Dragii mei, sunt intrebata deseori de ce nu las sectiunea de comentarii free. Sincer, am incercat sa o las si cativa neaveniti si-au bagat nasul si au inceput sa-si dea cu parerea in cel mai grosolan mod posibil, ca sa nu zic impertinent, nesimtit...
Nu am facut acest blog ca sa ma dau mare, nu sufar de autosuficienta, nicidecum. De cand ma stiu insa, am tinut jurnal, iar jurnalul meu a fost accesibil pentru toti prietenii mei. Nu am nimic de ascuns. Iar acest blog il consider un fel de jurnal cu trairile mele, gandurile mele. Sau un fel de "ACASA". La tine in casa, primesti pe cine vrei tu, si de obicei numai pe cei pe care-i inviti. Asa ca nu am de gand sa-i las pe unii sa vina cu bocancii plini de noroi sa-mi murdareasca locul meu, casa mea.
Cei care doresc sa comenteze pertinent si obiectiv sunt bineveniti. Imi spuneti pe mess si pentru cand vreti sa comentati las deschisa sectiunea de comentarii.
Si ca sa vin si cu un argument in sprijinul spuselor mele, am sa va citez un comentariu lasat de o persoana care n-a scris in viata ei un articol, care nu s-a implicat niciodata intr-o cauza nobila, care a facut un scop numai din a-i rani pe ceilalti si a-i jigni. Are impresia ca daca scrie sub protectia "anonimatului", cum de altfel o fac toti cei care nu au curajul responsabilitatii si al faptelor lor, nu va fi recunoscuta.
O anunt ca stiu foarte bine cine este.
Aceasta persoana mi-a lasat un mesaj la un moment dat de genul "urata dreacu, mori o data! Mori!". Am regretat apoi ca l-am sters, trebuia sa-l postez si sa va las pe voi sa trageti concluzii dar am considerat ca nu merita.
Va las iubitii mei. Sper ca ma intelegeti si ca nu ma judecati gresit. Imi este tare bine la sufletel cand imi spuneti pe mess ca m-ati citit. Ma bucur ca acordati o particica din timpul vostru, gandurilor mele calde si sincere.
Am o mare rugaminte la voi. Marti sau miercuri va fi operata Silvioara, fetita a carei poza o aveti in stanga paginii si a carei poveste ati citit-o mai jos. Este o operatie care implica un mare risc, dar este singura solutie pentru a-i fi salvata viata micutei noastre.
Va rog din suflet, seara cand va inchinati si-i multumiti Domnului si Maicutei Sfinte pentru ce v-a dat peste zi, adaugati-o si pe Silvioara in rugaciunile voastre. Pana marti sau miercuri. Atat. Nu costa nimic. Iar rugaciunea spusa din suflet ajunge cel mai repede acolo unde trebuie. Stiu ca printre cei care-mi citesc blog-ul se afla si mamicile de inger. Ele probabil ca inteleg cel mai bine prin ce trec parintii Silviei.
Va multumesc. Pentru sprijin. Pentru solidaritate. Pentru caldura si atasamentul vostru.
Ma tenteaza ideea alcatuirii unui blog dedicat exclusiv cazurilor umanitare. Ce ziceti? Ma intereseaza opinia voastra.
Va iubesc, va respect.
Cu drag, aceeasi prietena a voastra, Ana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu