Agonie şi extaz

Mă aflu într-un moment profesional când totul în viaţa mea merge perfect sau aproape perfect. Îmi ies toate pe bandă rulantă. Mulţi dintre voi, prietenii mei dragi, sunteţi ziarişti şi ştiţi ce înseamnă să alergi în neştire pentru un material anume sau după o vedetă care într-o zi nu are chef să-ţi răspundă, în alta e prea stresată, în a treia e prea ocupată şi în următoarea s-a trezit pur şi simplu cu faţa la pernă. Ei bine, în ultimul timp, parcă e o minune: toată lumea este draguţă, disponibilă şi amabilă. Şi totuşi nu mă pot bucura de toate aceste realizări: prietena Bianca Brad nu şi-a revenit nici acum după pierderea fetiţei sale, Alexandra Ungureanu, o altă prietenă dragă are ambii părinţi bolnavi de cancer, o altă prietenă a încercat să se sinucidă... Cum pot să mă bucur când atâţia oameni trăiesc drame imense în jurul meu, iar viaţa mea ar fi un nonsens fără ei?Şi spun asta chiar dacă unora dintre ei nici nu le-a păsat la un moment dat de mine... Eu însă am trecut peste toate răutăţile voluntare sau involuntare, îi iubesc şi îi respect pentru valoarea din ei, pentru pecetea artistului care şi-a pus amprenta pe sufletul meu... Fac bine??? Fac rău??? Aştept un răspuns. Oricare...