Mult timp am crescut cu complexul că sunt urâtă. Pentru că asta mi se spunea zilnic, pentru că niciodată nu am fost valorizată, pentru că... În fine, poveşti prea personale şi dureroase ca să le dezvălui aici.
Mi se pare fabulos că am ajuns la vârsta de 40 de ani şi că o femeie ca Anca îmi spune că sunt frumoasă, dar mai ales s-o cred. Pentru că da, datorită Ancăi şi a unor oameni ca ea, am înţeles că frumuseţea rezidă din interior şi se întipăreşte pe chip. Iar cartea ei tocmai despre asta vorbeşte.
Anca este Atipică Naturală Candidă Admirabilă (Adorabilă) - cum vă place.
Că altfel nu-mi explic cum altfel s-o definesc pe superba Anca Rădulescu.
Anca este o artistă prin excelenţă, pentru că înainte de a fi scriitoare, este o desăvârşită make-up artist şi o pictoriţă talentată. Aşadar succesul i se datorează în mod exclusiv doar sieşi.
Acum, pe bune, eu nu cred că este uşor să trăieşti veşnic în umbra Mihaelei Rădulescu. Să fii mereu asociată cu ea, să încerci să demonstrezi tuturor că ai definiţie, personalitate şi culoare.
Anca le are din plin. Şi pe deasupra mai are ceva: un suflet incredibil de mare. Pentru că periodic, face acte de caritate şi merge cu camionul prin toată ţara ca să-i facă fericiţi pe cei nevoiaşi. Si incă ceva: acum mulţi ani, Anca şi-a pierdut întâiul ei născut în maternitatea din Piatra-Neamţ, din cauza lipsei aparaturii. Orice om, dintr-o revoltă firească, ar fi ales să dea spitalul în judecată, să acuze medicii de malpraxis. Anca a ales, cu ajutorul Mihaelei, cea mai frumoasă formă de revanşă: a donat o sumă foarte mare de bani acelei maternităţi pentru ca alte familii să nu mai treacă prin aceeaşi dramă.
Pe Anca o cunosc doar de pe facebook. Am vorbit cu ea sporadic şi am pus umărul la câteva acţiuni caritabile pe care le-a organizat. Aşadar, aportul meu a fost aproape inexistent. Nu mă aşteptam ca reacţia ei vis-a-vis de mine să fie una aparte.
Ei bine, a fost, pentru că în momentul în care m-a văzut, Anca m-a luat în braţe şi m-a strâns cu atâta căldură, încât am fost uimită. Parcă ne cunoşteam de-o viaţă. Are şi Facebook-ul ăsta meritele lui. Îţi facilitează accesul la sufletele oamenilor, la chipurile lor, iar când te vezi prima dată cu acea persoană, e ca şi cum te cunoşti de-o viaţă. Nu e deloc puţin lucru. Privirea aceea plină de drag şi de admiraţie, cuvintele pe care mi le-a adresat Anca au şters toată amărăciunea provocată de lucruri meschine, de invidii mărunte şi utopice din ultimele zile.
Cartea Ancăi pare, după o primă răsfoire superficială, o veritabilă lucrare de doctorat în domeniul make-up-ului: cu sfaturi preţioase, cu introspecţia esteticii de suprafaţă şi interioară, un ghid necesar şi absolut legat de frumuseţea care trebuie scoasă la vedere din orice femeie. Pentru că ea există, indiferent că o credem sau nu. Anca ne învaţă cum s-o facem, chiar şi fără investiţii masive în produse, mici trucuri care ne vor învăţa să ne îmbunătăţim aspectul exterior. Abia aştept s-o citesc!
Şi totuşi, eu simt, dragă Anca, un singur lucru: că te-ai născut înger şi asta e menirea ta pe acest pământ, că acest lucru te defineşte perfect.
Te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu