Se afișează postările cu eticheta liceul de coregrafie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta liceul de coregrafie. Afișați toate postările

marți, 12 ianuarie 2010

Un vis frant...


Aveam 4 ani... Nu stiu cum am ajuns prima data intr-o sala de balet, dar stiu ca imi placea foarte mult. 2-3 ore pe zi, intr-o sala prost incalzita, intr-un costum de gimnastica rosu, pe care l-am purtat ani... Antrenamente... Fara sa simt oboseala... Fara sa simt efortul fizic... Demiplie... Pozitia un, deux, trois, quatre, cinq, six... Passe... Si tot asa... Bara... Cosulet... Spagat... Sfoara... Saculetii cu nisip pe genunchi, pe varfurile picioarelor... Poante... Totul cu o daruire imensa...
Si apoi... o alta zi... sa fi fost clasa a II-a? A III-a? Un barbat aparut nu se stie de unde... Un monstru cu chip de om care m-a tras deoparte, m-a amenintat... Si apoi lucrul acela groaznic despre care nu pot sa vorbesc... cand m-a fortat sa-l mangai pe... Tremuram... Mi-era scarba si groaza si frica... Amenintari ca daca spun o sa-mi faca ceva si mai rau... Si apoi.... o prietena de-a mamei... Salvatoarea mea... Care i-a spus totul mamei... Politie... Intrebari... Un album cu infractori:
"- Asta e?"
Nu stiam... Nu stiam... Totul era ceata... Atat de paralizata de frica de fiecare data incat nu-i retinusem fata...
Apoi, cumva, nu stiu cum... cosmarul s-a sfarsit...
O alta clasa de balet, alta profesoara...
"Fetita asta e un fenomen! Trebuie sa faca mai mult!"
Ai mei au zambit sceptici:
"Ana? O mototoala..."
Dar profesoara a insistat: trebuie sa incerce la Liceul de coregrafie!
Sfarsitul clasei a IV-a... Examen la Liceul de coregrafie...
Ora 8 dimineata. Frig ingrozitor... Vestiar... M-am schimbat...
"Stati aici! Va chemam pe fiecare!"
O ora, doua... Fetitele isi scoteau pachetelul cu mancare dar eu nu aveam ce sa scot fiindca parintii mei nu se gandisera ca as putea sa mai si mananc... Plans...
"- Mami, mi-e foame!"
O strangere de cleste a tatei:
"- Taci din gura, n-ai venit aici sa mananci!"
Apoi s-au indurat. Un sandvich, mancat cu sughituri...
In sfarsit, m-au chemat in sala de examen...
Aproape 30 de candidati intr-o serie... Exercitii la bara... Impuse... Improvizatie... Masurarea ritmului prin batai de palme... Totul executat cu cea mai mare precizie...
Dar... deziluzie... am picat...
Reprosuri... Vocea tatalui meu:
"- Vezi? Daca nu cereai de mancare, poate ai fi intrat!"
Multi ani mai tarziu am aflat ca de fapt erau doar 3 locuri si se intrase pe "pile"...
Multi ani dupa aceea am mers in sala de balet sa ma antrenez... Cu aceeasi daruire... Pana cand, incet-incet, visul s-a stins...
Si acum mai visez noaptea ca ma aflu in sala de balet...