... asa cum te iubesc pe tine!
O declaratie prea directa. Stiu, dar mi-o asum. Pentru ca dincolo de aceste randuri se ascunde un nemarginit respect si o admiratie profunda pentru Andreea Marin Banica.
Nu stiu sa spun altfel ceea ce simt decat prin cuvinte. Ele ma ajuta sa ma exprim asa cum pe un compozitor il ajuta notele insirate pe portativ sau pe un pictor pensula si paleta de culori.
O cunosc de peste 10 ani si de fiecare data cand ma aflu in preajma ei ma incearca aceeasi emotie profunda. O cunosc pe Andreea cu tot cu calitati si cu defecte. Am ajuns, in timp, sa i le inteleg, sa i le accept si sa o asimilez cu tot cu ele. Pentru mine Andreea nu este un idol. A fost un idol acum 10-15 ani cand era prezentatoarea Surprizelor... Nu stiu in ce categorie as putea s-o incadrez. Nu mi-e nici prietena, cu toate ca de multe ori m-am confesat ei si m-a ajutat de fiecare data cu un sfat de bun-simt. Nu e nici o relatie foarte... profesionala... ca sa zic asa... Am depasit-o si pe-aia dupa ce am incetat sa mai lucrez in presa.
Pentru mine, Andreea este... pur si simplu: ANDREEA. Fara nimic in plus. Andreea mea. Cum imi place mie sa-i spun.
Ambitie
Noroc
Determinare
Realism
Eleganta
Echilibru
Atasament
Viata ei s-a impletit intr-un cumul de drame si trimufuri coplesitoare succesive. De-asta ma lasa atat de muta echilibrul ei. Si-a gasit seva in dragostea celor care o inconjoara, altminteri nu-mi explic cum a ramas intreaga dupa atatea pierderi sau dupa atatea succese ametitoare.
Asa cum nu-mi explic cum face ea sa fie atat de... speciala, incat sa-mi raspunda la fiecare sms sau mail indiferent la ce ora este trimis...
Are in ea o forta magica, ceva coplesitor care ma emotioneaza si ma intriga totodata...
A venit la noi saptamana aceasta. Pe 13 iunie. La noi la scoala adica. A venit sa vada biblioteca pe care am terminat-o datorita eforturilor ei.
A fost o zi magica nu numai pentru mine ci mai ales pentru elevii mei. Au ramas marcati de intalnirea cu ei.
Ieri, mi-a spus vanzatoarea de la magazin ca fetitele de la scoala veneau tremurand in magazin, cu lacrimi de fericire in ochi spunand: "m-a pupat Andreea Marin" sau "mi-a dat autograf Andreea", ori "m-a tinut de mana"...
Sunt inca atat de puternice impresiile mele incat nici nu stiu cum sa incep...
Sa incep cu momentul in care eu imi tineam ora de romana in biblioteca, iar ea a intrat in clasa si un cor de tipete si aplauze de extaz a izbucnit spontan, din toate piepturile copiilor de clasa a V-a. I-a sarutat pe rand, pe fiecare, iar in momentul in care am imbratisat-o si eu mi s-au strans in suflet toate emotiile pline de dragoste si de recunostinta pentru tot ceea ce a facut pentru noi. A continuat apoi cu interviul pe care mi l-a luat mie pentru emisiunea "Trezeste Romania!", apoi cu filmarile in biblioteca, cu momentul ala haios in care veveritele mele (Larisa si Georgiana) au facut-o sa rada cu lacrimi, cu clipele cand a vazut dansand fetitele mele din echipa scolii si momentul cand Marina a luat-o de mana si a inceput sa danseze cu ele.
Si poza finala cand am facut fotografii pe treptele scolii alaturi de toti copiii.
Parca a fost o vraja, un vis magic ce s-a terminat prea curand.
Pastrez in suflet toate acele momente si vor ramane pentru mine un tezaur pe care-l voi pastra in cutiuta sufletului meu.
Nu stiu sa-i multumesc decat cu ochii, cu sufletul si cu aceste randuri...
Sper sa simta cu cat drag si cu cata emotie au fost scrise.
Andreea, esti minunea noastra! Tu ai facut sa se implineasca visul copiilor mei, tu ai facut sa se implineasca visele mele!
Te iubesc si te pretuiesc pentru tot ce mi-ai daruit de-a lungul atator ani!
