai ortodoxe ca cine naiba m-a pus sa ma implic si etc... etc... si zic totusi sa merg la banca sa vad care-i treaba. Treaba era f simpla ca imi oprisera aia niste bani de cand platisem odata cu cardul si i-am pus la loc pe card ca sa scot suma fixa. In timp ce stateam la coada la casierie sa platesc suma respectiva, casierita o intreaba pe doamna varsta din fata mea: "Sunteti doamna Vulpescu Ileana Florica?". Eu inghet. Scriitoarea mea preferata? Ea sa fie? M-am uitat mai bine. Ea era. Mi-am rezolvat repede-repede treaba si fuga in coltul strazii la o florarie de unde am cumparat 3 fire de gerbera ca doar nu era sa las intamplarea sa treaca pe langa mine si eu sa nu fac nimic. Iau florile si ma intorc la banca. Ma uit pe geam si rasuflu usurata. Nu plecase. Doamne, de cand imi doream sa o cunosc... Revedeam cu ochii mintii toate personajele, pasaje intregi din cartile ei, eh... cititoare infocata, ce mai...Trec 5-10 minute, un sfert de ora, 20 de minute... Nu mai iesea. Zic in gand o rugaciune: "Fa Doamne o minune sa iasa mai repede". Si evident, Dumnezeu a facut minunea: s-a intrerupt curentul la banca si doamna mea a iesit imediat. Rasuflu usurata si cu sufletelul mic-mic de emotie ii ofer florile si schimbam cateva cuvinte. Ea impresionata de intamplare, eu emotionata ca o vad. Mi-a lasat numarul de telefon si m-a invitat acasa la dumneaei sa-mi ofere un autograf pe cartile dumneaei.
Bucurie mare, ce mai!
A fost o zi foarte speciala. As lua-o si pe Isabelle cu mine la doamna Vulpescu daca n-ar fi asa inversunata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu