.jpg)
.jpg)
Nu mai scriu de mult timp despre evenimente mondene, mai exact de aproape doi ani, de cand acestea au inceput sa faca parte din viata mea cotidiana. Ceea ce pentru ceilalti pare iesit din comun, pentru mine a devenit aproape banal. Depinde de unghiul in care stai.In mod normal, nici Gala Estuar 2009 nu facea exceptie. Nu ma asteptam la nimic spectaculos, insa cu cateva zile inainte de aceasta gala, o criza de bila/fiere m-a trantit la pat. Timp de o saptamana n-am facut nimic altceva decat sa stau in pat. Ajunsesem sa ma intreb daca imi va trece sau e ceva serios. Prezenta mea la Gala Estuar era la fel de probabila ca aterizarea unui Beoing pe maidanul din spatele blocului. Am sunat organizatorii cu doua zile inainte sa le spun ca nu pot ajunge. Cu toate ca era premiata Organizatia EMMA, un premiu pe care eu l-am propus si pentru care am mobilizat o multime de prieteni, nu ma simteam efectiv in stare sa ajung. Insa prietena Mariana Armean de la Fundatia Estuar a fost nevoita sa imi dezvaluie surpriza: trebuie sa vii pentru ca esti si tu nominalizata. Desi stateam in pat, am simtit cum mi se scurge tot sangele si am inceput sa tremur si sa plang necontrolat. Rar de tot mi se intampla sa ma doboare emotiile in asa hal incat sa nu-mi gasesc cuvintele.
Asa ca mi-am zis ca si daca va fi ultima zi a vietii mele, tot trebuie sa ma mobilizez si sa merg. Asa ca pe 15 octombrie, inca de pe la ora 11, am inceput sa imi spal parul, sa ma dusez, sa imi fac manichiura, eheeeee, treburi importante. Insa rezultatul a fost pe masura: cand am plecat de acasa, nimic nu ma dadea de gol cum ca mi-ar fi fost rau. Eram fresh.
Am ajuns acolo, insa dupa o saptamana de nemancat si de stat continuu, efortul ma obosise peste masura si am simtit nevoia sa ma asez. A venit si Bi (Bianca Brad), era si Ruxandra Sararu pe care o vedeti alaturi de noi in poza de mai sus. Gala a fost prezentata de Andreea Marin Banica si dr. Cristian Andrei. Premiile noastre s-au acordat spre sfarsitul galei cand deja bila mea atinsese punctul maxim de revolta impotriva mirosurilor de la mancarea servita la mese. Abia asteptam sa ies din sala... In momentul in care Andreea a anuntat premiul meu, m-a inundat o caldura placuta, foarte placuta, o emotie pozitiva cum de mult timp n-am mai simtit... Cuvintele ei au fost: "a mobilizat multi oameni in sustinerea proiectelor Asociatiei Mamelor de Ingeri, Ana este cea care te poate asculta atunci cand ai nevoie, care te va sfatui in momente dificile si care va fi langa tine cand esti fericit. Poti avea incredere in ea si astfel poti fi sincer, capabil de impartasirea unor trairi autentice fara sa iti fie teama ca dezvaluirea acestora te poate face vulnerabil, aceasta este Ana. Ana-Maria Gombos."
Am fost gatuita de emotie cand am urcat pe scena sa-mi primesc premiul. Andreea m-a strans in brate cu atata caldura si dragoste, incat m-am simtit cel mai important om de pe pamant in acea seara si stiu ca nu a facut-o intamplator... Relatia noastra este foarte speciala cu atat mai mult cu cat acum multi ani, cand eu abandonasem si epuizasem toate resursele pentru a lua legatura cu ea, a luat ea legatura cu mine... Si de atunci am ramas prietene... I-am dedicat premiul nasei mele, mama Cica, pe care am pierdut-o cu o luna in urma si tuturor prietenilor mei, cei care m-au ajutat sa ajung pe acea scena.
Am sentimentul, fara sa par lipsita de modestie, ca acest premiu a venit ca o confirmare a tuturor noptilor nedormite, puse in slujba celorlalti, a tuturor sacrificiilor personale, a lacrimilor si a zbuciumului sufletesc, cand tot ce-mi doream era sa il fac fericit pe cel de langa mine.
Premiul inmanat de Fundatia Estuar se numeste: "Mentine legatura cu prietenii".
N-am stiut ca se inmaneaza premiu si pentru ca poti fi un prieten bun, insa m-am inselat... Si MULTUMESC! In acest MULTUMESC imens intrati toti. Nu vreau sa enumar ca sa nu omit pe cineva!
Va iubesc! Va iubesc! Va iubesc!
